Рыбаченко Олег Павлович
Stalin, Putin è a neve di dicembre

Самиздат: [Регистрация] [Найти] [Рейтинги] [Обсуждения] [Новинки] [Обзоры] [Помощь|Техвопросы]
Ссылки:
Школа кожевенного мастерства: сумки, ремни своими руками Юридические услуги. Круглосуточно
 Ваша оценка:
  • Аннотация:
    Hè l'ultimu mese di u 1950. Stalin è Putin guvernanu l'URSS, chì si riprende da a guerra, nascenu zitelli, si custruiscenu cità è fabbriche. Ci sò parechje belle zitelle slanciate. E diverse storie di a serie cuntinueghjanu à cuntà avventure fantastiche è incredibili.

  Stalin, Putin è a neve di dicembre
  ANNOTAZIONE
  Hè l'ultimu mese di u 1950. Stalin è Putin guvernanu l'URSS, chì si riprende da a guerra, nascenu zitelli, si custruiscenu cità è fabbriche. Ci sò parechje belle zitelle slanciate. E diverse storie di a serie cuntinueghjanu à cuntà avventure fantastiche è incredibili.
  CAPITULU N№ 1.
  Infine, a neve bagnata hà cuminciatu à cascà. L'inguernu s'era chjaramente perduratu quest'annu. È questu, benintesa, ùn era micca esattamente edificante.
  Intantu, Stalin è Putin anu vistu u novu cannone autopropulsu sovieticu. In televisione, benintesa. Ma in generale, hè una macchina decente, ancu s'ella hè imperfetta.
  Dui membri di l'equipaggiu eranu pusizionati à terra, à a manu, cù u cannone è trè mitragliatrici. In generale, u veiculu avia una siluetta bassa è una blindatura assai inclinata.
  Belle ragazze in bikini anu pruvatu stu cannone autopropulsu. Anu camminatu scalzi in a neve bagnata, lascendu impronte graziose è abbastanza seducenti. Dopu sò cullate in u cannone autopropulsu. Cuntenìa u primu mutore à turbina à gas sovieticu. Ammettimulu, Stalin è Putin u sapianu; a so tecnulugia era stata arrubata à i nazisti. Tuttavia, pruvate à cumpete cù u Terzu Reich quandu praticamente tuttu u mondu travagliava per elli.
  Ma u cannone autopropulsu s'hè rivelatu abbastanza bonu ancu per i standard di u XXI seculu.
  Stalin-Putin hà dettu:
  - Ricumpensate u designer!
  U veiculu pesa solu dodici tunnellate, ciò chì, accumpagnatu da u so mutore à turbina à gas, u rende abbastanza agile. È a corazza frontale di 100 millimetri hè fortemente inclinata, rendendu difficiule a penetrazione.
  È u mutore di 800 cavalli hè decente. Dunque u primu prototipu, realizatu in metallu, hè bonu. Ma hè statu in gran parte copiatu da i mudelli tedeschi.
  Dopu, i Ghjovani Pionieri anu marchjatu. I masci è e zitelle purtavanu camicie bianche pulite, cravatte rosse, pantaloncini corti è gonne corte, è eranu scalzi. Calzavanu i pedi energicamente, lascendu impronte graziose è infantili in a neve bagnata.
  È i pionieri cantavanu cun entusiasmu:
  U mozzicone di candela brusgia,
  Una battaglia luntana risuona.
  Versami un bicchieru, amicu meu,
  In prima linea.
  Versami un bicchieru, amicu meu,
  In prima linea.
  Senza perde tempu,
  Parlemu cun tè.
  Senza perde tempu,
  In un modu amichevule è simplice
  Parlemu cun tè.
  
  Ùn simu stati in casa dapoi un bellu pezzu,
  L'abete nativu hè in fiore,
  Hè cum'è una fiaba
  Oltre i cunfini di a terra.
  Hè cum'è una fiaba
  Oltre i cunfini di a terra.
  Hà aghi novi,
  Mele nantu à ella.
  Hà aghi novi,
  È tutti i coni sò abeti,
  Mele nantu à ella.
  
  Induve l'arburi cascanu,
  Induve stanu l'arburi di Natale,
  Di chì annu hè a bellezza ?
  Camminanu senza i zitelli.
  Perchè anu bisognu di l'alba prestu?
  Quandu i ragazzi sò in guerra,
  In Germania, in Germania,
  In una terra luntana!
  Vola, sognu di suldatu,
  À a zitella più affettuosa,
  Per ricurdà mi!
  
  U mozzicone di candela brusgia,
  Una battaglia luntana risuona.
  Versami un bicchieru, amicu meu.
  Lungu a nostra prima linea!
  Micca esattamente una canzona per a steppa. Stalin-Putin pensava chì Oleg Rybachenko puderia esse un scrittore megliu. Ma un cattivu principiu face un cattivu principiu.
  Dopu ci hè stata una cunversazione cù Beria. U Ministru di l'Internu hà dettu chì u travagliu secretu nantu à a bomba atomica cuntinuava. Ma tuttu era fattu in modu estremamente secretu, affinchì i nazisti ùn ne avessinu micca nutizia.
  Altrimenti ci serà un disastru.
  Stalin è Putin eranu scontenti. È a bomba atomica ùn era micca tuttu. Hitler avaria pussutu sacrificà un paru di cità è schiaccià l'URSS.
  È ùn ci sò micca decine di millaie d'aerei, cumpresi i caccia à reazione. È ci hè sempre troppu travagliu da fà nantu à i missili balistici. In a storia vera, l'URSS hà sviluppatu solu missili balistici in u 1955. È quì u paese hè indebulitu da una guerra praticamente persa contr'à i nazisti, è hà persu una parte significativa di u so territoriu. È ùn ci sò micca cuncettori tedeschi catturati à portata di manu.
  Stalin-Putin hà ricurdatu una vita passata. Ci hè stata una discussione nantu à e superarme. Ùn si pudianu fà una bomba termoquark? È hè vera ch'ella hè duie milioni di volte più putente chè una bomba termonucleare?
  I scientifichi anu dichjaratu chì dui quark liberi ponu fusionassi in un nucleone, liberendu un'energia diciottu mila volte più grande di a fusione di cinque nuclei d'idrogenu in una reazione termonucleare. Ma pruvate à ottene quark liberi. Quessa richiederebbe più energia chè... Beh, hè tuttu chjaru.
  Sè solu pudemu truvà una fonte di quark liberi in qualchì locu vicinu à a Terra, allora pudemu teoricamente custruisce una bomba à termoquark. È ancu tandu, pruvà à cuntene tutti quelli quark liberi in un locu.
  Dunque, una bomba termoquark hè solu fantascienza. Cum'è una bomba termopreon, hè teoricamente quattru trilioni di volte più putente chè una bomba termonucleare.
  L'antimateria hè ancu abbastanza esplosiva. Un grammu d'antimateria, quandu hè annientata, hè equivalente à trè bombe atomiche sganciate nantu à Hiroshima.
  Ma l'antimateria hè ancu assai difficiule d'ottene. A polarità di a carica di e nuvole elettroniche deve esse invertita. È soprattuttu, cumu si ponu accumulà è trasportà quantità sufficienti d'antimateria? Hè sempre pussibule d'ottene la, ancu s'è assai caru, in piccule quantità, ma pruvate à accumulà la.
  È a Russia hà veramente bisognu di ste superbombe ? L'idrogenu hè digià sufficiente.
  Per intimidazione è dissuasione, certamente. Ma e guerre di cunquista necessitanu forze terrestri forti. A guerra cù l'Ucraina hà dimustratu chì l'armata russa ùn hè micca cusì forte cum'è pensavanu, è chì u so armamentu ùn hè micca cusì avanzatu. Ma hè cusì chì hè andata.
  Ma e forze armate cunvinziunali sò estremamente impurtanti. È ùn serà micca faciule per ellu avà, cumbattendu u mondu sanu.
  Chì ne dici di creà una spezia di superarma ? Cum'è un raghju d'annientamentu ? Seria fantasticu !
  Stalin-Putin s'arricurdava di cumu avia lettu "L'iperboloide di l'ingegnere Garin" da zitellu.
  À quellu tempu, i raggi laser capaci di taglià ancu e navi da battaglia anu fattu una grande impressione. In realtà, un laser cusì putente ùn hè mai statu creatu, mancu in u XXI seculu. Ancu s'è i tentativi di creà armi à raggi sò stati fatti dapoi tantu tempu. In a Russia zarista, digià in u 1903, hè stata cuncipita a prima pistola laser. Ma ùn hà micca funziunatu, è in generale, hè à u livellu di l'invenzioni di Leonardo da Vinci, chì parevanu interessanti ma ùn anu micca funziunatu in pratica.
  Un laser cusì efficace, capace di taglià ancu i carri armati, ùn hè ancu statu creatu. Una stallazione più precisa puderia esse custruita, ma ùn saria micca rentabile. In listessu modu, a pruduzzione di un solu grammu d'antimateria costerebbe miliardi di dollari. È pruvate à cuntene la. Ci vole campi speciali.
  È anu pruvatu à creà un campu di forza in Russia. Ci eranu diversi prughjetti ancu prima di a Siconda Guerra Mundiale. Ma nunda di praticu hè statu creatu ancu.
  Stalin-Putin maledettu:
  - Chì maledetti teorichi! Pareva bellu nantu à a carta, ma si sò scurdatu di i burroni!
  In corta, i laser è i campi di forza puderianu esse stati un'arma di vittoria, ma ancu in u XXImu seculu, un'arma simile ùn hè stata creata. Allora, chì accadrà avà ?
  I laser teorichi puderanu funziunà cù u plutoniu. È questu saria assai più praticu è megliu. Ma in realtà, duvia esse fattu.
  Ancu s'ellu ùn hè micca propiu in quella direzzione...
  Stalin-Putin suspirò. Intantu, i Pionieri marchjavanu torna, lascendu daretu l'impronte graziose è nude di i pedi di i zitelli.
  Dopu, unu di i picciotti hà mustratu unu di i primi droni di u mondu. I droni sò diventati assai diffusi durante a guerra cù l'Ucraina.
  Ma tuttu què hà necessitatu un sviluppu impurtante di l'elettronica. È questu ùn hè ancu u casu. Un drone puderia esse capace di tumbà un carru armatu à corta distanza, ancu s'è a caccia à a fanteria cù i droni in u XXu seculu hè luntanu da esse pratica. I droni sò sempre troppu cari in questu tempu, è a so precisione di mira lascia assai à desiderà.
  Un zitellu di circa tredeci anni, in pantaloncini corti è scalzu, ma cù una camicia bianca è una cravatta, cuntrullava un drone cù un apparechju cù buttoni. Perchè un pioniere senza scarpe ? Ùn face ancu fretu, è u cervellu di i zitelli funziona megliu cù e sole di i pedi nudi.
  Stalin-Putin hà urlatu:
  - Hè un piacè, fratelli, hè un piacè di campà inseme! Puderemu tumbà Adolf cum'è un gattinu!
  Un'idea chì puderia esse sviluppata in un'arma in u XXImu seculu era di catturà l'antimateria. Hè teoricamente pussibule, ma cumu si puderebbe ottene in pratica ? Ùn si correrebbe micca cù una rete o ancu un putente dispositivu magneticu gravitazionale chì attrae a materia carica negativamente. Sembrerebbe veramente ridiculu.
  E zitelle in bikini passavanu currendu. Anch'elle anu lasciatu impronte graziose à pedi nudi in a neve.
  Stalin-Putin si divertia assai à fighjà e zitelle in diversi stati di spogliatura. Hè veramente un miraculu in un certu modu. È quantu hè bellu contr'à a neve bianca, cù a so pelle scura è abbronzata è i capelli chjari. Zitelle maravigliose. È e so voce sò abbastanza risonanti.
  Stalin-Putin ammira. Hè daretu à vetri antiproiettile è caldu. È e zitelle sò guasi nude è scalze. È devenu movesi vigorosamente per stà calde.
  Stalin-Putin hà nutatu:
  - Questu hè bellu!
  È aghju pensatu, fighjendu a danza ipnotica. Chì saria accadutu s'è, in a storia vera, Stalin avia attaccatu a Germania nazista à a fine di maghju di u 1940, quandu e so truppe avanzavanu versu a Francia ? In questu casu, Hitler avia solu cinque divisioni in Pulonia, è l'Armata Rossa saria ghjunta à Berlinu in duie settimane. È tandu, forse, si pudianu evità tali perdite enormi.
  Stalin-Putin hà ringhiatu:
  - È hè più faciule di muzzicà u gomitu,
  Chè una chance di ottene torna!
  U drone ùn hè ancu perfettu; hè ghjustu mortu. Ma un cattivu principiu hè un bonu - hè ora di cumincià à circà suluzioni di cuncepimentu. Benintesa, i carri armati sò necessarii.
  È Stalin-Putin cantava:
  U tank u più putente di u mondu,
  Ci saranu quelli trentaquattru...
  Averemu u risultatu,
  È li metteremu tutti in bagnu in a toilette!
  Iè, era a so frasa caratteristica. Parechji, à propositu, eranu sorpresi chì a Russia si sia innamurata di un tale scemu. Ma tandu, a Germania si hè innamurata ancu di Hitler, è nimu ùn cunsiderava i tedeschi un populu stupidu.
  In u mondu d'oghje, l'ebrei ùn sò micca sterminati in massa. Sò arrubati, i so diritti sò privati, sò cunsiderati citatini di seconda classe, è sò furzati à purtà a stella gialla à sei punte, ma ùn sò micca mandati in i campi di sterminiu. È alcuni di i più ricchi è intelligenti anu ricevutu u statutu di ebrei onorari. È i scientifichi di sta nazione travaglianu per u Terzu Reich.
  Infatti, Hitler hà sfogatu a so rabbia per e so scunfitte nantu à i Ghjudei. È s'è tuttu và bè avà, perchè tumbà l'oca chì face l'ova d'oru ?
  Stanu custruendu assai in u Terzu Reich. Stanu digià finendu u canale da u Mari Caspiu à u Golfu Persicu. È u Tunnel di a Manica hè digià custruitu. Pudete viaghjà direttamente da Berlinu à Londra. È dopu ci hè u tunnel sutterraniu sottu à Gibilterra.
  È serà ancu prontu prestu.
  Cusì l'imperu hè in crescita. Mentre i tedeschi sò occupati à ricuperà e so cunquiste, anu assai travagliu da fà. Ci hè a speranza chì i nazisti, assorbiti in a digestione di ciò chì esiste digià, si scurderanu di l'URSS, o di ciò chì ne resta.
  Stalin è Putin pensavanu chì ci vuleria più di una generazione di tedeschi per digerisce tutta sta cunquista. È dopu, in u futuru, u Terzu Reich si sfracicherebbe. Hè vera, Hitler prova à aumentà u numeru di tedeschi. In u Terzu Reich, un omu arianu hè ufficialmente autorizatu à avè quattru mogli. Mancu permessu, ma ubligatoriu. I matrimonii cù donne straniere sò incuragiti in ogni modu, ma cù e donne bianche, benintesa. E donne indiane è arabe sò generalmente accettabili. Ma cù i neri, micca tantu, è cù i gialli, eccettu per i giapponesi. Questi ultimi sò cunsiderati a nazione asiatica superiore.
  Ma tutti l'imperi sò cascati.
  Pigliate, per esempiu, u più grande imperu culuniale di a storia umana - l'Imperu Britannicu - è tuttu ciò chì ferma hè u scheletru di l'imperu stessu. È a Scozia hà guasi fattu secessione.
  Stalin-Putin cantava:
  Credu chì tuttu u mondu passerà,
  Diventeremu più alti chè u sole...
  Lenin tornerà in i cori,
  U Führer putrerà in u pozzu!
  Da quì in poi sò accadute cose interessanti. Oltre à u drone lanciatu da u pioniere, anu ancu mostratu missili terra-aria. Eranu guidati da u sonu o da u calore. Più precisamente, una mudificazione era guidata da u calore, l'altra da u sonu. Ma ci hè vulsutu sempre tempu per aumentà a sensibilità di queste armi.
  In principiu, i missili terra-aria anu trovu una applicazione pratica in u XXImu seculu. Ma a so guida ferma un prublema maiò.
  Ancu s'è Stalin-Putin hà smessu di fumà, ùn pudia micca rinuncià cumpletamente à l'alcol. Cusì hà bevutu un pocu di vinu rossu. Dopu, si sintia megliu è s'hè addurmintatu.
  Hà sunniatu ch'ellu era l'imperatore di un imperu spaziale. Cum'è, veramente, in i panni di Palpatine. Ma senza nisuna sciocchezza. Prima di tuttu, per impedisce chì a Stella di a Morte incompiuta fussi distrutta, hà urdinatu a custruzzione di generatori di salvezza in altrò in u pianeta. È hà ancu piattu micca solu una legione, ma parechje, in imbuscata.
  È questu hè u primu. È Luke Skywalker ? Ùn si vultarà micca versu u latu scuru.
  Stalin-Putin hà decisu di prucede cusì. Lasciate chì Darth Vader u porti. È tuttu serà cum'è in quellu filmu. Solu ch'ellu ùn culpirà micca Luke Skywalker cù un fulmine di Forza. Invece, permetterà chì Darth Vader sia uccisu. Ma cumu ? L'Imperatore Sith hà una idea. Chì si mischia una putente droga psicotropica chì induce rabbia. È una rabbia salvatica è incontrollabile per di più ?
  È si n'andò...
  A voce s'assumigliava à un mischju di u sibilu di una vipera è di u sibilu di un asinu morente:
  - È avà, progenie Jedi, morirete!
  Un ghjovanu biondu in una giacca di pelle si contorcia disperatamente, avvoltu in una tela ardente è scintillante. A so giacca di pelle nera fumava è si scioglieva, e so labbre fine turchine è trasudavanu sangue. Fulmini di putenza u traversavanu, pruvucendu un dolore lancinante, brusgiendu ogni cellula, ogni vena, facendu bollire u sangue in e so arterie è vene è scoppià a so aorta per via di l'abbracciu di u calore carnivoru.
  Un omu chjucu appassitu, chì s'assumigliava à un fungu rugosu, teneva davanti à ellu lunghe mani verdi chjare è scabrose. Da e so dite stranamente intrecciate, eruttavanu scariche, cum'è archi elettrichi. Ma assai più brillanti, più multicolori, i so ochji eranu accecanti cum'è saldature, contorti è spargugliati cum'è i germogli salvatichi di erbacce tropicali.
  Un zitellu biondu stava morendu in una tela infernale. Una figura simile à un fungu, cù una testa da a quale spuntavanu e branchie, vestita cù una tunica nera, surrideva orribilmente. Zanne lunghe è più affilate di quelle di un vampiru spuntavanu da a so bocca, ma u restu di i so denti pareva storto è malsanu. Questu rendeva u surrisu ancu di più simile à u ringhiu di un cadavere viziosu, un grande peccatore scappatu da l'infernu. Ma in quellu mumentu, stava ghjucendu u rolu di u Diavulu risuscitatu.
  Un altru omu, questu in un vestitu neru, cupertu da una maschera terrificante, simile à l'ebanu, fighjulava l'agonia senza rompe u cuntattu visuale. A so anima esitava. U bracciu drittu tagliatu di u signore, cù fili chì spuntavanu cum'è cartilagine da un nasu strappatu, stava impotente à i so pedi, mentre u so bracciu sinistro restante si stringhjia è si rilassava cunvulsivamente.
  Quì face un passu incertu versu u vechju mortu chì sputa fulmini... Un pocu di più è
  Di colpu, u "Nonnu Zeus" smette di sparà. U braccialettu à u so polsu lampeghja di rossu. Una voce ansiosa emette un bip:
  Un gruppu di sabotaggio ribellu hà fattu saltà in aria u generatore chì cuntrollava l'alimentazione elettrica di u campu di forza di difesa à plasma gravitazionale di a Stella di a Morte.
  L'omu mortu chì cammina disse cun un tonu sepulcrale, ligeramente tremulante:
  - Accendite u generatore di salvezza - codice 78-93-62... I ribelli ùn utteneranu micca a stella.
  L'omu di dui metri d'altezza cù a maschera disse incertu:
  - Signore Sidious...
  L'Imperatore di l'Imperu Spaziale l'hà interrottu:
  - Aghju intesu una forte rabbia in tè, Darth ! Eri veramente prontu à tumbà mi ?
  L'omu armatu hà fattu un passu in daretu, fiurendu forte. A so voce sottu à a so maschera, sibilendu cum'è u ventu di u desertu di Seroko, hà dettu:
  - Dopu tuttu, hè u mo figliolu!
  Lord Sidious hà annuitu in segnu d'accordu:
  - È un tippu assai capace... À una età cusì ghjovana, t'hà scunfittu - tagliati a manu!
  L'imperatore di l'imperu spaziale hà datu un'ochjata à l'ologrammi scintillanti chì rapprisentavanu a battaglia spaziale. I ribelli avianu riunitu guasi tutta a so forza d'attaccu, piazzendu una scumessa di ghjucadore - vince o perde.
  Ma a flotta imperiale hà sempre un vantaghju numericu significativu, in particulare in e navi da battaglia. Soprattuttu perchè a maiò parte di e navi stellari più grande di i Ribelli sò digià state distrutte da u focu di a Stella di a Morte.
  E nave imperiali sò pusizionate in modu da impedisce à l'armata attaccante di scappà.
  A trappula di l'Imperatore hè cascata. A flotta ribelle hè intrappulata, si fonde davanti à i nostri ochji... Un largu raghju verde-blu da un iperlaser pompato da termoquark trapassa l'ultima nave da battaglia di l'Alleanza Libera.
  Era cum'è s'è una buttiglia gigante di liquidu inflammabile s'era rotta. U lampu hà inghjuttitu un paru di centinaie di chilometri di spaziu, hà scintillatu è brillatu per uni pochi di secondi, è dopu s'hè spenta.
  Lord Sidious hà lanciatu un'ochjata sprezzante à u ghjovanu cascatu. A faccia di Luke, una volta liscia è senza peli, era avà cuperta di vesciche, è ansimava per piglià fiatu, l'aria chì entrava in i so pulmoni carbonizzati. U fulmine di Forza scatenatu da l'Imperatore era un'arma terrificante. Pudeva trapassà u metallu u più forte è frantumà a petra.
  L'Imperatore di l'Imperu Spaziale hà ringhiatu:
  - Pigliate sta carogna è congelatela!
  Una capsula hè spuntata da u muru cum'è un tappu di buttiglia. S'assumigliava à una pillula bicolore cù picculi tentaculi flessibili è mobili chì s'assumigliavanu à un calamaru meccanicu.
  A parte anteriore di a capsula, cum'è a bocca di un squalu, s'hè aperta, è una luce scintillante bluastra s'hè riversata.
  Raccogliendu rapidamente Luke Skywalker carbonizatu, rossu è in certi lochi anneritu, i tentaculi, punteggiati di ventose di metallu liquidu, l'anu lanciatu in l'intestini di a capsula medica. U flussu turchinu chì eruttava da a so bocca s'hè annebbiatu è hè diventatu un verde velenosu.
  Dopu, e mascelle di u piranha artificiale si sò chjuse è a capsula medica si hè vultata versu a baia ghiacciata.
  L'imperatore di l'Imperu Spaziale, Darth Sidious, hà fattu un segnu cù a manu è hà vultatu u sguardu versu a battaglia spaziale. Forze ribelli impurtanti eranu digià state decimate, è grandi navi spaziali eranu state distrutte...
  Ma i ribelli ùn si rinuncianu ancu, si rompenu finu à u scudu di a "stella di a morte", pruvendu à evità i so raggi d'annientamentu.
  Ma sò distrutti da batterie stazionarie è da u focu di l'incrociatori imperiali, flussi densi di particelle d'annientamentu da l'enormi cannoni di e navi da battaglia. Quì, un distruttore di a flotta ribelle, inghjuttitu da fiamme multicolore, si disintegra in u vacuum. Dui farfalle cù proboscidi cum'è elefanti divertenti si salutanu prima di esse inghjuttite da u focu inesorabile di l'annientamentu sibilante è leccatore di carne.
  A fiamma di l'iperplasma, chì si espande rapidamente, inghiotte è carbonizza tuttu ciò chì hè pigliatu in a so scia. E navi stellari pigliate in un tale cutter ùn anu alcuna chance di scappà... In ogni casu, e navi ribelli danneggiate sò pigliate in i sistemi di più focu di plasma.
  U Signore Sith si rivolge à a so manu dritta, Darth Vader:
  "A mo trappula hà funzionatu... Ma ci vole à scopre ciò chì hè accadutu nant'à l'aviò Tauson. Una piccula forza ribella hè veramente riescita à scunfighja un regimentu imperiale armatu finu à i denti?"
  Stalin-Putin si hè svegliatu à u toccu di a manu di una bella zitella di Komsomol. Era veramente assai carina. È sta bellezza stupenda hà dumandatu:
  - Ti senti bè, bravu/a ?
  Stalin-Putin hà murmuratu:
  "Avete interrottu u mo sognu à u puntu u più interessante. Forse vi piacerebbe chì un boscu di bambù camminassi nantu à i vostri tacchi nudi?"
  A zitella hà rispostu cù un surrisu:
  "Ma, grande, u vostru medicu persunale m'hà dumandatu di surveglià a vostra salute. Soprattuttu perchè dorme in una sedia hè assai dannusu!"
  Stalin-Putin hà ringhiatu ferocemente:
  - Chì ùn hè micca dannusu ? È ùn cuminciate micca una scenata. Ancu megliu, rispondite : avete un maritu ?
  A zitella hà rispostu cù un surrisu:
  - Micca ancu, o grande!
  Stalin-Putin hà nutatu:
  - Allora ùn chiccate micca ! O vi daranu una frusta nantu à e coste è un bastone nantu à i talloni ! È forse ancu canterete ?
  A membra di u Komsomol hà battu i so pedi nudi è cesellati è hà cuminciatu à cantà:
  U paese di i cunsiglii - ùn truverete nunda di megliu,
  In questu, tutti sò ben nutriti, ci hè abbastanza travagliu per tutti!
  Ancu s'è no ùn avemu micca più di vinti anni,
  Ma capimu i numerosi prublemi!
  
  Esse un pionieru ùn hè micca faciule,
  Ci vole à esse curaghjosu, ci vole à esse intelligente!
  Tira à u bersagliu cù precisione, à l'infernu cù u latte,
  Una punizione severa aspetta per un sbagliu!
  
  Quandu un fascistu, chì agita una scure,
  Venutu per distrughje a mo Russia!
  Vole piglià pussessu di e persone cun bè,
  Chì e lacrime innaffinu a terra russa!
  
  Allora u ghjovanu guerrieru pigliò subitu a fionda,
  Capisce chì Hitler hè un bastardu!
  È ancu s'ellu ci sò parechji fascisti, cum'è un'onda,
  Li uccideremu, chì Diu ci aiuti!
  
  U zitellu hà bisognu di piglià una mitragliatrice,
  U piglierai da u nemicu!
  Avà eruttemu in una cascata di morte,
  Solu e reliquie resteranu di sti bastardi!
  
  È per mè u grande Stalin hè Diu,
  Hà datu speranza per l'immortalità!
  U nostru Lenin l'hà chjamatu dopu à ellu stessu,
  Quella cità, a furtezza di l'anime, sicuru, crede!
  
  Esse un pionieru significa campà,
  Sparate à i fascisti cù precisione da l'imbuscata!
  È ùn rompe micca u filu di u destinu-Pallas,
  Almenu i picciotti sò cuntenti di pudè luttà!
  
  Ùn diventerà micca qualcosa di caru per noi,
  Cunfortu, pace è sogni finu à meziornu!
  È u travagliu chì hè diventatu a mo vucazione,
  Ùn pudete micca lascià u travagliu à u vostru vicinu!
  
  E guerre è a pruduzzione sò tuttu,
  Uniscemu e Stalinade in una sola!
  È cusì chì vene una vita suddisfacente,
  Avemu da luttà curaghjosamente per a nostra Patria!
  
  Nimu ci furzerà à tradisce a Rus',
  Nisuna tortura, nisuna prumessa di capitale!
  A mo patria hè cum'è una mamma dolce per mè,
  Ancu s'è l'orda a turmentava cusì crudelmente!
  
  Avà u zitellu hà una mitragliatrice in manu,
  Li tira, ghjustu in fronte!
  In risposta, u nemicu sputa oscenità vili,
  È cascà in terra cum'è una fava!
  
  A vittoria hè vicina, u fascismu serà scunfittu,
  Ùn pò micca vince ciò chì distrugge!
  Una festa felice venerà - u cumunismu,
  Seremu megliu cà in u paradisu biblicu!
  Stalin-Putin hà annuitu appruvendu è hà accarezzatu u pettu di a zitella, appena cupertu da una fina striscia di tela, è hà dettu:
  - È avete una bona voce è ancu cuntentu ! Sapete, mi piace ! È uttenerete l'Ordine di Beethoven - quellu doratu ! È serà maravigliosu !
  A zitella surrise è fece a seguente osservazione:
  - Iè, credu chì serà maravigliosu! È in generale, sò incantatu di voi, cumpagnu Stalin!
  Stalin-Putin hà rispostu cù un sguardu suddisfattu:
  - Parechje persone sò incantate cun mè! È pensu chì ùn hè micca senza ragione!
  A zitella hà nutatu:
  - Quandu ricupereremu i territorii persi durante a guerra contr'à u fascismu ?
  Stalin-Putin hà rispostu cù un surrisu dolce:
  - Pensu assai prestu!
  A zitella si vultò, quantu era maravigliosamente bella.
  È u capu dumandò:
  - Portami una bacinella d'acqua calda è un shampoo. Vogliu lavà personalmente ste gambe maravigliose è graziose. Sò assai seducenti.
  A zitella si alzò di colpu è rispose:
  - Sì saviu, cumpagnu Stalin!
  Dui zitelle di Komsomol, anch'elle assai belle è scalze malgradu l'inguernu, anu purtatu una vasca d'oru piena d'acqua calda. Una terza zitella hà purtatu ancu shampoo.
  Stalin-Putin hà dumandatu à a bellezza:
  - Cumu hè u to nome?
  A zitella rispose cun un sguardu dolce:
  - Sò Praskovya!
  Stalin-Putin si pusò è calò i pedi nudi, cesellati, abbronzati è impeccabili di a zitella in una vasca d'oru è cuminciò à lavà li. È li piacì. Quantu era piacevule toccà a pelle pulita è liscia di una rappresentante di u bellu sessu.
  È Stalin-Putin cantava:
  Perchè Diu hà creatu donne gloriose,
  Cusì chì l'omi anu un scopu...
  Disse Svarog, u putente è prufeticu,
  Amparate a scienza di l'amore!
  CAPITULU N№ 2.
  Durante u regnu di u figliolu d'Ivan u Terribile, Ivan V, Oleg Rybachenko hà cunquistatu un'altra parte di l'Africa nantu à l'equatore. Hà cuminciatu à custruisce nuove fortezze quì. È intantu, u zitellu ùn hà micca scurdatu di scrive.
  Oleg si ricurdava abbastanza facilmente di i nomi di i so servitori più vicini. Dopu, hà praticatu un pocu a scherma. Avia qualchì cunniscenza di a spada, ancu s'è u zitellu era più interessatu à l'arti marziali. Ma avia qualchì kendo, o lotta cù u bastone. Almenu, u so istruttore di scherma hà nutatu:
  - Ùn sì micca riccu!
  Oleg-Karl hà suggeritu cun rabbia:
  - Allora forse duvemu pruvà cù i nostri pugni ?
  À questu, u maestru hà rispostu cù un surrisu:
  - I pugni disonoranu solu u sangue nobile - e classi superiori devenu luttà cù e spade!
  U zitellu s'hè arrabiatu è hà culpitu cun tanta forza in u so prossimu attaccu ch'ellu hà fattu cascà a spada da a manu di u maestru. Ellu hà rispostu:
  "Wow, Altezza, sì cusì incredibilmente forte! Ùn m'aspettava micca què, ancu s'è a to tecnica..."
  Oleg fece una smorfia è si tolse a so scarpa lussuosa cù pietre preziose, poi a seconda, è nutò:
  - Serà più cunveniente!
  U Conte chì stava à fighjà què murmurava:
  - Altezza. Ùn hè micca adattatu per voi d'esse scalzu cum'è un plebeu. Site l'erede à u tronu...
  Oleg-Karl hà ringhiatu:
  - Ùn hè micca à tè di dì mi ciò chì devu fà!
  È u zitellu hà pigliatu a munita d'oru cù i so pedi nudi è l'hà lanciata cusì abilmente ch'ella hè cascata sottu à u so ghjinochju, è u conte hà persu l'equilibriu è hè cascatu nantu à e piastrelle di marmaru culurite. Era veramente divertente.
  Poi si alzò è sibilò:
  - Per questu meritate dece frustate, è ancu una dolce!
  Oleg-Karl surrise, ancu s'ellu si sentia un pocu scomudu:
  - Pensi chì averaghju paura di a canna!
  U Conte murmurava:
  - Purtate u zitellu per una sculacciata!
  Anu purtatu un zitellu, abbastanza robustu, ancu s'ellu era solu di l'altezza d'Oleg. Dui servitori l'anu assicuratu à un palu, prima scoprendu li u spinu. Una ghjovana donna in un vestitu rossu è guanti scarlatti hè entrata. Daretu à ellu, un zitellu, ancu ellu purtendu un vestitu rossu è stivali, hà purtatu un bucket d'acqua è qualchi ramoscelli.
  Oleg hà dumandatu:
  - È perchè ellu ?
  U Conte rispose cù un surrisu:
  "Per voi, Altezza! Ùn hè micca ghjustu di frustà l'erede à u tronu, dunque un zitellu di nobile nascita ne purterà a punizione per voi. À propositu, riceve un bon salariu per quessa!"
  U spinu di u zitellu era in realtà cupertu di marchi di canna cuciti. Era forte, è e so ferite guarìanu cum'è quelle di un cane, ma era spessu sculacciatu; Karl ùn era micca cunnisciutu per a so natura dolce.
  A ghjovana donna hà pigliatu una frusta da u panaru è l'hà colpitu in u spinu cù tutta a so forza, prima di dumandà:
  - Cù risparmi o micca ?
  U Conte hà rispostu:
  - Senza salvà!
  A boia, cù i capelli ancu rossi cum'è u focu, hà culpitu cusì forte chì a pelle di a schiena musculosa di u zitellu s'hè spaccata. Hà suspiratu, ma hà strintu i denti per trattene i so urli. U boia hà culpitu di novu. U Conte hà cuntatu. U prufessiunale hà culpitu forte. Gocce di sangue sò spruzzate.
  À l'ottavu colpu, u zitellu chì sculacciava ùn pudia più suppurtà è hà cuminciatu à gridà. A donna rossa hà surrisu cuntenta è si hè leccata e labbre.
  Avendu finitu di batte, ella hà urdinatu:
  - Fregateli u spinu cù u rum!
  L'assistente di u boia hà stappatu a buttiglia chì pendeva da a so cintura è l'hà versata nantu à e guance di u zitellu battu. Hà gridatu di novu. Ma tandu s'hè zittu è hà strintu i denti. Quandu u dulore s'hè calmatu un pocu, s'hè alzatu, s'hè inchinatu è s'hè direttu versu l'uscita.
  U Conte hà nutatu:
  - Avia assai male! È avà, Maestà, forse pudete mettevi e scarpe!
  Oleg-Karl hà nutatu:
  - Ma i santi ùn caminavanu micca scalzi ?
  U Conte educatore hà surrisu è hà rispostu:
  - Quessi sò santi, a vostra altezza... È voi site l'erede di u tronu, è di u più grande imperu di u mondu.
  U Portugallu ùn s'era ancu cumpletamente siparatu da a Spagna, è in effetti l'Imperu Castiglianu cumprendia l'America Latina, l'India, a Florida è u Texas, è hà ancu cumbattutu cù a Francia, pruvendu à espansione in l'America di u Nordu. Questu hè statu un mumentu criticu di a storia. A scunfitta in Francia purteria à a siparazione finale di u Portugallu, accumpagnata da altre perdite chì marcarianu a fine di u vastu Imperu Castiglianu.
  Oleg era assai reticente à purtà scarpe. Li piacia à corre scalzu, ancu in a neve, è praticava arti marziali, ciò chì significava chì i so pedi pudianu spaccà tronchi è mattoni.
  Ma ella hè veramente l'erede di un grande imperu. È u rè hè malatu...
  Appena s'era messu e scarpe quandu a campana sunò è u conte annunziò:
  - È avà avete corsi cù l'Arcivescu! So chì ùn hè micca assai piacevule, ma duverete amparà u latinu è a storia di l'Imperu Rumanu.
  Oleg-Karl s'annoiava. Cunniscia solu una decina d'espressioni latine. Chì era u scopu d'imparalla in u XXImu seculu ? Oleg amava a storia, ma in u XXImu seculu, era servita in i filmi, mentre quì...
  Ma ùn succede nunda; devu calpestà i mo tacchi d'oru nantu à e piastrelle di marmaru culurite è andà in a stanza accantu.
  In strada, scontrò u Duca Malbarro è disse à l'erede:
  - U vostru babbu hà persu a parolla ! Forse prestu diventerete rè !
  Oleg-Karl hà murmuratu:
  - Beh, hè bellu!
  U Duca hà rimarcatu:
  - Ùn site ancu adultu è averete bisognu di un primu ministru forte è espertu!
  Oleg-Karl fece un cenno cù a testa:
  - Fighjeraghju diversi candidati è ne sceglieraghju unu degnu!
  È u principe zitellu hè entratu in a stanza cù e tavule densamente carche di pile di libri cari è assai ingombranti.
  Un omu piuttostu anzianu in u sultanu hà invitatu u principe à pusà è hà cuminciatu à leghje qualcosa per ellu. Oleg hà intesu u francese. Per furtuna, u cunniscia bè è hà rispostu à u megliu di a so cunniscenza di a storia.
  L'arcivescu hà nutatu:
  - Micca male, avà latinu.
  L'ultima parte hè stata a più difficiule. Ma in qualchì modu Oleg-Karl hà sbulicatu e macerie.
  Dopu ci era l'inglese, chì u viaghjatore di u tempu cunniscia assai bè.
  L'arcivescu hè statu ancu surprisatu:
  - Altezza, u parlate cusì currentemente. Era cusì difficiule prima.
  Oleg hà rispostu duramente:
  "Sò u futuru rè è imperatore di e duie Indie. Benintesa, devu parlà currentemente a lingua di l'Inglesi - i nostri principali nemici."
  L'omu in a sottana hà rispostu:
  "Eccellenza, hè vera. Ma avà l'Inglesi sò presi in a ribellione di Crowmel è sò impantanati in a guerra civile. Questa hè a nostra chance di ricuperà u nostru putere precedente."
  Oleg-Karl hà nutatu:
  - Per aiutà u rè Carlu I, affinchì l'Inglesi si pudessinu tumbà trà di elli u più longu pussibule!
  L'arcivescu hà fattu obiezione:
  "Aiutamu Cromwell avà. Ancu s'ellu scunfighja Carlu, i ribelli finiranu per luttà trà di elli!"
  Oleg hà ricurdatu una storia. Sfurtunatamente, i ribelli in a storia vera ùn si sò micca cumbattuti trà di elli, è u regime di Crowmel hè diventatu più forte. È i Spagnoli, malgradu a Fronda chì infuriava in Francia, anu persu a guerra. Ancu s'è a Spagna avia una bona chance di ricuperà u so putere à l'epica, quandu i so principali avversarii, a Gran Bretagna è a Francia, eranu immersi in u tumultu. Ma a Spagna mancava di guvernanti è cumandanti forti à quellu tempu.
  Oleg pensava chì Carlu III, rè di Spagna, saria prestu mortu. Dopu, saria diventatu u guvernante di u più grande imperu finu à oghje. È a prima priorità era di impedisce à l'armata francese guidata da Condé di scunfighja i Spagnoli. Dopu à sta scunfitta, u Portugallu si hè finalmente separatu da a Spagna, è dopu l'Inglesi è i Francesi anu ricunquistatu una parte di u territoriu spagnolu in America di u Nordu. In più, ci hè statu un novu boom di corsari inglesi guidati da Morgan.
  U principe zitellu hà pensatu per un mumentu, è l'arcivescu hà rimarcatu:
  - Site disattentu, Altezza! Sognate qualcosa!
  Oleg-Karl hà rispostu:
  - Quessi sò i tempi - a Fronda in Francia, Crowmel in Gran Bretagna, avemu tutte e chance di diventà torna a putenza duminante!
  L'arcivescuvu fece un cenno cù a testa:
  "Avete ragione, Altezza. Ma u nostru imperu hà ancu assai prublemi. In particulare, una terribile corruzzione!"
  Oleg-Karl hà ringhiatu:
  - I ladri è i currutti devenu esse impalati o squartati!
  L'omu in a sottana hà nutatu:
  - Ma ùn pudemu micca impalà tutti i funzionari; quale guvernerà ?
  U zitellu chì hè ghjuntu hà rispostu:
  - Un paru di decine nantu à una pala, è u restu averà paura è ùn arruberà micca!
  L'arcivescu hà nutatu:
  - Hè accadutu à l'epica di u gloriosu Filippu II, chì i pignoratori di tangenti sò stati impalati, ma ùn anu ancu pussutu eradicà sta pesta!
  Oleg-Karl hà rispostu:
  "Avemu sempre bisognu di dissuasione. Inoltre, a cunfiscazione cumpleta di i beni, micca solu da u corruttore, ma ancu da i so parenti, à benefiziu di u statu. Cusì ci serà un incentivu per i boia!"
  L'omu in a sottana hà dettu:
  - Hè saviu! Ma ùn pudete micca esecutà è cunfiscà à tutti. Una ribellione puderia scoppià!
  U principe zitellu hà rispostu:
  "Ùn puniremu micca à tutti, solu i più insolenti, quelli chì ùn cunnoscenu limiti! Un grande guvernante deve esse crudele!"
  L'arcivescu hà saviamente nutatu:
  - Sè sì dolce, ti leccheranu, sè sì amaru, ti sputeranu!
  Oleg-Karl hà rispostu:
  - Ci serà sia una carota sia un bastone!
  Dopu à quessa, u zitellu hà fighjatu uni pochi di libri in più. U testu era scrittu in lettere maiuscule, è ancu u latinu è u spagnolu eranu faciuli da leghje. Ma u cuntenutu era soprattuttu religiosu.
  U principe zitellu hà nutatu:
  - Avemu bisognu d'inventà nove armi! Luttà à a vechja manera hè troppu inutile!
  L'arcivescuvu hà gorgogliatu:
  "Altezza, questu ùn hè micca per mè, ma per i generali. Avemu qualchi armaioli abbastanza bravi!"
  Oleg-Karl fece un cenno cù a testa:
  - Parlaraghju sicuramente cù i militari!
  L'arcivescu hà rispostu:
  - Ghjustu dopu à mè, averete un scontru cù u generale marchese di Bourbon, vi insignarà l'affari militari, ma micca a scherma, ma a strategia è a tattica!
  U principe zitellu hà surrisu:
  - Spiccia ti!
  Oleg avia una bona cunniscenza di e basi di u cattolicesimu, ma ùn ci credia micca veramente. È ancu menu amparà una tonna di picculi dettagli rituali. Chì era u puntu? Durante a guerra russo-giapponese, nè e preghiere nè l'icone anu aiutatu Kuropatkin. Ma sottu à Stalin, l'URSS atea hà simplicemente distruttu u Giappone in solu trè settimane! È ùn ci era bisognu d'icone.
  Dunque ci hè un'altra quistione quì.
  Oleg Rybachenko, cù a so mente di zitellu prodigio, hà pensatu in realtà: se Diu Onnipotente fussi una persona vera, permetterebbe un tale caosu nant'à u pianeta Terra?
  Ogni capu cù ancu a minima rispunsabilità s'impegna per l'ordine. Eppuru, nant'à u pianeta Terra, ci hè ancu più caosu in u XXI seculu chè in l'attuale XVII seculu. U numeru di stati cresce, è e cuntradizioni crescenu.
  À u mumentu, u statu u più putente hè l'Imperu Spagnolu. Inoltre, i so principali cuncurrenti, a Francia è a Gran Bretagna, sò indebuliti. Tramindui i stati sò effettivamente in guerra civile. Cromwell hè contru à u rè Carlu, è a Fronda hè contru à Mazarin, u primu ministru è cardinale. A furtuna di u rè Carlu hè scarsa, è prestu Cromwell, un semplice birrariu ma un cumandante assai talentuosu, u finirà.
  Mazarin hè salvatu per avà da a mancanza di un solu capu in a Fronda. Infine, in a storia vera, questu primu ministru è cardinale hà vintu. È ciò chì accadrà in questa, solu Diu u sà.
  Oleg pensava chì forse, cum'è principe o rè, puderia fà qualcosa per a Spagna. À quellu tempu, u Portugallu ùn s'era ancu cumpletamente siparatu, è, cumprese e so culonie, l'Imperu Castiglianu cuntrollava un bon quartu di u globu. In altre parolle, ùn avia micca uguali. Tutta l'America Latina, e Filippine, a costa di l'India - tuttu era soiu. L'imperu u più putente.
  A Gran Bretagna hà appena cuminciatu à acquistà culonie in America di u Nordu è in i Caraibi, è a Francia, in listessu modu, face sempre i so primi passi.
  Cusì ci hè qualcosa da rinfurzà è qualcosa per quale luttà.
  Karl-Oleg hà infine aspettatu finu à chì e lezioni religiose fussinu finite è si hè trasladatu in un'altra stanza, induve una mansa d'arme eranu appese à i muri. A strategia è a tattica eranu in effetti insegnate quì. È u generale marchese di Bourbon si rivelò altu è piuttostu corpulente.
  A sala stessa era interessante - picculi suldati di legnu è di latta, sia di fanteria sia di cavalleria, eranu disposti in file. Ci eranu ancu cannoni, ancu muri in miniatura, simili à ghjoculi, è muri di fortezza.
  Karl-Oleg fischiò. Chì stanza, è hà fattu pensà à Petru III, chì ancu ellu amava ghjucà cù i suldati. È Petru u Grande avia i so propri rigimenti di ghjoculi chì intrattenianu u monarca.
  In generale era bellu.
  Eppuru, l'iniziu di a lezziò hà delusu u zitellu. U generale hà cuminciatu à dumandà infurmazioni nantu à Ghjuliu Cesare, Alessandru Magnu, è i menu cunnisciuti Zopio, Lucullu è Epaminonda. Inoltre, a cunniscenza di elli durante questu periodu - a transizione da u Medievu à i tempi muderni - era assai diversa da quella di u XXI seculu. È Oleg, cù a so cunniscenza muderna di l'era antica, si truvava continuamente in guai.
  Apparentemente u Marchese di Bourbon era stancu di questu è hà urdinatu:
  - Deci colpi cù bastoni nantu à i talloni!
  Oleg si cacciò felicemente e so scarpe spiacevoli è scomode, ancu s'elle eranu assai lussuose, cuperte di pietre preziose.
  È aghju sintutu a freschezza di a lastra di marmaru culurita cù a mo sola nuda, zitellina è ruvida.
  U Marchese Generale hà ridacchiatu:
  - A Vostra Altezza serà battuta per ùn avè micca amparatu bè a so lezziò.
  Un zitellu di l'età d'Oleg hè intrutu in a stanza. Era scalzu, apparentemente per arruvinà i so pedi è fà più faciule per suppurtà i colpi di i tacchi cù i calci. Era accumpagnatu da dui altri zitelli in tuniche rosse è una zitella più vechja cù i capelli rossi è una maschera. Purtava bastoni fini è flessibili.
  U zitellu chì frustava stava ubbidientemente nantu à u spinu, i so pedi nudi chjusi in i ceppi. Era evidente chì i pedi di u zitellu di dodeci anni eranu assai callosi. Hà ancu pruvatu à marchjà nantu à e petre taglienti per fà a falaka più faciule da purtà.
  A zitella rossa era quella chì dava i colpi. Hà utilizatu un bastone flessibile è hà colpitu cù abilità è putenza. Hà fattu male à u zitellu, ma ellu stessu duvia cuntà i colpi.
  A zitella l'hà culpitu, torcendulu. I calli nantu à i pedi di u zitellu anu scricchjatu, ma ellu l'hà suppurtatu cum'è di solitu è hà cuntatu. Ancu s'è ogni colpu à u so tallone nudu, tondu è callosu rimbombava in u fondu di a so testa. Era evidenti chì u zitellu suffria a sculacciata.
  Oleg si dispiaceva per u zitellu. Ma ùn hà micca interferitu. A ghjustizia duvia veramente prevalisce. È ùn era micca u so postu di rompe cù a tradizione.
  Inoltre, u zitellu hè probabilmente pagatu per questu. Hè cum'è a famosa storia di u principe è u poveru. Hè qualcosa di simile quì. Solu ch'ellu ùn hè micca un poveru cum'è Kenti, hè un zitellu di u XXI seculu è un zitellu prodigio. Cusì ci vulerà solu.
  Quandu u decimu colpu finale hè statu datu, i zitelli assistenti di u boia anu cacciatu i pedi nudi di u zitellu da i ceppi. Si hè alzatu cù cura. Hà furzatu un surrisu è hà dettu:
  - Grazie mille per a lezziò! Chì a Mamma di Diu sia glorificata!
  Dopu à quessa, zoppicendu nantu à e duie gambe, si n'andò versu l'uscita. A boia rossa hà nutatu:
  - Hè bonu solu per ellu! Ma perchè Sua Altezza hè scalza?
  Oleg hà rispostu cun fiducia:
  - Vogliu esse punitu anch'eiu!
  U Marchese hà obiettatu:
  - Innò ! Nimu ùn hà u dirittu di batte u principe fora di u so babbu ! Dunque ùn ci pensate mancu ! È a vostra altezza, mettitevi e scarpe !
  U principe giuvanottu rispose cun sincerità:
  - Sti scarpi sò certamente belli, ma m'anu sfregatu i pedi.
  Infatti, piccule vesciche avianu cuminciatu à cumparisce. À Oleg li piacia à corre scalzu in ogni tempu, ancu in a neve, è si abbandunava à e scarpe à a minima occasione. Inoltre, u zitellu era appassiunatu di arti marziali. È per quessa, un zitellu hà bisognu di pedi forti è ben imbottiti.
  U Marchese di Bourbon murmurò:
  - Ti ordineraghju di purtà pantofole!
  Oleg hà obiettatu:
  - Face caldu quì! È solu u mo babbu mi pò dà ordini. Dimmi, hè pussibule di fà un focu di moschettu è pugnalà à tempu?
  U generale stese e mani è rispose:
  "Ùn pudete micca, Altezza! Un moschettu pò solu sparà. È per a difesa in cummattimentu ravvicinatu, ci hè una branca separata di a truppa - i picchieri!"
  Oleg hà obiettatu:
  "Iè, hè pussibule! Hè pussibule di fà un moschettu chì pò à tempu sparà è pugnalà!" U zitellu hà battutu u pede nudu, è cù tanta forza, ancu un paru di suldati di legnu sò cascati.
  U Marchese di Bourbon gorgogliò:
  - Ùn aghju micca u curaghju di discute cù a vostra altezza, ma hè impussibile!
  Oleg hà surrisu è hà rispostu:
  - Vulete ch'e vi mostri un apparechju simplice ? U chjameremu baionetta, è cun ellu, i moschetti pugnaleranu.
  U generale dumandò:
  - Chì ghjè un apparechju simplice ?
  U principe zitellu s'avvicinò à a tavula è pigliò un pezzu di gesso. Dopu tirò un pugnale affilatu cù un anellu attaccatu à l'elsa. Dopu disse:
  - Si mette sta baionetta nantu à a canna di u moschettu, si preme l'anellu per fà la stà più ferma, è si pò sparà è pugnalà à tempu.
  U Marchese di Bourbon era surpresu:
  - Hè veramente cusì simplice?
  Oleg hà rispostu logicamente:
  - Tuttu ciò chì hè ingegnosu hè simplice, solu a mediocrità complica tuttu!
  U generale hà rimarcatu:
  - Ci vole à pruduce lu in forma di ferru. È testatu !
  U principe zitellu hà nutatu:
  - È fà tuttu u più in secretu pussibule, affinchì u nemicu ùn u copi. Una baionetta hè troppu faciule!
  U Marchese di Bourbon hà dettu:
  "A battaglia decisiva trà noi è i Francesi hè prestu. L'imperu di Luigi hè indebulitu da a Fronda è da i disordini di massa, è noi avemu a superiorità numerica. Ma a qualità di e truppe hè troppu alta, ci sò troppu mercenarii, è u principe Condé u cunsidereghja un grande cumandante!"
  Oleg disse cun un surrisu:
  - Li purteremu una surpresa à stu principe, una surpresa assai spiacevule!
  U zitellu prodigio si ricurdava di sta battaglia. Dopu à ella, u Portugallu si hè finalmente siparatu da a Spagna, è l'Imperu Castiglianu hè cascatu in crisa. Ancu a Guerra Civile Britannica è a vittoria di Cromwell ùn anu micca aiutatu. Inoltre, u novu guvernu hà cuntinuatu à incuragisce a pirateria, chì hà minatu u putere spagnolu.
  U Portugallu ùn hè micca solu u Brasile, hè ancu l'India. Poche persone sanu chì era prima una culunia di un altru statu è solu dopu hè diventata britannica. A prima strada per l'India hè stata scuperta da u portughese Vasco da Gama.
  È sò stati i Purtughesi chì anu pigliatu a so costa. U Portugallu avia ancu l'Angola è parechje altre isule è pussidimenti in Africa.
  Benintesa, ci vole à tene tuttu què. È espandelu. È ancu regulà i conti cù l'Olanda. Ci vole à rimettelu in u gruppu di l'imperu.
  Ma questu richiede un forte esercitu terrestre. È hè megliu trasmettelu micca per mare, ma per terra, attraversu a Francia. À propositu, a Spagna hà ancu qualchì pretesa ipotetica à u tronu di i Borboni.
  Mi piacerebbe esse incurunatu in Parigi è avè un tale putere in questu casu!
  Oleg, sempre scalzu è senza mette si e scarpe, si n'andò cù u Marchese di Bourbon à a fucina. U generale era chjaramente affascinatu da sta simplice scuperta. Infatti, questu era impurtante. Puderanu cunvertisce tutti i picchieri in moschettieri cù baionette, è dopu i Spagnoli sparerianu salve più putenti. È questu seria un grande aiutu.
  In più di questu, Oleg hà naturalmente assai altre idee. Per esempiu, fà granate à frammentazione. Saranu efficaci. O fà dinamite, chì hè assai più putente chè a polvere da sparu. À propositu, se a dinamite hè tenuta secreta, altri paesi ùn puderanu micca aduttà la prestu.
  Ma a baionetta hè troppu simplice. A cosa principale hè di introduce la in tempu per a battaglia cù Condé.
  Sè i Francesi sò battuti quì, e cose saranu più faciule. Inoltre, una scunfitta militare infiammerà ancu di più a Fronda, è a guerra civile scoppierà in Francia.
  U fattu chì a Fronda ùn hà micca un capu unicu hè una bona cosa. S'ella vince, ùn impedisce micca l'ulteriori cunquiste di a Spagna.
  Seria ancu bè s'è i moschetti fussinu dotati di fucili à pietra focaia - questu aumenterebbe a so cadenza di focu. Ma questu piglierebbe tempu, è ùn averebbenu micca u tempu di fà lu prima di a battaglia cù Condé.
  Oleg-Karl è u generale sò ghjunti à a fucina.
  U zitellu hà ancu messu u pede scalzu nantu à un pezzu di metallu spinosu. Ma u so pede callosu hà resistito. È u ghjovanu principe ùn hà mancu fattu una smorfia.
  Dopu, u zitellu l'hà mostratu subitu à u fabbru. U generale l'hà cunfirmatu. Tuttu ciò chì era necessariu era un anellu pianu è abbastanza largu attaccatu à un pugnale o à un cultellu affilatu. L'unica esigenza era chì e dimensioni currispundessinu à a canna di u moschettu.
  U fabbru - un omu assai altu è cù e spalle larghe - hà capitu questu. Altri cinque minuti è u travagliu seria in pienu svolgimentu in tutte e fucine di u palazzu. Era chjaru ch'elli avianu da fà prestu.
  U rè era gravemente malatu à quellu mumentu è senza parolle, dunque nimu ùn pudia dà ordini à u principe è à l'infanta. Oleg, invece, si godeva u spettaculu, i so tacchi nudi è infantili chì sfavillavanu. È tutti l'ubbidìanu.
  Infatti, u rè ùn avia tantu da campà, è l'infante stava per diventà guvernante. È dopu ci era u sistema: malgradu a so ghjovana età di dodici anni, u novu rè era ubligatu à numinà ellu stessu un reggente. È s'ellu sceglia di ùn numinà ne unu, pudia guvernà da per ellu, ancu da zitellu.
  Cusì Karl-Oleg avia u putere, è questu l'ispirava. È u zitellu cuntinuava à corre cum'è un cunigliulu pazzu.
  Oltre à e baionette, ci vole ancu e granate, benintesa. Ebbè, questu hè più simplice - simplici picculi vasi cù manichi pieni di polvere da sparu è pallettoni. Quest'ultima hè digià stata inventata è hè in usu. Tuttavia, l'idea di appiccà sacchetti pre-riempiti di polvere da sparu per aumentà l'efficienza di u focu ùn hè ancu stata pensata.
  U zitellu cuntinuava à corre è corre... Inoltre, ci era digià un documentu firmatu da u rè chì s'ellu ùn pudia dà cumandamenti, u so figliolu l'infante l'avia da fà, o quellu chì Karl Gangsburg avia numinatu à u postu di reggente.
  U tempu pressava per u zitellu. Hà ancu urdinatu di mandà una culomba à u duca Galba, urgendulu à stà nantu à a difensiva, senza ancu impegnà l'armata francese di Condé in cummattimentu.
  U giuvanottu geniale, cum'è si dice, hè ancu intrutu ellu stessu in a fucina. Hà pigliatu e pinze è hà cuminciatu à fà baionette. A chjave quì era di fà lu in tempu. È ciò chì era pruduttu duvia ancu esse cunsegnatu in prima linea. È questu era digià in territoriu francese. Dopu a morte di u cardinale Richelieu, sò scoppiati disordini è ribellioni. I principi è i duchi vulianu una maggiore libertà, è l'insatisfazione cù u Mazarin talianu era solu un pretestu. Ancu s'è, benintesa, u fattu chì u primu ministru ùn era micca francese hà ancu ghjucatu un rolu.
  Cusì a Spagna hà avutu una chance di restaurà a so egemonia è a cosa principale era di ùn mancà la.
  Oleg l'avia da aduprà di sicuru. Avia bisognu di truvà qualcosa di simplice ma efficace.
  Seria ancu bellu avè picculi cannoni rotanti, cum'è quelli di u ghjocu "Cossacks". Ma què piglierebbe tempu, è ci vole à decide avà.
  Oleg curria intornu è cantava:
  Fratelli di scienza per vince,
  Ùn hè micca cusì simplice...
  Passeremu i nostri esami cù successu,
  Semu à u primu!
  U ghjovanu geniu hà travagliatu assai duru. È avia qualchì altra idea. Prima di tuttu, a furmazione di e truppe. Quella spagnola era obsoleta. Ùn era micca assai stabile, è e palle di cannone pudianu colpilla, è soprattuttu, una parte significativa di a putenza di focu era inutile. Ùn saria micca megliu aduttà a furmazione olandese più sofisticata? O ancu pruvà a furmazione russa, induve u focu hè sparatu guasi cuntinuamente, alternendu i ranghi.
  Aduprendu sta furmazione durante a guerra sottu à Alekseev Mikhailovich, i Russi anu messu in rotta u putente esercitu di a Cumunità Pulacca-Lituana. Hè stata cuncipita da u cumandante Dolgorukov, cunnisciutu soprattuttu per avè repressu a Ribellione di Razin.
  U zitellu prodigio avia in realtà qualchì sperienza in i ghjochi d'urdinatore. Hè à tempu strategu è tatticu. Dunque, duveria andà personalmente da e truppe spagnole in Francia è intervene quì.
  U zitellu hà cuminciatu à disegnà diagrammi di una furmazione olandese più avanzata. Dopu tuttu, avianu scunfittu i Spagnoli, malgradu a superiorità numerica di l'Imperu Castiglianu.
  Ùn saria micca una mala idea di fà unicorni à più longa gittata. Anu una culatta cònica è ponu sparà palle di cannone à quattru chilometri di distanza, ciò chì significa chì anu una gittata più longa cà i cannoni regulari.
  È ci sò qualchi sicreti chì vi permettenu di sparà ancu pallottoli più luntanu di u solitu. È questi devenu esse applicati.
  U zitellu hà agitu cun grande energia. Siccomu u rè avia persu u putere di parlà per via di una malatia grave, ma era riesciutu à lascià un decretu scrittu chì trasferì tuttu u putere di l'imperu à u so figliolu, tuttu hè andatu à u megliu.
  Solu un grande è duca sapia troppu, ma ellu hà preferitu stà zittu per avà. È grandi preparativi eranu in corsu.
  Oleg era scalzu è curria cusì prestu chì parechji sò stati sorpresi da a so agilità.
  A Spagna deve esse salvata da u declinu è rialzata, è ellu a rialzarà. A chjave hè a velocità, a precisione è a pressione.
  Induve hè u veru infante avà, però ? S'ellu finisce in u XXImu seculu, probabilmente finirà in un ospedale psichiatricu. È cumu farà Oleg à fighjà qualchissia in l'ochji s'ellu torna ?
  Mark Twain mi vene torna in mente, è cumu si cumpurtava u principe Edward à l'epica. Forse u principe Charles si dimostrerà più saviu. È ùn griderà micca da ogni cantone ch'ellu hè un principe, è ancu menu un rè!
  Oleg cantava scherzendu, schiaffeghjendu i so pedi nudi:
  Sò u rè, aghju u putere annantu à tuttu,
  Hè chjaru, hè chjaru...
  È tutta a terra trema,
  Sottu à u tallone di u rè!
  CAPITULU N№ 3.
  Intantu, u veru principe hà vistu un sognu assai maravigliosu è favulosu.
  Hè cum'è s'è un zitellu chjamatu Karl è una zitella camminanu per l'erba in un mondu assai insolitu. In questu, boccioli di fiori assai brillanti è grandi crescenu nantu à arburi lussuosi. È sò aperti è anu un odore assai forte è fragrante.
  U zitellu era scalzu è purtava pantaloncini corti. Ma l'erba era dolce, è era piacevule à calpestà cù e sole nude è infantili. Una zitella di a so età, dodici anni, purtava una tunica ligera è ancu sandali. Schiaffeggiava è ridia cù una voce squillante.
  È e farfalle volanu, di una bellezza maravigliosa cù l'ale dipinte di tutti i culori di l'arcubalenu, è l'estensione di certi insetti ghjunghje sin'à una braccia.
  Carl hà nutatu cù un surrisu:
  - Questu deve esse u paradisu!
  A zitella hà fattu obiezione:
  - Micca esattamente u celu, ma un altru mondu! Fighjate u celu.
  U zitellu alzò u sguardu è vide trè soli chì brillavanu contr'à un fondu turchinu: rossu, giallu è verde. Era cusì bellu.
  Carlu esclamò:
  - Hè un mondu maravigliosu, à dì u minimu!
  A zitella hà dettu filosoficamente:
  - E bacche brillanti sò qualchì volta velenose!
  U zitellu hà surrisu è hà dettu:
  - Ùn sì micca una principessa per casu?
  A zitella in tunica hà rispostu:
  - Iè, sò una principessa!
  Karl hà rimarcatu scetticamente:
  - Perchè una sandala ?
  A zitella principessa hà rispostu:
  - Ma sì ancu scalzu, ancu s'è sì un principe, è prestu diventerai rè!
  U zitellu hà rispostu cun audacia:
  - Sò scalzu perchè mi piace cusì!
  A ghjovana bellezza pigliò u conu è cù u so taccu tondu è rosa u spinse in l'erba è fece un cenno cù a testa:
  - Anch'eiu ! Hè cusì faciule è piacevule d'esse senza scarpi ! È l'erba dolce face u solletu nantu à e piante nude è elastiche di un zitellu, ciò chì hè cusì piacevule !
  U principe zitellu hà risu è hà rispostu:
  - Hè vera! A mancanza di scarpi ùn hè micca un segnu di puvertà, ma piuttostu parla di a nostra libertà senza restrizioni!
  A zitella fece un cenno cù a testa è rispose:
  - Pudete chjamami Mercedes... Spergu chì vi piace u mo nome ?
  U principe giuvanottu fece un cenno di testa in segnu d'accordu:
  - Assai! Sì una fata bella è raggiante! È a to tunica mudesta mette in risaltu soprattuttu u lussu di i to capelli, chì brillanu cum'è una foglia d'oru.
  Mercedes hà fattu un cenno cù a testa.
  - Hai bon gustu, zitellu! Ma dimmi, Diu ama i principi?
  Carlu rispose cun un tonu decisu:
  - Benintesa, ùn ci hè micca dubbitu!
  A zitella surrise è dumandò cun insinuazione:
  - È i poveri ?
  U principe zitellu alzò e spalle è rispose:
  "Sè vi basate nantu à i libri di testu, allora Diu Onnipotente ama à tutti, ancu quelli chì soffrenu nantu à a Terra. Ma sinceramente, ùn sò mancu!"
  Mercedes hà surrisu è hà rispostu:
  - Iè, hè vera, ma ùn pensate micca qualchì volta chì u Creatore di l'Universu hè troppu crudele cù certe persone!
  Carlu rispose cù un suspiru:
  "Iè, pensu di sì ! Ancu s'è, à dì a verità, campu in un palazzu, o almenu finu à pocu tempu fà, è ùn aghju mai vistu vera miseria o suffrenza. Eccettu, benintesa, chì u mo babbu, u rè, soffre è hè turmentatu da a malatia. Ahimè, ancu i munarchi ùn sò micca risparmiati da què !"
  A zitella hà dettu cù un surrisu:
  - È a regina soffre in u partu, cum'è l'ultima schiava, battuta cù una frusta!
  U principe zitellu fece un cenno cù a testa:
  - Iè, hè cusì chì si passa ! Dunque, davanti à Diu Onnipotente, simu tutti uguali è ùn ci hè bisognu di vantà si !
  Mercedes fece un cenno cù a testa è rimarcò:
  - Iè, hè capiscitoghju! Ci vole à esse più mudestu è cunnosce i vostri limiti quandu si tratta d'ambizione!
  Carlu, vomitendu un pezzu rottu di ramu cù i so pedi nudi, i so pedi zitellini, hà logicamente rimarcatu:
  "Ma sò u futuru rè è devu avè ambizione! Dopu tuttu, l'obiettivu di ogni monarca hè di allargà u so territoriu è acquistà novi terre è sughjetti!"
  A zitella scalza hà logicamente nutatu:
  - Tuttu què hè dispunibule solu in e quantità chì Diu Onnipotente ci permette!
  È Mercedes a pigliò è cuminciò à cantà, ballendu cù e so gambe abbronzate:
  Creatore di l'Universu, sì crudele,
  Cusì parlavanu e labbre di milioni di persone!
  È ancu da l'orrore a mo tempia hè diventata cusì grisgia -
  Quandu ci sò innumerevuli prublemi - legioni!
  
  Quandu vene a vechjaia, a mala morte,
  Quandu ci hè una guerra, una tromba d'aria - a terra trema!
  Quandu vulete solu more,
  Perchè ùn ci hè calore sottu à u mondu di u Sole!
  
  Quandu un zitellu pienghje, ci hè un mare di lacrime,
  Quandu ci sò mazzi interi di malatie!
  Una quistione - perchè Cristu hà patitu?
  È perchè solu e comete ridenu ?
  
  Chì hè accadutu in stu mondu per via di ciò chì -
  Moremu di fame, avemu fretu è soffremu ?
  È perchè a merda striscia finu à a cima?
  Ma perchè Cainu riesce?!
  
  Perchè avemu bisognu di a svanimentu di e donne anziane,
  Perchè l'erbacce coprenu l'orti?
  È perchè ci dilettanu l'arechje -
  Una danza rotonda senza nunda, ma prumesse?!
  
  U Signore rispose, ancu ellu adduluratu,
  Cum'è s'ellu ùn cunniscia micca un destinu megliu...
  O omu di u mo amore - figliolu...
  Quellu chì vulia stallà si in paradisu!
  
  Ma ùn sapete micca - u zitellu hè scemu,
  Ci hè solu un picculu pensamentu in tè!
  Chì a luce di a grazia s'hè affievolita,
  Cusì ùn dormite micca cum'è un orsu in invernu!
  
  Dopu tuttu, per suscitarvi,
  Ti mandu prove di dulore!
  Cusì chì u ghjocu serà grassu per cena,
  Ci vole curaghju, astuzia è sforzu!
  
  Ebbè, saresti cum'è Adamu in quellu paradisu,
  Caminava senza meta, vacillava cum'è un fantasma!
  Ma avete amparatu a parolla - Amu,
  Cumunicà cù u spiritu impuru Satanassu!
  
  Capite, ci hè una lotta in questu mondu,
  È à tempu, successu è rispettu!
  Dunque, u destinu duru di a ghjente,
  È ci vole à suppurtà, ahimè, a sofferenza!
  
  Ma quandu avete righjuntu u vostru scopu,
  Riesciutu à rompe barriere è catene...
  Chì i vostri sogni si avverinu,
  Allora vulete nove battaglie!
  
  Dunque, capite, signore omu,
  Dopu tuttu, qualchì volta ancu eiu mi sentu cusì offesu!
  Chì, campendu in felicità per un seculu sanu -
  A ghjente hè cum'è i porchi è mi vergognu di elli!
  
  Hè per quessa chì ci hè una nova luce in a lotta -
  E battaglie dureranu per una eternità senza limiti...
  Ma truverete cunsulazione in a preghiera,
  Diu abbraccerà sempre i disgraziati cun tenerezza!
  A voce di a zitella era abbastanza chjara è incantevule. Cantava maravigliosamente. Dopu una farfalla hè vulata versu l'augusti zitelli. E so ale, ognuna larga una bona braccia, purtavanu un disignu luminosu è culuritu. È a farfalla stessa avia una testa insolita; era guasi umana, eccettu per i so ochji d'insetti.
  A donna farfalla hà gridatu:
  - Induve andate, guerrieri gloriosi!
  Carlu hà rispostu sinceramente:
  - In nudda parte ! Facciu solu una spassighjata !
  Aghju nutatu un bellu insettu:
  - Ùn pudete andà in nudda parte! Arriverete in qualchì locu!
  U principe zitellu rispose cù un surrisu:
  - Allora faraghju qualchì attu eroicu! Cum'è salvà una principessa da un dragone!
  Una farfalla cù l'ale multicolore hà sussurratu:
  - Hè assai megliu! Beh, avete digià una principessa à fiancu à voi!
  Mercedes scuzzulò a testa, i so capelli di u culore di a foglia d'oru:
  - Ùn vogliu micca esse salvatu! Preferiscu salvà qualchissia eiu stessu!
  U principe Carlu hà obiettatu, battendu u so pede nudu è infantile cun rabbia:
  - Sò un omu è devu salvà u sessu bellu eiu stessu!
  A farfalla hà ridacchiatu:
  - Cusì hè cusì, tramindui vulete salvà qualchissia! Quantu hè lodevole!
  U zitellu è a zitella anu dettu in coru:
  - Semu d'umore determinatu, creeremu una avventura stupenda!
  Tandu l'insettu ronzava è prupunia cù un sguardu dolce, torcendu a so faccia zitella:
  - Facemu cusì! Salverete a Zitella di Neve chì Barmaley hà arrubatu à Babbu Frost!
  U principe zitellu hà nutatu cù una risata:
  - Salvà a zitella di neve ? Chì pudemu fà !
  A piccula principessa hà dettu:
  - In fatti, i Spagnoli anu Babbu Natale, micca Babbu Frost!
  Carlu hà rispostu cù un surrisu:
  "È i Russi anu Ded Moroz! So chì ci hè un paese à l'est chjamatu Russia, è l'orsi polari vaganu per a so capitale sunendu balalaika!"
  A farfalla cù l'ale hà risu è hà rispostu allegramente:
  - Esattamente! Cusì forse salverete a nipote di Babbu Natale è l'orsi polari russi vi purteranu un cofanu d'oru!
  U principe giuvanottu hà dettu:
  "A Spagna hà abbastanza oru. Per vince, ùn ci vole micca oru, ma qualchì tipu d'arma miraculosa. Cum'è un cannone chì puderia falcià un esercitu sanu cù una sola raffica di mitragliatrice! O un fucile chì puderia sparà centu palle à u minutu, o ale per vulà!"
  A piccula principessa hà nutatu, battendu cù rabbia u so picculu pede abbronzatu, cù a sola verde per via di l'erba:
  - Voi ragazzi avete solu a guerra in mente!
  Carlu hà obiettatu:
  - Micca solu a guerra! Mi piacerebbe ancu vulà cum'è un acellu! Seria veramente interessante!
  A farfalla hà ridacchiatu è hà rispostu:
  - Salvate a nipote di Babbu Natale è uttenerete ale cù e quali puderete vulà megliu cà un'aquila!
  U principe intelligente hà chiaritu:
  - Ne piglieraghju unu, o tutta a mo armata spagnola ?
  U bellu insettu hà rispostu:
  - Innò, in questu casu, solu voi riceverete una bella ricumpensa chì si pò solu sunnià!
  Carl hà nutatu:
  "L'ale da sole ùn bastanu micca ! Dateli almenu un moschettu chì puderia sparà centu palle à u minutu, senza rinculu, è affinchì ste palle, cum'è dobloni immutabili, ùn si finiscinu mai !"
  A piccula principessa hà squittatu:
  "Duviate dumandà un doblone immutabile! Imaginate quantu bè puderete fà cun ellu!"
  Carl hà nutatu:
  "In questu casu, e muniti d'oru perderanu simpliciamente u so valore. È s'è vo ùn travagliate micca, ùn ci serà felicità! Senza dolore, ùn pudete micca tirà un pesciu fora di un stagnu!"
  A farfalla fighjulava u principe zitellu cun rispettu è sussurrò:
  "Sì intelligente! Capisci chì una grande quantità di muniti d'oru purterà, à u megliu, putere, onore è ricchezza à una persona, micca felicità à tutti!"
  A zitella hà nutatu cù un surrisu:
  "È quale serà cuntentu cù un moschettu chì tira centu palle à u minutu ? Purterà assassinii è nunda di più ! Inoltre, se a Spagna cunquistassi u mondu, cù a so Inquisizione è u so oscurantismu, ùn averebbe micca assai successu !"
  U principe zitellu hà obiettatu:
  - Innò ! Ùn ci hè micca guvernu in u mondu megliu chè u nostru ! È per ciò chì riguarda l'Inquisizione, li metteraghju a pressione !
  È u zitellu augustu, cù i so pedi nudi, i so pedi chjuchi, ghjittò in sù u conu argentatu stesu nantu à l'erba.
  A farfalla hà fattu un cenno di sì cù a testa:
  "Questa ultima hè una decisione assai saggia. Ma prima, cunsulidate u vostru putere. È assicuratevi una bona sicurità, altrimenti i Ghjesuiti puderanu ancu pruvà à avvelenà vi!"
  A zitella fece un cenno di testa vigoroso:
  - Hè esattamente ciò ch'elli facenu! Hè veramente abbastanza simplice: s'ellu ci hè una persona, ci hè un prublema; s'ellu ùn ci hè micca persona, ùn ci hè micca prublema!
  U principe giuvanottu hà dettu cun un surrisu:
  - Una frasa assai savia: ci hè una persona - ci hè un prublema, nisuna persona - nisun prublema! Ci vole à ricurdà!
  A farfalla hà cunfirmatu:
  "Averete l'ale è puderete vulà, è vulà megliu è più veloce chè un'aquila. È questu hè abbastanza per avà per salvà a Vergine di Neve da Barmaley!"
  Carlu l'hà pigliatu è subitu hè diventatu diffidente:
  "Ùn sò micca quale hè Barmaley. Hè più periculosu chè Koschei l'Immortale o micca?"
  A piccula principessa hà dettu:
  "Ùn hè mancu ch'ellu sia periculosu. Avemu sempre da truvallu. È per fà què, ci vole à andà in Africa!"
  A farfalla a pigliò è cantò scherzosamente:
  Zitelli chjuchi,
  Per nunda in u mondu...
  Ùn andate micca in Africa per una spassighjata!
  Ci sò squali in Africa,
  Ci sò gorilla in Africa,
  Ci sò grossi coccodrilli arrabiati in Africa!
  Ti morderanu,
  Batte è offende...
  Zitelli, ùn andate micca à fà una spassighjata in Africa!
  In Africa ci hè un ladrone,
  In Africa ci hè un cattivu,
  Ci hè un terribile Barmaley in Africa!
  Corre per l'Africa è manghja i zitelli!
  U principe giuvanottu esclamò:
  U mo destinu hè in bilico,
  I nemici sò pieni di curagiu...
  Ma grazie à Diu ci sò amichi,
  Ma grazie à Diu ci sò amichi,
  È ringraziu Diu per l'amici,
  Ci sò spade!
  A zitella principessa hà nutatu:
  - Sona abbastanza fantasticu! È in questu casu, u zitellu ùn hà micca spada!
  A farfalla hà ridacchiatu è hà sbattutu l'ale multicolore è scintillanti. A so voce hè stata intesa:
  - Vai à luttà cù Barmaley, per andà scalzu in Africa, è ùn hai micca armi!
  U principe zitellu cantava:
  - Basta ! Deponite l'armi ! Fighjate a vita - hè megliu !
  Mercedes battè i so picculi pedi scalzi è cinguettò:
  "A vita hè veramente megliu senza guerra, ma hè più noiosa! È avemu sempre disperatamente bisognu d'armi!"
  A farfalla sbattì l'ale, chì brillavanu di tutti i culori di l'arcubalenu, è esclamò:
  - Chì astutu ! Ti possu dì induve truvà l'arma. Basta à risolve l'enigma !
  Mercedes hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  - Amu à risolve i cruciverba! Hè veramente interessante!
  U principe giuvanottu hà dettu:
  - È chì ci hè per tè ? Ebbè, pruvemu à induvinà l'enigma : chì ci guadagnerai ?
  A farfalla scuzzulò l'ale è rispose:
  - Qualcosa ghjunghjerà! In particulare, e batterie di a cunniscenza saranu ricaricate.
  Mercedes hà nutatu cù una risata:
  - Quessa sona incredibilmente logica! Forse qualcosa funziona! Aghju ancu intesu dì chì a cunniscenza hè putere!
  Carlu esclamò, battendu u pede nudu:
  - Eccellente! Ma ùn vulia micca fà un desideriu! Cum'è dumande cum'è, quante gocce ci sò in u mare, quante stelle ci sò in u celu, quanti capelli hà una zingara in capu!
  A farfalla hà squittatu cù una risata:
  - Puderaghju bè fà vi una dumanda di matematica superiore! À propositu, spergu chì vi piacerà questu?
  U principe zitellu hà arricciatu a faccia è hà rispostu:
  - Ùn mi interessa micca veramente a matematica superiore, o qualcosa d'altru! È quale hà bisognu di tutta sta matematica cumplicata in ogni modu?
  A zitella in tunica hà obiettatu:
  - Un guvernante hà bisognu di sapè cumu si usa u numeru, altrimente tuttu u tesoru serà arrubatu!
  A farfalla hà cunfirmatu:
  "Iè, un rè deve almenu cunnosce e basi di a matematica. Altrimenti, serà allevatu cum'è un gattinu o un picchio!"
  U zitellu Karl murmurava:
  - Va bè, desidera ciò chì vulete!
  Mercedes hà fattu un cenno cù a testa.
  - Ma ùn avemu altra scelta!
  A farfalla scuzzulò l'ale è dumandò:
  - Chì numeru si ottiene s'è si divide dece per zeru ?
  A piccula principessa hà ridacchiatu:
  - U socu què, ma ùn u diceraghju micca ! Lasciate chì u zitellu u capisca da per ellu !
  U principe alzò e spalle è nutò:
  - Probabilmente infinitu! Più chjucu hè u numeru chì dividimu, più grande hè u numeru chì ottenemu!
  A farfalla hà sussurratu:
  - Innò, vi sbagliate quì, a risposta curretta hè...
  A zitella hà gridatu:
  - Ùn si pò dividisce per zeru!
  L'insettu hà cunfirmatu subitu:
  - Hè vera! Ebbè, postu chì a zitella hà rispostu, li daraghju una piuma. Volterà in aria è ti mostrerà a strada per i kladenets di spada magica.
  U principe zitellu sbuffò cun disprezzu:
  - Zitella ! Ùn hè micca troppu ! Una spada hè l'arma di un omu !
  Mercedes s'hè offesa:
  - Ùn vecu davanti à mè micca un omu, ma un marmocchiu pomposu!
  A farfalla sbattè l'ale è pienghjò:
  - Ùn ci hè bisognu di litigà! Una volta chì a spada hè in u vostru pussessu, sceglierà u so propiu maestru!
  Carlu esclamò:
  - Benintesa ch'ellu mi sceglierà ! Sò un criaturu di a più grande putenza di u mondu !
  Mercedes hà obiettatu:
  - Ùn si tratta micca di sapè s'è a Spagna hè un grande imperu o micca, ma d'avè un core curaghjosu è puru è d'esse un cavaliere degnu!
  È a zitella, cù a pianta nuda di u pede, hà infilzatu un gambu in l'erba.
  A farfalla hà cunfirmatu sbattendu l'ale:
  - Ùn hè micca ragiunevule ? Quellu chì hè degnu riceve u premiu ! È a cosa più impurtante in dignità ùn hè micca quale sì, ma ciò chì sì !
  A piuma vulò in altu è cuminciò à girà. A farfalla aghjunse:
  - Beh, va bè, vai à piglià a spada! Una volta chì l'avrai, Barmaley ùn serà micca cusì spaventosa!
  U principe zitellu dumandò:
  "Ma aghju fighjatu a carta - l'Africa hè assai grande, assai più grande chè l'Europa. Cumu pudemu truvà Barmaley quì, ancu cù una spada magica?"
  A zitella hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  - Sò d'accordu cun ellu nant'à què ! Dì Barmaley in Africa hè cum'è ùn dì nunda !
  A farfalla hà rispostu:
  "U truverete nant'à u fiume Congo, più vicinu à e cascate. Barmaley hè cusì famosa quì chì vi mostreranu subitu a strada per ghjunghjene!"
  Carlu esclamò cù un'aria suddisfatta:
  - Avà avemu almenu qualchì tipu di puntu di riferimentu. Cumu ghjungemu à u fiume Congo ?
  A zitella hà ridacchiatu è hà cantatu:
  In qualchì locu in u Congo,
  Hè una camminata assai longa!
  Ùn ci pudete ghjunghje cù e mani,
  Ci vole à marchjà à pedi nudi!
  A farfalla hà rispostu:
  - Quandu ghjunghjirai à a spada, amparerai qualcosa quì!
  Carlu rispose cù un suspiru:
  - Andemu, zitella!
  È si sò inchinati ligeramente à a farfalla è anu stampu i so pedi nudi in segnu d'addiu!
  A zitella cantava cù un surrisu:
  Induve andemu cù l'Infante,
  Grande, grande sicretu...
  È ùn parleremu micca di ellu,
  Oh innò, oh innò, oh innò!
  Carlu rispose cun un sguardu dolce:
  - Hè una vera bona idea! Quand'elli tenenu i so movimenti sicreti!
  Mercedes hà nutatu:
  - Hè assai divertente... è tristu à tempu!
  U principe zitellu dumandò:
  - Perchè sì tristu ?
  A zitella principessa hà rispostu:
  - Dicemu assai parolle viote. Hè megliu chì mi dite: ci hè una Inquisizione in Spagna?
  Carlu rispose cù un suspiru:
  - Sfurtunatamente, ci sò!
  Mercedes hà squittatu:
  - Allora forse saria megliu à pruibisce lu?
  U zitellu hà rimarcatu:
  - È s'è e streghe è i maghi caccianu fora tutta a ghjente ?
  A zitella principessa hà ridacchiatu è hà rispostu:
  - Innò! E streghe sò bone, dopu tuttu, da a parolla sapè!
  Carlu hà risu è hà dettu:
  "Sai, aghju intesu dì chì ci sò streghe chì cunnoscenu u sicretu di a ghjuventù eterna! Aghju veramente paura di diventà impotente è vechja. Ma ponu campà per millaie d'anni!"
  Mercedes hà risu è hà rispostu:
  - Iè, questu hè divertente! Induve avete vistu streghe cusì?
  U principe giuvanottu hà dettu:
  - Aghju lettu di persone cusì in i conti di fata!
  A piccula principessa hà risu:
  - Quessi sò u tipu di racconti di fata chì ùn duvete micca leghje à i zitelli!
  Dopu à chì anu seguitu a penna per un pezzu in silenziu. L'Infante si ricurdò chì stu zitellu stranu è scalzu avia pigliatu u so postu. Cumu stava ? Si ne và ? O forse saria smascheratu è esecutatu per impostura ?
  I tempi eranu duri, è ùn li importava micca ch'ellu fussi sempre un zitellu. Soprattuttu perchè i cuncetti d'omu è di zitellu eranu assai vaghi à quellu tempu. È pudianu ancu torturallu. In Spagna, ùn ci sò micca restrizioni per i zitelli; ti torturaranu cum'è un adultu, è puderianu bè torturavvi à morte.
  Karl suspirò. Hà pensatu à forse vultà ? Ma ùn s'era ancu divertitu abbastanza. È si dumandava chì tipu di malizia puderia causà quellu zitellu in u so locu. È s'ellu finissi in u so paese ?
  Mercedes hà nutatu:
  - Pensate à qualcosa. Forse à cumu a rivolta francese dà à a Spagna una opportunità storica!
  Carlu hà rispostu cun fiducia:
  "Sè ristabilimu l'ordine, vinceremu ancu senza rivolta! Avemu una grande forza è una flotta innumerabile!"
  A zitella principessa dumandò:
  - È chì ne hè di l'Olanda ?
  U zitellu di fanteria hà dettu:
  - A scunfighjeremu sicuramente! Soprattuttu chì aghju qualchì idea!
  A zitella hà risu è hà dettu:
  - Idee ! Questu hè veramente divertente ! Vulete una limonata ?
  Carlu esclamò:
  - Chì zitella cattiva sì ! Chì ghjè a limonata ?
  Mercedes hà rispostu cù un surrisu:
  - Cum'è u sorbettu, solu ancu megliu!
  U zitellu hà surrisu è hà dettu:
  - Megliu chè u sorbettu ? Devu pruvà lu !
  A piccula principessa hà dettu:
  - Ridi troppu! Spergu chì ùn avrai micca bisognu di pienghje!
  Carlu suspirò è dumandò:
  - Dimmi, a salvezza hè per fede o per opere è per grazia o per meritu ?
  Mercedes hà rispostu cun un tonu sicuru:
  - Per fede è grazia, benintesa! Davanti à Diu, ùn ci hè altru meritu chè l'attu eroicu di Ghjesù Cristu nantu à a croce!
  U zitellu hà rimarcatu:
  - È sì protestante!
  A zitella hà risu è hà rispostu:
  - Sò un veru cristianu!
  Carl hà nutatu cù un sguardu dolce:
  - Forse hè una vera credente ? Pensate veramente chì i cattolici anu tortu ?
  Mercedes hà rispostu:
  - Ùn sò micca i cattolici o i protestanti chì anu ragione - a verità hè in a parolla di Diu, chì hè a Bibbia!
  U zitellu hà risu. Vulìa dì qualcosa d'altru, ma di colpu hà intesu qualchissia chì li faceva u solletico à u tallone nudu è... si hè svegliatu.
  CAPITULU N№ 4.
  Karl-Oleg hà cuntinuatu à dirigisce finu à ch'ella era notte fonda è tutti cascavanu letteralmente da i pedi. U ghjovanu, autoproclamatu infante, hà decisu di ripusassi un pocu. Prima di andà in lettu, u zitellu s'hè immersu in una vasca da bagnu d'oru piena d'acqua di rose, mentre e serve u strofinavanu cù panni. Una di elle hà rimarcatu:
  - E vostre piante di i pedi sò cusì dure è callose. Sò veramente diventate cusì in un solu ghjornu ?
  Oleg-Karl hà rispostu:
  - Perchè micca! Sò un zitellu, ancu s'e sò un principe, è tuttu cresce prestu in i zitelli, cumpresi i calli nantu à e piante di i so pedi.
  A zitella cameriera hà rimarcatu:
  - I pedi di un zitellu devenu esse morbidi è teneri, è micca cum'è quelli di un maschiaccio cumunu chì và scalzu perchè li deve purtà, è micca perchè li piace!
  U principe autoproclamatu hà rispostu:
  "Mi piace, hè assai più abile cusì! Ti dà un megliu sensu di l'equilibriu! Dimmi, Adamu è Eva eranu scalzi prima di a Caduta o micca?"
  A zitella hà rispostu cù un surrisu:
  - Credu ch'elli eranu scalzi!
  Oleg-Karl scuzzulò a testa luminosa:
  - Esattamente! Altrimenti, urdineraghju ancu à e zitelle d'andà scalze, soprattuttu chì i vostri tacchi sò cusì rumorosi!
  E ghjovane serve anu surrisu. U zitellu pensava ch'ellu puderia esse statu scupertu. Ancu s'elli eranu rimarchevuli simili, i so segni di nascita ùn pudianu micca currisponde, è u corpu d'Oleg era, dopu tuttu, più tonificatu è musculosu.
  U zitellu hè surtitu da u bagnu è hè statu asciugatu cù asciugamani, cusì morbidi è soffici.
  Dopu, si messe e pantofole è andò in a so lussuosa camara. U lettu avia a forma di un asteru in fiore, fattu d'oru puru è incrustatu di diamanti è rubini. Tuttu era maravigliosamente bellu. Un paru di masci è una zitella cù scarpe di vellutu morbidu scacciavanu l'insetti cù i ventagli.
  Oleg si stese nantu à i letti di piume morbide. Hà ancu sintutu un sensu di inquietudine per via di u lussu è hà pruvatu à rilassassi è à addurmintassi.
  Ma pinsamenti stranieri cuntinuavanu à insinuassi in a so ghjovana mente. Per esempiu, a Russia zarista, cù Alexei Mikhailovich avà nant'à u tronu. Hè sempre troppu ghjovanu, è pare chì u paese ùn hà ancu guadagnatu forza. Un'alleanza cù a Russia, chì ùn hà praticamente micca marina, ùn offre ancu alcun benefiziu à a Spagna. Tuttavia, se a guerra scoppia cù a Pulonia, a Spagna puderia bè aiutà a Russia.
  Ma questu hè sempre una prospettiva luntana. In a storia vera, un grande rè riformatore averia pussutu fà di a Spagna un egemone glubale. Filippu II era un monarca decente. Hà intrecciatu intrighi astuti, hà sceltu generali è hà pruvatu à ristabilisce l'ordine in u paese. Ma à u listessu tempu, hè restatu prufundamente cunservatore. A so armata invincibile averia pussutu affundà a flotta inglese più chjuca, s'ella avia avutu navi più sofisticate è cumandanti navali megliu. È a decisione di bypassà a Gran Bretagna era sciocca. Saria statu megliu simpricimenti ritirassi.
  A Gran Bretagna hè attualmente inghjutta in una guerra civile. Seria una bona idea aiutà u rè Carlu I, affinchì ellu è Cromwell pudessinu cuntinuà à tumbà si u più longu pussibule, indebulendu è ruinendu ancu di più a Gran Bretagna. È ùn farebbe male à stimulà a Fronda. Sottu à Filippu II, in a storia vera, a Fronda è a guerra civile in Gran Bretagna serianu sicuramente state ancu più devastanti per via di l'intervenzione spagnola!
  A Spagna hà avutu una chance di rinascita ? Benintesa ch'ella l'hà avuta, è saria bè per Oleg di ottene la. Ma chì succede s'ellu l'infante legittimu torna ? Ancu s'è, forse micca prestu. È chì succede s'ellu finisce in u XXI seculu ? Forse u chjuderanu in un ospedale psichiatricu ? Infatti, ricurdemu a storia "U Principe è u Poveru", ancu s'è l'infante hè presuntamente più intelligente di u Principe Eduardu. Tuttavia, assai prubabilmente, tutta sta storia hè un'opera di finzione di Mark Twain.
  È benintesa, u poveru Tom ùn pudia esse megliu cà Edward, ancu s'ellu hà fattu qualchì bè. Benintesa, l'Inquisizione deve esse finita, ma deve esse fatta cù cura. Altrimenti, puderanu avvelenà u rè, o u principe chì avà detene tuttu u putere. À propositu, pare chì u rè spagnolu stia numinendu un generale di l'Ordine Ghjesuita? Di sicuru questu ordine deve esse adupratu più attivamente in l'interessi di a Spagna.
  Mentre u zitellu, u viaghjatore di u tempu, si vultulava è si vultulava in u so lettu, u Duca di Marlborough, chì l'avia purtatu à u palazzu, aggrottò e sopracciglia. Avia pensatu chì u viaghjatore di u tempu è u sosia di u principe era solu un acrobata errante, ma cusì hè. Tanta cunniscenza è scuperte. Hè probabilmente più difficiule da cuntrullà chè l'anzianu erede.
  Mi piacerebbe assai aduprà a mo cunniscenza di u sicretu per diventà reggente per u ghjovanu rè, ma u so babbu hè mortu. Ma questu... Ci vole un approcciu più suttile. Un zitellu cusì puderia urdinà a vostra esecuzione immediata, o ancu personalmente taglià a testa o sparà. D"altronde, s"ellu mudernizeghja veramente l"armata, a Spagna scunfighjerà i Francesi, è dopu i Britannichi, è diventerà torna l"egemone mundiale. È l"Olanda, avendu rovesciatu a Spagna, puderia esse trattata, è forse ancu a cunquista di a Cina ?
  Mentre u Duca cercava modi per prufittà di nuove opportunità, u zitellu chì era ghjuntu hà vistu sogni maravigliosi.
  L'assassinatu di l'erede à u tronu austro-ungarico ùn hè mai accadutu. Cusì a Prima Guerra Mundiale ùn hè mai cuminciata. I tedeschi, in particulare, eranu ansiosi di fà lu. Ma ùn avianu micca a vuluntà - l'Intesa avia troppu risorse: umane, industriali è materie prime. È a pupulazione di a Russia zarista era simpliciamente troppu grande.
  È a guerra ùn hè mai scoppiata... U tempu hè passatu... l'ecunumia di a Russia zarista era in piena espansione. In u 1918, a Gran Bretagna hà iniziatu una guerra in Afghanistan. Ma hè andata male per i Britannichi. È dopu l'imperu di u leone hà fattu una offerta senza precedenti: sparte l'Afghanistan cù a Russia.
  Malgradu a crescita ecunomica, micca tuttu andava bè in l'Imperu Russu. L'autorità di u Zar, avendu persu a guerra contr'à u Giappone, era bassa, Rasputin avia favuritu una corruzzione sfrenata, è e rivolte è i scioperi eranu in costante svolta. Una guerra chjuca ma vittoriosa averia pussutu rinfurzà l'autorità di l'autocrazia!
  È cusì, in u 1919, i Britannichi anu invaditu l'Afghanistan da u sudu è i rigimenti russi da u nordu. E truppe russe includenu parechji musulmani di l'Asia Centrale è sò riuscite à evità a guerriglia. L'armata afgana era debule, è l'armata zarista avia digià cumpletatu u so riarmo è avia parechje mitragliatrici è cannoni.
  In breve, sta campagna hè stata un successu per a Russia zarista, soprattuttu perchè era cumandata da Brusilov, un cumandante è diplomaticu di talentu.
  E regioni cintrali è sittintriunali di l'Afghanistan sò diventate parte di a Russia zarista, mentre chì a Gran Bretagna hà pigliatu u cuntrollu di u sudu. Avà ancu Nicola II hà avutu cunquiste territuriali. È l'autorità di u Zar hè stata rinfurzata. L'ecunumia zarista hè cresciuta rapidamente, mentre chì l'ecunumie britannica è francese sò cresciute assai più lentamente; l'Inghilterra hè ancu stagnata. È cusì, in u 1929, dopu avè superatu a Gran Bretagna è a Francia, l'ecunumia di a Russia zarista era diventata a terza più grande, fiamendu in u collu di a Germania, è i Stati Uniti eranu assai avanti.
  Ma a Grande Depressione hà cuminciatu. A situazione ecunomica in tutti i paesi di u mondu si deteriorava rapidamente. In u 1931, u Giappone hà rivendicatu a Manciuria cum'è u so territoriu è hà cuminciatu una guerra cù a Cina. Questu hè diventatu u pretestu per chì u guvernu zarista intervenessi. È cusì hà cuminciatu a guerra di vendetta tantu attesa contr'à i samurai.
  Oleg Rybachenko hè ghjustu quì, participendu à l'offensiva manchuriana.
  L'armata zarista era armata di carri armati è aerei, è ancu di i primi elicotteri fatti da Sikorsky. È eranu assai putenti. È e ferrovie eranu à doppiu binariu. A Russia zarista avia un vantaghju significativu sia in numeru sia in qualità di e forze terrestri. In mare, u vantaghju di a Russia zarista era ligeramente inferiore, ma a marina era cumandata da l'ammiragliu Kolchak, un capu assai capace è cumandante navale.
  U so equipaggiu include una nave da crociera sana cumposta interamente da zitelle scalze in bikini.
  Sò ancu bellezze.
  Oleg hè cù una zitella chjamata Margarita. I zitelli mostru attaccanu.
  Brandiscenu spade magiche chì s'allunganu à ogni colpu è abbattenu i giapponesi. I samurai cuminciavanu appena à sviluppà carri armati leggeri è piuttostu goffi.
  Oleg lancia un granu di papaveru d'antimateria cù i so pedi nudi, è splode. È un battaglione interu di suldati giapponesi hè soffiatu in aria.
  U zitellu canta:
  Patria in u mo core, una corda sona,
  A vita serà bona per tutti in u mondu...
  È sognu di a Patria - a terra santa,
  Induve i zitelli felici ridenu!
  Margarita lancia ancu un pisellu d'annientamentu cù i so pedi nudi di forza assassina, è face saltà in aria centinaie di samurai à tempu.
  A zitella guerriera grida:
  - Banzai !
  È mostra u so livellu devastante. È hè veramente estremamente rivelatore è bellu.
  Ecculi chì schiaccianu l'armata di samurai. È e so spade si trasformanu in bacchette magiche.
  È i zitelli-maghi li anu salutati, trasfurmendu carri armati è cannoni autopropulsati in belli dolci, cù fiori è crema, è assai gustosi.
  Quessi sò cumbattenti magnifichi. È ciò chì facenu. Eseguiscenu trasfurmazioni cù u più altu gradu di marca.
  Chì ghjovani guerrieri maravigliosi sò questi. Sò veramente maravigliosi in tuttu ciò chì ponu fà.
  Oleg ride. È i carri armati russi attaccanu, si movenu cum'è rulli compressori. Puderanu spazzà via tuttu.
  Eccu l'equipaggiu d'Elena in unu di elli. Un veiculu cù u nome bellu "Petru u Grande" si move solu nantu à i so binari. È tira à i giapponesi cù i so cannoni è mitragliatrici. Hè una guerra particulare è assai bella quì. È ùn si pò micca solu fermà un tale rullu compressore.
  A cumpagna d'Elena, Ekaterina, hà allungatu a manu è hà tiratu a leva cù i so pedi nudi, è una granata à frammentazione altamente esplosiva letale hè vulata fora è s'hè schiantata contr'à i giapponesi, sparghjenduli in tutte e direzzione.
  A zitella bionda cum'è u mele in bikini fischiava è sussurrava:
  - Gloria à u bon zar Niculaiu!
  Elizaveta, un'altra cumbattente femina, sparava cù mitragliatrici à i giapponesi è hà nutatu:
  "Avà, per via di difficultà ecunomiche in Russia, ci sò disordini è l'iniziu di disordini. Sè vincemu, a ghjente serà ispirata è si calmerà!"
  A zitella cunduttore, Efrosinya, appughjendu i pedali à pedi nudi, hà nutatu:
  - Esattamente! Diu ùn voglia micca vede una ribellione russa, senza sensu è senza pietà!
  È tutte e quattru zitelle di l'equipaggiu cantavanu:
  Meloni, angurie, panini di granu,
  Una terra generosa è pruspera...
  È nantu à u Tronu, si trova in San Petruburgu,
  Babbu Tsar Niculaiu!
  Scunfighjeremu i giapponesi assai prestu,
  Averemu Port Arthur...
  Piedi nudi in battaglia, zitelle,
  U nemicu gridarà aiutu!
  E guerriere femine eranu veramente magnifiche. È u carru armatu Petra-1 avia una corazzatura assai forte è ben inclinata. È quandu hà affrontatu i giapponesi, hè statu simplicemente un disastru per elle. Ùn anu pussutu resiste...
  U colpu ben miratu di e zitelle hà ribaltatu un obice samurai. È a situazione era certa d'esse arruvinata.
  È in celu, i piloti russi anu cumbattutu. Anastasia Vedmakova, una rossa in un aereo d'attaccu à terra. Purtava solu un bikini è era scalza. Hà attaccatu bersagli terrestri aduprendu e piante nude di i so pedi seducenti. È l'hà fattu cun grande aggressività è precisione.
  È à a so diritta, Akulina Orlova, ancu ella in bikini, si batteva. È dopu ella appughja u so tallone nudu nantu à u pedale, lanciendu qualcosa di mortale. È u razzu colpisce un depositu di munizioni giapponese. Ci hè una putente splusione. È una batteria sana d'artiglieria samurai hè ghjittata in aria.
  Akulina Orlova esclama:
  - Gloria à a grande Russia!
  Hè una zitella d'intelligenza eccezziunale. È avà u so tallone nudu è tondu si move di novu, è un altru missile vola versu u so bersagliu. L'aerei d'attaccu russi pilotati da e zitelle sò assai bravi à piglià u bersagliu.
  Maria Magnitnaya pilota ancu un aereo d'attaccu. Bombarda obiettivi terrestri, mentre chì i caccia furniscenu copertura da sopra.
  Pigliate Natasha Orlova, per esempiu - una zitella maravigliosa. È ella abbatte un aereo samurai chì prova à attaccalli. Hè una guerriera veramente fantastica, si puderebbe dì. È ella canta:
  Trentatrè eroi,
  Ùn hè micca in vanu ch'elli pruteghjenu u mondu,
  Sò a guardia di u rè,
  Pruteghjenu e fureste, i campi è i mari!
  Maria appughja a leva cù u so pede nudu è abbronzatu, è qualcosa di distruttivu serà lanciatu. È culpirà e pusizioni giapponesi.
  È u guerrieru strilla:
  È u samurai hà vulatu versu questu, sottu a pressione di l'acciaiu è di u focu!
  E zitelle sò veramente magnifiche. Chì ci puderebbe esse di megliu chè u bellu sessu in guerra ?
  Anastasia Vedmakova hà esclamatu:
  Andaremu in battaglia cun audacia,
  Per a Santa Rus'...
  È pienghjeremu per ella,
  Sangue ghjovanu!
  È u guerrieru hà scatenatu torna un rigalu devastante di annientamentu. È i giapponesi li pressavanu da ogni parte. È eranu martellati in mare da putenti navi da battaglia russe. Alcuni di i cannoni di e navi russe anu righjuntu un calibru di cinquecentu millimetri, è questu hè putente. È affundavanu a flotta giapponese cusì.
  Ma una nave di prima classe hà un equipaggiu cumpostu interamente da zitelle. Imaginate - un equipaggiu tuttu femminile. È l'unichi vestiti di e zitelle sò custituiti da mutandine fini è una stretta striscia di tela nantu à u pettu. È e so belle gambe - scalze, graziose, abbronzate è musculose.
  È correnu, scalzi, versu i cannoni. I caricanu, ficcanu i proiettili in a culatta. È cù una grande forza letale, lancianu i proiettili devastanti, chì colpiscenu cù una forza culussale, trapassendu l'armatura giapponese.
  E zitelle sò incredibilmente agili è si movenu cù una velocità mortale. È quantu camminanu bè, i so musculi scintillanti cum'è increspature nantu à l'acqua. Queste sò vere guerriere.
  L'unicu omu à bordu hè un mozzu di cabina di circa tredeci anni. Porta solu pantaloncini corti, u so torsu musculosu hè espostu, castagnu scuru da u sole, è i so capelli biondi. Avà, què sì chì hè un tippu duru. Un pezzu di metallu hè cascatu nantu à u latu di a nave, è u zitellu l'hà cacciatu cù i so pedi nudi.
  E zitelle saltanu è saltanu. I giapponesi soffrenu perdite pesanti. È stanu mettendu pressione sia in mare sia in terra.
  È ancu e zitelle ridenu. E zitelle sò assai belle in guerra cù vestiti minimi.
  Pigliate Alice è Angelica, per esempiu. Queste bellezze ùn portanu ancu chè bikini. È tiranu fucili di precisione. È sò incredibilmente precise. A bionda, Alice, hè particularmente precisa. Hè assai bella, è, dicemu, estremamente dura è aggressiva.
  Alice spara è uccide i Giappunesi cun grande precisione. È li rompe a testa cum'è zucche. È questu, dicemu solu, hè mortale.
  Angelica, a zitella rossa, hè più grande, assai musculosa, è agisce cun destrezza.
  Una ghjovana atletica lancia granate à i giapponesi cù i so pedi nudi, frantumenduli in pezzi. Avà, què hè una squadra di lotta.
  Alice è Angelica, cù e so gambe abbronzate assai seducenti è i so pedi abili cum'è quelli di e scimmie, lancianu rigali distruttivi à u nemicu.
  Queste zitelle sò assai brave. È si puderebbe ancu dì sexy.
  È ciò chì l'addominali anu nantu à u stomacu - cum'è e lastre, hè stupente. Cusì i giapponesi anu avutu qualcosa di male.
  I pedi nudi di e zitelle agiscenu cum'è s'elle fussinu braccia più forti è più longhe. Hè questu tipu d'effettu di cummattimentu ch'elli anu.
  Alice a pigliò è cuminciò à cantà:
  L'innu di a Patria canta in i nostri cori,
  Adoremu u zar Nicola...
  Tene a mitragliatrice più forte, ragazza,
  So chì strapperaghju i nemici di a Patria!
  Angelica hà celebratu cù una dolce espressione, lanciendu una granata cù una forza mortale cù i so pedi nudi. È hà vulatu, sparghjendu e forze giapponesi in tutte e direzzione. Quessa hè azzione di cummattimentu, simplicemente superba.
  Chì zitelle! Sò veramente brave...
  È eccu alcune altre guerriere femine. Per esempiu, e zitelle sparanu lanciarazzi è utilizanu bombe à gas. È stanu culpendu i giapponesi assai forte. È e so gambe sò cusì seducenti, abbronzate è musculose, è ancu a so pelle hè lucente.
  Una zitella in bikini, Nicoletta, esclama:
  Gloria à u grande zarismu,
  Avanzeremu...
  Scuzzulate u samurai, quellu salvaticu,
  Mettemu in contu l'orda!
  Tamara hà cunfirmatu cù un surrisu:
  - Chì a nostra vittoria sia in a guerra santa!
  A zitella Vega hà nutatu:
  - Induve hè piantata a bandera russa, ci hè u nostru territoriu per sempre!
  È e zitelle cantavanu in coru:
  È Berlinu, Parigi, New York,
  Cum'è una ghirlanda in e nostre mani, uniti...
  A luce di u cumunismu hè stata accesa,
  Santu rè invincibile!
  È e zitelle sò sempre più attive. Eccu Alenka nantu à una motocicletta. Una zitella cusì bella. È vola nantu à una motocicletta, sparendu cù un fucile automaticu. È falciendu i giapponesi.
  È daretu à ella, guasi nuda, Zoya si precipita, è tira ancu ella, aduprendu i so pedi nudi, è lancia piselli d'annientamentu.
  A zitella hè, dicemu, stupenda. È a bellezza bionda cum'è u mele hè una zitella stupenda.
  È Anyuta hè ancu assai attiva. È hè ancu una tiratrice assai precisa. È abbatte e truppe di u Mikado. Ebbè, e zitelle quì sò magnifiche.
  È eccu chì vene Olympiada, una zitella putente. È musculosa, fresca. È putente, chì guida una motocicletta in un sidecar. Chì bellezza cumbattante. È cusì forte, è e so spalle sò atletiche. Chì bellezza. In u sidecar ci hè un zitellu di circa dece anni cù una mitragliatrice ghjoculu. È bombarda e pusizioni giapponesi cù un flussu cusì grossu di palle. Chì impattu aggressivu.
  È Svetlana hè ancu in battaglia, è falcianu a fanteria giapponese, è a falcianu cum'è falci, allora questu hè veramente a morte.
  Queste sò e zitelle Terminator. Quantu hè mortale tuttu. Questa hè a so squadra di battaglia. È i pedi di i so guerrieri sò cum'è vere zampe di scimpanzé. Guerrieri invincibili.
  Saltanu in sù è in ghjò cum'è s'elli fussinu morbidi, è di colpu lancianu granate.
  È eccu una zitella chjamata Alla chì cavalca un cannone autopropulsu. Hè una macchina chjuca è agile. A zitella a prova, una versione sperimentale. Una idea assai intelligente in effetti. Solu un membru di l'equipaggiu cuntrolla u veiculu è spara cù e mitragliatrici. È u face cun una precisione stupente. È falcia i giapponesi cun una forza frenetica. È u facenu cun estrema precisione.
  Alla tira è canta:
  - Gloria à u zar russu Nicola,
  Un samurai ùn pò truvà a pace in battaglia!
  Cusì hè andata a squadra è u scontru. Ste zitelle sò capaci di tantu.
  È i giapponesi cumincianu digià à arrendesi. Ghjettanu l'arme è alzanu e mani.
  È e zitelle li puntanu i fucili d'assaltu, li furzanu à inginocchiassi è à basgià i so pedi nudi è impolverati. Avà, questu ùn hè micca solu bellu, hè incredibilmente bellu.
  Oleg è Margarita cuntinueghjanu à corre, pieni di forza è entusiasmu. L'impattu hè abbastanza aggressivu, soprattuttu quandu e spade s'allunganu è staccanu e teste.
  In terra, e truppe russe anu messu in sbarrazzamentu rapidamente i giapponesi è s'avvicinavanu à Port Arthur. Era bè furtificatu è pruvava à mantene a so pusizione. Ma centinaie di carri armati russi anu lanciatu un assaltu. Aerei d'attaccu è elicotteri si sò precipitati à l'attaccu. È hè statu un colpu veramente mortale. Chì impattu feroce.
  È battaglioni di zitelle scalze è in bikini si precipitanu à l'attaccu. Sò veloci è devastanti. Questu hè l'impattu mortale chì si verifica.
  E zitelle, devu dì, sò rimarchevuli. Sò abbronzate, musculose, è anu i capelli biondi, parechje cù criniere lunghe cum'è quelle di i cavalli, mentre chì altre anu trecce. Queste sò veramente guerriere straordinarie.
  È cusì, i cummattimenti infurianu in Port Arthur. E truppe russe stanu finendu i giapponesi.
  È cusì cuminciò a distruzzione. È a cità hà pigliatu è hè cascata. A più grande cittadella di u Giappone hè stata scunfitta.
  A battaglia in mare hè finita cù l'affundamentu finale di u squadrone giapponese è a cattura di l'ammiragliu Togo.
  È cusì cuminciaru i sbarchi. Ùn ci era micca abbastanza navi à vapore o trasporti. Si usavanu scialuppe lunghe, è i rifornimenti eranu trasportati nantu à incrociatori è navi da battaglia, è parechji altri mezi eranu usati. U Zar urdinò l'usu di a marina mercantile in i sbarchi.
  E truppe russe anu respintu l'assaltu di i samurai, chì pruvavanu à caccià li da a testa di ponte. Ma l'armata zarista hà tenutu ferma, è l'attaccu massivu hè statu respintu cù pesanti perdite.
  Durante l'assaltu, e streghe anu tagliatu cù sciabole è lanciatu granate à u nemicu à pedi nudi.
  Eranu certamente in e pusizioni più periculose. È dopu anu cuminciatu à sparà cù e mitragliatrici. Ogni pallottola hà toccu u bersagliu.
  Natasha hà sparatu, hà lanciatu una granata cù i so pedi nudi è hà cinguettatu:
  - Ùn ci hè nimu più bellu chè mè!
  Zoya, sparendu cù una mitragliatrice, hà lanciatu un rigalu di morte cù i so pedi nudi è hà squittatu:
  - Per u zar Niculaiu II!
  Aurora, cuntinuendu à sparà cù e mitragliatrici, è saltendu in piedi, hà rispostu bruscamente è hà dettu:
  - Per a grande Rus'!
  Svetlana, cuntinuendu à molestà u nemicu, hà mustratu i denti è hà lanciatu una granata cù u so tallone nudu, aggressivamente:
  - Per l'Imperu Tsarista!
  I guerrieri cuntinuavanu à attaccà è à martellà. Eranu cusì pieni d'energia. Si sò sparati trà di elli è anu schiacciatu i samurai chì avanzavanu.
  Hà digià tombu millaie, decine di millaie di giapponesi.
  È i samurai scunfitti fughjenu... E zitelle sò veramente letali contr'à elli.
  È i Russi, cù e baionette, anu fattu a pezzi i samurai...
  L'assaltu hè respintu. È nove truppe russe sbarcanu nant'à a costa. A testa di ponte si stende. Micca male per l'Imperu Tsarista, benintesa. Una vittoria dopu l'altra. È l'ammiragliu Makarov aiuterà ancu cù i so cannoni, spazzendu via i giapponesi.
  È avà e truppe russe avanzanu digià in Giappone. È a so valanga hè imparabile. Stanu tagliendu u nemicu è pugnalendulu cù baionette.
  Natasha, attaccendu i samurai è taglienduli cù e sciabole, canta:
  - I lupi bianchi formanu un brancu! Solu tandu a razza sopravviverà!
  È cumu lancia una granata cù i so pedi nudi!
  Zoya canta inseme, cù una aggressività feroce. È, calciendu i pedi nudi, canta ancu ella qualcosa d'unicu è putente:
  -I debuli periscenu, sò ammazzati ! Pruteggenu a carne sacra !
  Augustine, sparendu à u nemicu, tagliendu cù e sciabole è lanciendu granate cù i so pedi nudi, strilla:
  - Ci hè una guerra in a furesta lussureggiante, e minacce venenu da ogni locu!
  Svetlana, sparendu è ghjittendu rigali di morte cù i so pedi nudi, pigliò è strillò:
  - Ma scunfighjemu sempre u nemicu! I lupi bianchi salutanu l'eroi!
  È e zitelle cantanu in coru, distrughjendu u nemicu, ghjittendu u mortale cù i so pedi nudi:
  - In a guerra santa! A vittoria serà nostra! Avanti a bandera imperiale! Gloria à l'eroi caduti!
  È torna e zitelle sparanu è cantanu cù un urlu assordante:
  - Nimu ci pò fermà ! Nimu ci pò scunfighja ! I lupi bianchi stanu schiacciendu u nemicu ! I lupi bianchi salutanu l'eroi !
  E zitelle camminanu è correnu... È l'armata russa si move versu Tokyo. È i giapponesi morenu, è sò falciati. L'armata russa si move. È una vittoria dopu l'altra.
  È dopu anu qualchì avventura, è Anastasia dinù, cù un battaglione di zitelle scalze. È Skobelev hè ghjustu quì.
  Cusì avia sensu di cunquistà u Giappone interamente. È e truppe sò state trasferite in a patria.
  E zitelle è u so battaglione anu impegnatu i samurai in terra. E zitelle anu scontru i samurai cù colpi ben mirati, sciabole è granate lanciate à pedi nudi.
  A bella Natasha hà lanciatu un limone cù u so pede nudu è hà strillatu:
  - Per u Zar è a Patria!
  È hà sparatu à i giapponesi.
  A magnifica Zoya hà ancu lanciatu una granata cù i so pedi nudi è hà strillatu:
  - Per i Primi Chjamati Rus'!
  È hà ancu inchiodatu u samurai.
  Tandu l'Agostinu rossu hà datu un schiaffu è hà strillatu:
  - Gloria à a Regina Mamma!
  È hà ancu trapassatu u nemicu.
  Anastasia hà ancu attaccatu, lancendu un barile sanu d'esplosivi cù i so pedi nudi, sparghjendu i giapponesi in ogni locu:
  - Gloria à a Rus'!
  È Svetlana hà sparatu. Hà spazzatu via i giapponesi è hà datu un limone devastante cù i so tacchi nudi.
  Hà gridatu à piena voce:
  - Versu nove fruntiere!
  Natasha hà datu un colpu à u giapponese è hà strillatu:
  - Per a Rus' eterna!
  È hà ancu tagliatu à u samurai:
  L'eccellente Zoya hà pigliatu l'iniziativa di tuccà i giapponesi. Hà lanciatu una granata à u nemicu cù u pede nudu è hà strillatu:
  - Per un imperu zarista unitu è indivisibile!
  È a zitella fischiò. Era evidente chì l'adulescente era diventata assai più grande: seni alti, una vita stretta è fianchi carnosi. Avia digià a figura di una donna matura, musculosa, sana è forte. È a so faccia era cusì ghjovana. Cù difficultà, a zitella supprimò u desideriu di fà l'amore. Basta à lascialli accarezzà. È megliu ancu, cù un'altra zitella; almenu ùn si pigliaria a virginità.
  A fresca Zoya lancia agilmente granate à i giapponesi cù i so pedi nudi. È ci riesce bè.
  Augustina hè assai rossa è ancu assai bella. È in generale, e zitelle di u battaglione sò cusì maravigliose, simplicemente di a più alta qualità.
  Augustine lancia una granata cù u so pede nudu è cinguetta:
  - Chì a Grande Russia sia gloriosa!
  È ancu gira.
  Chì zitelle, chì bellezze!
  Anastasia salta ancu ella. Hè una zitella grande - dui metri d'altezza è pesa centu trenta chilogrammi. Ùn hè micca grassa, però, hà musculi sculptati è a groppa di un cavallu di tiro. Ama assai l'omi. Sogna d'avè un figliolu. Ma finu à avà, ùn hà micca funzionatu. Parechji anu solu paura d'ella. È hè una zitella assai aggressiva.
  Ùn sò micca i so omi chì dumandanu, ma ella chì i perseguita sfacciatamente. Senza vergogna nè imbarazzu.
  CAPITULU N№ 5.
  Intantu, Volka Rybachenko stava furmendu piloti tedeschi in cumbattimentu aereu in Africa. Facia caldu, malgradu esse dicembre, è u ghjovanu suldatu era di bon umore. Intantu, cuntinuava à scrive:
  In unu di l'universi alternativi, creatu da i demiurghi fecali, u corsu di a Siconda Guerra Mundiale hè statu alteratu da un cambiamentu di priorità. Invece di un travagliu futile nantu à u Maus è u Lion, i cuncettori di Hitler anu creatu i cannoni autopropulsati E-10 è E-25, mettenduli in pruduzzione. Quessi veiculi avianu una siluetta bassa, eranu cumpatti, faciuli da fabricà, è eranu ben armati ma mobili. È postu chì i migliori cuncettori tedeschi anu travagliatu nantu à sti cannoni autopropulsati, sò risultati ancu megliu cà in a storia vera.
  Digià durante a battaglia di Kursk, grazia à i più recenti cannoni autopropulsati, i tedeschi anu evitatu a scunfitta è sò stati capaci di mantene a linea di fronte. L'E-10 hè altu solu un metru è vinti centimetri, pesa dece tunnellate è hà un mutore di 400 cavalli. A so armatura frontale hè spessa 82 millimetri, a so armatura laterale hè spessa 52 millimetri è u so cannone di 75 millimetri hà una lunghezza di canna di 48 EL. Què hè l'E-10. Ancu l'E-25 hè risultatu simile, cù dui membri di l'equipaggiu in pusizione prona. A so armatura frontale hè spessa 100 millimetri è hà una forte pendenza, a so armatura laterale hè spessa 60 millimetri, u so cannone hè cum'è u calibru 75 millimetri di u Panther, a so lunghezza di canna hè 70 E è u so mutore produce 600 cavalli, cù un pesu di diciottu tunnellate. Quessi sò i putenti veiculi chì Hitler hà creatu in questa versione alternativa.
  I nazisti ùn sò micca stati capaci di vince, ma anu tenutu u fronte. È hè statu assai difficiule. A linea di u fronte s'hè stabilizzata, ancu s'è i cummattimenti si sò trascinati finu à a fine di l'autunnu. Dopu hè ghjuntu l'inguernu. E truppe sovietiche anu pruvatu à avanzà in u centru, ma senza successu, è ancu in a zona di Leningradu ùn sò micca riesciute à penetrà e difese naziste. È torna in u sudu. Ma i novi cannoni autopropulsati sofisticati li anu permessu di respinghje l'attacchi sovietici. È per a prima volta durante l'inguernu, i nazisti ùn anu micca persu terrenu. È dopu hè ghjunta a primavera. Stalin ùn hè micca statu fermu. L'URSS avia novi carri armati T-34-85, chì eranu più putenti di i precedenti, è l'IS-2, una macchina assai formidabile. Ma i cannoni autopropulsati tedeschi eranu sempre di qualità superiore. Inoltre, a mudificazione E-25 hè apparsa cù un cannone di 88 millimetri è una canna di 71 litri, inseme cù una armatura frontale di 120 millimetri di spessore, assai inclinata è una armatura laterale di 82 millimetri di spessore. Hè ancu un veiculu bellu. Hè un pocu più pesante à 26 tunnellate, ma u mutore di 700 cavalli cumpensa più chè tuttu.
  È e truppe sovietiche ùn pudianu micca resiste à un cannone cusì autopropulsu.
  In primavera, l'Armata Rossa hà pruvatu senza successu una offensiva. È in ghjugnu, l'Alliati sò sbarcati in Nurmandia. Ma sò stati messi in rotta quì. Più di mezu milione sò stati fatti prigiuneri. È u tentativu di grande offensiva di i Sovietici, prima in u centru è dopu à u Kursk Bulge, hè finitu in scunfitta. I nazisti anu ancu pigliatu Kursk, sfondendu finu à Vyazma in u centru. In auturnu, e truppe sovietiche anu luttatu per stabilizà a linea di fronte.
  Intantu, Roosevelt hà persu l'elezzioni presidenziali di i Stati Uniti. Un Ripubblicanu hè ghjuntu à u putere, dichjarendu chì a guerra in Europa ùn era micca affare di l'America è finendu u Lend-Lease. Churchill hà ancu dichjaratu ch'ellu ùn cumbatteria micca senza l'America. È l'alliati de facto anu congelatu l'operazioni militari contr'à u Terzu Reich.
  Hitler diventava sempre più forte. L'aviò à reazione si sviluppavanu, ancu s'è u ME-262 era sempre imperfettu. Ma per l'URSS, i bombardieri à reazione Arado, chì pudianu bombardà e cità è l'ubbiettivi militari cù una impunità virtuale, sò diventati un prublema maiò. I caccia sovietici ùn pudianu micca catturalli. È hè difficiule di colpisce un ubbiettivu cusì veloce cù i cannoni antiaerei.
  L'Armata Rossa era luntana da l'aviò à reazione. Hè vera, u Yak-3 era apparsu, ma per via di a cessazione di e forniture di Lend-Lease, l'URSS mancava di duraluminu di alta qualità, è u Yak-9 restava l'aviò principale è u più pruduttu. È ancu u LA-7, un aviò decente, ùn era micca assai cumunu. A fine di u Lend-Lease hè stata una questione assai dolorosa. I nazisti avianu prublemi cù i caccia à reazione, dunque ùn pudianu micca rimpiazzà cumpletamente i caccia à elica. Ma u TA-152, per esempiu, era una evoluzione assai riescita di u Focke-Wulf, è s'ellu fussi statu pruduttu in massa, averia pussutu ottene a superiorità aerea.
  Hè da nutà chì u ME-109K era ancu un aereo assai putente, cù trè cannoni di 30 mm ognunu è dui cannoni di 15 mm. Un armamentu cusì putente hà permessu à i tedeschi di duminà l'aria.
  Soprattuttu postu chì u secondu fronte era sparitu è ùn ci era bisognu di esse distrattu da u settore occidentale. È questu, ci vole à dì, era bellu per i tedeschi, ma male per l'URSS. Dopu i nazisti anu vintu in Svezia, è hè entrata in guerra da a parte di a Germania. In maghju 1945, una offensiva hè cuminciata in u nordu, aggirendu Murmansk da u sudu, è simultaneamente in u sudu, versu Voronezh. U carru armatu E-50 hà participatu à i cummattimenti, un novu veiculu cù una disposizione tipica di a serie E - u mutore è a trasmissione inseme è trasversalmente, cù a scatula di cambiu nantu à u mutore. Un veiculu assai brutale. A corazza frontale di u scafu hè cum'è quella di u Tiger-2: u scafu superiore hè spesso 150 mm, u scafu inferiore hè inclinatu bruscamente. Tuttavia, a corazza laterale hè stata fatta ligeramente più spessa à 100 mm, per assicurà chì u cannone di 76 mm fussi penetratu in modu affidabile, è data a scalatura razionale di a corazza, ancu u cannone di 85 mm puderia penetrallu. U mutore, quandu era amplificatu, accelerava à 1.200 cavalli, pisendu cinquanta tunnellate. I lati di a torretta eranu ancu spessi 100 millimetri è inclinati. A parte anteriore di a torretta era spessa 185 centimetri, più un mantellu di corazza.
  Hà equilibratu a canna longa di u carru armatu cù un calibru di 88 millimetri è una lunghezza di bocca di 100 gradi. Eccu quantu hè putente. Ùn ci hè manera di resiste. L'unica risposta di l'URSS hè stata l'IS-3, un carru armatu cù una megliu prutezzione frontale è di a torretta, ma più cumplessu da fabricà è trè tunnellate più pesante cù u listessu chassis. Ùn era micca assai cumunu, ma i nazisti anu messu rapidamente l'E-50 in pruduzzione di massa è l'anu chjamatu Panther-3.
  A vittura hè assai pratica per una svolta.
  Benintesa, u travagliu nant'à u Tiger-3, chì duvia esse l'E-75, era ancu in corsu, è hè statu ancu riduttu, rendendulu più bassu di prufilu è più compactu. U veiculu risultante pisava settanta tunnellate, cù un spessore di armatura di 200 millimetri nantu à a parte anteriore di u scafu, inclinatu à una prufundità di 0,5 gradi, praticamente impenetrabile da tutte l'arme anticarro sovietiche. I lati di u scafu eranu spessi 170 millimetri, inclinati, è pochi pudianu penetralli. A parte anteriore di a torretta era spessa 252 millimetri, inclinata, offrendu una prutezzione eccellente, mentre i lati, cum'è a parte posteriore, eranu spessi 160 millimetri. L'armamentu era un cannone di 128 millimetri, calibru 57, assai putente. Avia un effettu putente, distruttivu è altamente esplosivu.
  E caratteristiche di guida sò un pocu peghju datu u pesu di settanta tunnellate, u mutore hè listessu cum'è in u Panther-3, ma sempre accettabile.
  Eppuru, i dui carri armati eranu appena entrati in pruduzzione. Intantu, u cannone autopropulsu E-25 era assai cumunu, faciule da pruduce, è avia una eccellente prutezzione frontale. È grazia à a so velocità, pò suppurtà e raffiche. Cusì i nazisti sò in alta tensione. Intantu, l'URSS hè di fronte à serii prublemi.
  Una scuperta sia in u sudu sia in u nordu. Questu hè u tipu di mossa chì metterebbe e truppe sovietiche nantu à una traiettoria prolungata. Intantu, u centru ferma tranquillu. U bisognu primariu di i nazisti hè u petroliu caucasicu, è e difese di u centru sò troppu forti, e so capacità ingegneristiche troppu avanzate.
  Ma l'offensiva cuntinueghja. Cummattimenti feroci sò scoppiati per Voronezh.
  Una squadra di zitelle sovietiche cummatte in un SU-100. Hè un veiculu decente, è dapoi chì u sviluppu di u T-54 s'hè stallatu, è i cannoni di 85 mm sò debuli contr'à a serie E, u veiculu diventa più cumunu. Puderia ancu diventà più cumunu chè u T-34. Hè un bon veiculu per a difesa.
  Elena hè digià scalza, hè ghjugnu, è face caldu in questa parte di Voronezh, è porta un bikini. È l'altre zitelle sò praticamente nude. Hè bellu.
  Elizaveta hà ridacchiatu mentre tirava una bomba à un T-4, un veiculu chì era statu discontinuatu solu pocu fà - cusì avanzatu ch'ellu era statu in pruduzzione per un bellu pezzu. Ma era debule, è era penetratu.
  A zitella hà nutatu:
  - Dumani marca quattru anni dapoi u principiu di a guerra! È ùn ci hè fine!
  Catherine disse cun un suspiru:
  - Prestu canteremu cum'è...
  Eufrosina cantava:
  U quintu annu in guerra è bughjura,
  I Fritz cattivi sò cum'è i cani...
  Tutte e riserve sò ghjittate in battaglia,
  Crescenu muntagne di cadaveri!
  È e zitelle sparanu torna, sta volta à u Panther. A nascita è a pruduzzione di massa di u Panther-2, megliu prutettu, ùn sò micca accadute per una quantità di ragioni. È cusì a macchina sovietica tira. È penetra ancu u carru armatu obsoletu da una distanza abbastanza longa. Era assai più difficiule di penetrà u Panther-3, è u Tiger-3 ùn pò mancu penetrà a zona frontale di u SU-100 à distanza ravvicinata. Penetrà u latu seria assai più difficiule. È solu à distanza assai corta, è ancu tandu, ùn hè micca una cosa sicura.
  Elena hà nutatu:
  - Per avà, avemu mudelli obsoleti à u puntu di svolta, ma questu serà estremamente bellu.
  È l'E-25 hè veramente andatu in battaglia, è micca solu. Pò culpisce da una longa distanza. È a so armatura frontale hè cusì spessa chì ùn hè micca faciule per un Sukhoi di penetrà. Dopu tuttu, hè spessa 120 millimetri, inclinata assai efficacemente.
  E zitelle sò assai belle è tiranu cù precisione, culpendu i so avversarii cun grande precisione. È anu gambe seducenti.
  Quessi sò guerrieri cusì maravigliosi. Anu belle figure è fianchi lussuosi. È e so gambe sò assai seducenti.
  U SU-100 tira è colpisce forte...
  E zitelle si sò imbrattate di prufume, è li hà letteralmente suffucati è li hà fatti sturditi.
  È Anastasia Vedmakova cummatte in u celu. Hè una brava zitella è una vera strega. Ci vole à dì ch'ella hè una guerriera sanguinaria.
  Anastasia era l'amante di Beria. È ci hà avutu assai successu.
  È una bellezza cusì maravigliosa.
  È ellu abbatte l'avioni tedeschi in u so Yak-9. Hà un cannone di 37 mm. È hè statu sparatu da una grande distanza è sparatu cù una forza culussale. Hè incredibilmente bellu. Sti caccia ùn sò micca cusì duri.
  A zitella strega hà culpitu, sparatu è cantatu.
  Beh, sò cusì cool, scalzu,
  Cum'è u Generale Zhukov...
  È dopu a vittura hè à carica rapida,
  Aghju datu un pugnu in faccia à i Fritzes!
  Cusì hè forte. I principali caccia di i nazisti sò sempre à elica - u TA-152 è u ME-109M; sò veloci è anu un armamentu assai putente. Ci hè ancu u ligeru HE-162 - un caccia assai manuvrabile è veloce. Ma hè difficiule à pilotà. Ancu s'ellu hè bonu... ùn hè micca assai cumunu. U ME-262 hè abbastanza attivu, è hè adupratu per trattà e malatie di i zitelli.
  I migliori sò, benintesa, i bombardieri à reazione - sò veramente una forza è un prublema per l'Armata Rossa. Cumu turmentanu e difese sovietiche. È questa hè una pulitica estremamente aggressiva.
  Ma l'URSS hè distrutta cù una forza mortale.
  Hè difficiule di truvà un antidotu contr'à i bombardieri à reazione. È i nazisti volenu ancu implicà a Turchia in a guerra. L'Ottomani sò disperati per vendetta per e so scunfitte precedenti. È anu digià dichjaratu una mobilizazione generale. Dunque, l'URSS hè in una situazione difficiule, ci vole à dì.
  Hè vera, Beria hà realizatu un'operazione speciale, cunsignendu vinti tunnellate d'oru à i Turchi per impedisceli d'attaccà per avà. È hà funzionatu per un pezzu.
  Ma a situazione à u fronte hè sempre assai terribile. I nazisti sò chiaramente più forti. Inseme cù i Svedesi, sò stati capaci, per esempiu, di taglià Murmansk da a terraferma è di taglià a Carelia.
  A situazione nant'à u fiancu nordu pareva critica. Hè vera, i cummattimenti per Voronezh s'eranu trascinati. È i tedeschi ùn sò riesciuti à piglià la à a fine di ghjugnu. Cusì si sò vultati à u sudu. Questa era una mossa più putente. Ma i tedeschi avanzavanu longu u Don. Ci era una chance di tene a linea oltre u fiume. Questu saria statu estremamente vantaghjosu per Stalin. Avaria pussutu cuntà nantu à una difesa prolungata è sfinisce i nazisti.
  Ma u Führer cuntava assai nantu à un'offensiva aerea. U TA-400, per esempiu, pudia bumbardà fabbriche in l'Urali è oltre. È questu era veramente una minaccia estremamente seria. Vale à dì, hà funzionatu assai male.
  I tedeschi avianu ancu missili, ma eranu troppu cari è micca assai efficaci. Perchè bombardarianu Mosca cun elli ? Chì ne dici di altre idee ?
  I bombardieri à reazione sò benintesa megliu.
  Ebbè, l'URSS cerca ancu una risposta. Ma l'aviò à reazione sò sempre luntani. U carru armatu T-54 ùn hè ancu prontu. L'IS-4 hè in corsu di travagliu, ma hè sempre solu un prughjettu, è hè troppu pesante. Altri prublemi. Chì altru si pò fà ?
  Ci sò parechje idee, cumprese u sviluppu d'arme laser. Ma ùn sò micca una panacea.
  A Gran Bretagna hè sempre passiva, è cusì sò i Stati Uniti. Pudete cumprà certe cose da elli cù l'oru, ma solu in quantità limitate.
  Cupià u B-29 hè una bona idea. A guerra cù u Giappone hè sempre in corsu, è pudete mette e mani nantu à quella macchina. Ma era fresca è aggressiva. Ci saranu contracarri per i carri armati. È u SU-100 pare un ghjocu di zitelli in questa situazione.
  I tedeschi, intantu, si movenu versu u sudu. U so veiculu u più cumunu hè l'E-25, è questu cannone autopropulsu hà tantu successu ch'ellu hè diventatu un cavallu di battaglia.
  Infatti, a so prutezzione hè bona ancu contr'à l'IS-2, è ci vole sempre à esse capace di culpisce a so siluette bassa. È pò penetrà guasi tuttu, eccettu forse l'IS-3 di fronte, ma quellu veiculu ùn hè micca u più pruduttu è hè abbastanza difficiule da pruduce.
  Ma u muvimentu cuntinueghja longu u fiume Don, in a so curva.
  Un distaccamentu di pionieri hà decisu di dà battaglia à l'armate di Hitler.
  Una coppia di trombettieri hà sunatu a tromba. È i zitelli in pantaloncini corti anu cuminciatu à scavà trincee. Anu travagliatu energicamente cù e pale. I zitelli è e zitelle abbronzati anu pressatu e so piante di scarpi nudi contr'à i bordi di e pale.
  À u listessu tempu, i zitelli eranu pronti à accettà a lotta.
  U zitellu pioniere Timur esclamò:
  - Staremu fermi per a nostra Patria!
  È u ghjovanu guerrieru pigliò è sunò u cornu.
  A zitella Marinka a pigliò è esclamò:
  - Chì a luce sia cun noi ! È a fede in u cumunismu !
  È a ghjovana guerriera hà alzatu a manu in un salutu di pioniere. Era stupente. Tutta sta squadra scalza è abbronzata.
  Timur travagliava, è à tempu, pensava. È s'è a so parolla, Malchish-Kibalchish, fussi stata pigliata da i tedeschi è interrogata ? Per esempiu, un boia nazista alzaria u zitellu nantu à a cremagliera è u batteria nantu à e so gambe nude cù una frusta intrecciata cù filu spinatu è acciaio. Quantu dulurosu saria probabilmente. Ma Malchish-Kibalchish li rideria in faccia è sputerebbe in faccia à u fascista. Quella era a so decisione forte. Ancu s'è saria u corpu di u zitellu chì soffre.
  Timur dumandò à u pioniere chì scavava un pirtusu vicinu:
  - Chì ne pensi, Seryozhka, s'è i fascisti mi piglianu prigiuneru, sopravviveraghju ?
  U zitellu in pantaloncini corti è cravatta rossa hà rispostu:
  - Pensu di sì!
  Timur aggrottò e sopracciglia è dumandò:
  - È s'elli cumincianu à brusgià i vostri tacchi nudi cù un ferru caldu ?
  Seryozhka hà rispostu cun fiducia:
  - Beh, ancu tandu pensu chì avrei resistito!
  A zitella Katya hà esclamatu:
  "Hè megliu ùn avè una tale sperienza ! Aghju cursu scalzu nantu à i carboni, è ancu s'è e mo piante eranu ruvide, aghju avutu vesciche è mi facia male !"
  A zitella Tanya fece un cenno cù a testa:
  - Iè, i carboni sò un pocu dulurosi, ancu s'è aghju pruvatu à marchjà senza scarpe quasi tuttu l'annu, solu in u fretu severu aghju purtatu stivali di feltro!
  Timur fece un cenno cù a testa:
  - Iè, pudete camminà scalzi in a neve s'ellu ùn hè micca troppu fretu è assulanatu. A cosa principale hè di cuntinuà à muvesi... Dapoi dui anni, aghju cursu senza scarpe. È sapete, pudete! Iè, à temperature glaciali, basta chì ùn state micca fermi!
  U zitellu pioniere Sasha hà nutatu:
  - Seria bè d'imburrà i pedi cù l'oliu, cusì a neve ùn brusgiarà tantu!
  A zitella Alice hà risu è hà nutatu:
  - Ma avà hè estate! È luttà senza scarpe hè assai divertente!
  I zitelli è e zitelle eranu allegri è cuminciaru à cantà, mustràndu i denti:
  Sò un pionieru è sta parolla dice tuttu,
  Brusgia in u mo ghjovanu core...
  In l'URSS, tuttu hè dolce, crede mi,
  Avemu ancu apertu una porta versu u spaziu!
  
  Aghju fattu ghjuramentu à Ilyich tandu,
  Quandu eru sottu à a bandera di i Sovietici...
  U cumpagnu Stalin hè simplicemente ideale,
  Cunnosce l'atti eroici cantati!
  
  Ùn staremu mai zitti, sapete,
  Diceremu a verità ancu nantu à u rack...
  L'URSS hè una grande stella,
  Credimi, u pruveremu à tuttu u pianeta!
  
  Quì in u ghjovanu core canta a culla,
  È u zitellu canta l'innu di a libertà...
  E vittorie anu apertu un contu senza fine,
  Ghjente, sapete chì ùn ci hè nunda di più bellu!
  
  Avemu difesu a ghjovana Mosca,
  À u fretu, i picciotti sò scalzi è in pantaloncini corti...
  Ùn capiscu micca da induve vene tanta forza,
  È mandemu subitu Adolf à l'infernu!
  
  Iè, ùn pudete micca scunfighja i pionieri,
  Sò nati in u core di a fiamma...
  A mo squadra hè una famiglia amichevule,
  Alzemu a bandera di u cumunismu!
  
  Perchè sì un zitellu, hè per quessa chì sì un eroe,
  Luttendu per a libertà di tuttu u pianeta...
  È u Führer calvu cù un scoppiu,
  Cum'è i nostri nonni anu lasciatu in eredità in gloria militare!
  
  Ùn aspettate micca misericordia da noi, Hitler,
  Simu pionieri, figlioli di giganti...
  U sole splende è piove,
  È simu per sempre uniti cù a Patria!
  
  Cristu è Stalin, Lenin è Svarog,
  Uniti in u core di un zitellu...
  I pionieri compieranu u so gloriosu duvere,
  Un zitellu è una zitella si batteranu!
  
  Questu tippu ùn hà più furtuna avà,
  Hè statu catturatu da i fascisti fanatichi...
  È u remu si hè rottu in sta timpesta,
  Ma sii un pioniere fidelu, zitellu!
  
  Prima m'anu battutu cù una frusta finu à chì aghju sanguinatu,
  Dopu anu frittu i tacchi di u zitellu...
  I Fritz parenu ùn avè nisuna cuscenza,
  A signora hà messu i guanti rossi!
  
  E piante di i pedi di u zitellu sò state brusgiate da u focu rossu,
  Dopu anu rottu i diti di u zitellu...
  Cumu puzzanu i fascisti,
  È in i pinsamenti di u cumunismu u sole hè statu datu!
  
  Anu purtatu una fiamma à u pettu di u zitellu,
  A pelle hè brusgiata è rossa...
  I cani anu brusgiatu a mità di u corpu di u pioniere,
  Senza cunnosce a sofferenza infinita!
  
  Dopu, i malvagi Fritzes anu giratu a corrente,
  L'elettroni volavanu per e vene...
  Capaci di metteci à a ruina,
  Chì voi, figlioli, ùn caschiate micca in ibernazione!
  
  Ma u zitellu pioniere ùn hà micca cedutu,
  Ancu s'ellu hè statu turturatu cum'è un titanu...
  U ghjovanu zitellu cantava canzoni cun curagiu,
  Per schiaccià u tirannu fascista!
  
  È cusì hà tenutu Lenin in u so core,
  A bocca di u zitellu hà dettu a verità...
  Sopra à u pioniere ci hè un gloriosu cherubinu,
  I picciotti di u mondu sò diventati eroi!
  Cusì cantavanu maravigliosamente è scavavanu trincee. Ma i cummattimenti cuntinuavanu, è dopu l'aviò d'attaccu di Hitler ghjunse à l'attaccu. Quessi eranu soprattuttu TA-152, un caccia d'attaccu abbastanza riesciutu cù armamentu è armatura putenti. È eranu abbastanza energichi. Ma l'aviò d'attaccu à reazione tedeschi, ancu s'elli ùn eranu ancu perfetti è micca particularmente stabili, eranu veloci, ma spessu si schiantavanu. Eranu sempre in corsu di migliurazione, è questu duvia esse fattu.
  Ma tandu i zitelli suldati, cù i so pedi nudi è i tacchi tondi chì splendevanu, sò scappati. È si sò piattati. È anu cuminciatu à sparà cù mitragliatrici antiaeree contr'à i nazisti.
  È i zitelli sò abbastanza bravi à sparà. Ma i suldati d'assaltu nazisti anu una bona armatura. È ùn hè micca cusì faciule di tumbà li cù una mitragliatrice. Avemu bisognu di cannoni d'aviazione. È quale li darà à i zitelli ? È e mitragliatrici sò chjamate solu antiaeree; in realtà, sò cannoni Maximal obsoleti. Chì i zitelli anu solu riparatu per pudè sparà.
  Ma Timur ùn hè micca scoraggiatu. È dice:
  - Vinceremu sempre. Ancu s'è no ci ritiremu in l'Urali!
  Oleg hà obiettatu:
  "Sè perdemu u petroliu caucasicu, serà assai difficiule di vince! Inoltre, avemu bisognu di una risposta tecnologica à u nemicu. È questu seria veramente bellu se l'arme fussinu simplici, economiche è efficaci!"
  A zitella Svetka hà nutatu:
  "Hè assai difficiule di cumbinà a simplicità è l'efficacità! Hè cum'è a gru in a fiaba - hà tiratu fora u nasu, ma a so coda s'hè incastrata; hà tiratu fora a coda, ma u so nasu s'hè incastratu!"
  U zitellu pioniere Sasha hà rispostu:
  - Ma i tedeschi sò riesciuti à creà un'arma chì era à tempu relativamente simplice è prodotta in massa, vogliu dì l'E-25, chì hè diventata un veru incubo per noi!
  Timur hà rispostu cun furia:
  "Ma i nazisti si feranu calci in u culo, à tutti i costi ! È duvemu vince, altrimenti simu di fronte à l'annientamentu !"
  Oleg hà dettu cun un sguardu dolce:
  - O a schiavitù, chì hè ancu peghju chè a distruzzione!
  A zitella Lara hà suggeritu:
  "Forse duvemu fà un cannone antiaereu più putente ? Serà difficiule à tuccà cun ellu, però!"
  U zitellu Pavel hà rispostu cù un surrisu:
  "Custruisce un cannone antiaereu hè una bona idea! Ma ùn basta micca! È cumu duvemu fà? Ùn ci sò micca indizii."
  Hè vera chì ùn si pò fà un cannone antiaereu cù tavule.
  I nazisti anu parechji sviluppi in l'aviazione. Unu di elli hè u XE-377, una macchina assai putente cù dece cannoni, capace di colpisce obiettivi terrestri è aerei. Una cosa assai periculosa in effetti.
  Quì hà vulatu sopra à a testa. Hè passatu à bassa altitudine è dopu hà cuntinuatu à corre.
  Timur hà nutatu cù un surrisu:
  - Quesse sò diverse recinzioni nemiche! U nemicu, cum'è si vede, hè capace di qualcosa!
  Oleg hà accunsentitu:
  - Sfurtunatamente, troppu pò esse troppu! Ma ci ne incaricheremu veramente di risponde à u nemicu!
  U zitellu Sasha hà rispostu:
  - Cù una grande sorpresa! Serà una partita di scacchi!
  Allora a zitella Lara dumandò à Timur:
  - Pensate chì Diu esiste o ùn esiste micca ?
  U cumandante giuvanottu hà rispostu:
  - Sicondu Lenin, innò! Di chì dubitate?
  A zitella dumandò cù un surrisu:
  - È cumu hè natu tandu l'universu, a nostra Terra è i pianeti chì ci sò sopra ?
  Timur hà rispostu cù un surrisu:
  L'universu ùn hè micca qualcosa di staticu. Hè in muvimentu custante, cambiendu di forma. È hè per via di stu prucessu d'evoluzione chì a nostra Terra, inseme cù l'animali, e piante è altre spezie, hè nata!
  A zitella Masha fece un cenno cù a testa:
  - Iè, a vita hè una lotta cuntinua! Cum'è tutta l'evoluzione, e piante è l'animali ci sò!
  A zitella Alice hà nutatu:
  - S'ellu ci fussi un solu Diu onnipotente, averia purtatu l'ordine assai tempu fà, cum'è Stalin hà fattu!
  Oleg hà rispostu:
  "È s'è Diu ci dà u libberu arbitriu, affinchì ùn simu micca marionette ! Duvemu capisce ancu què ! Affinchì pudemu sviluppà ci è ci sia scienza è prugressu !"
  Timur hà dettu cun un surrisu:
  "Avà, questu hè roba alta! Beh, dimmi, un capu rispunsevule permetterebbe un tale caos in u mondu? È a duminazione nazista nant'à u nostru pianeta?"
  Oleg hà rispostu logicamente:
  "Sì Diu fussi intervenutu da u principiu, Hitler ùn saria mai esistitu! Ma tandu mancu i nostri atti eroici ùn saria mai accaduti! Ma cusì, ci hè a pussibilità di lotta eroica è di sviluppu persunale!"
  Alice hà nutatu:
  - Vi pare logicu ? Cunnisciriamu a luce senza ombra ?
  U zitellu Seryozhka hà ridacchiatu è hà dettu:
  - Ma st'ombra hè cusì murtale ! Mi piacerebbe pudè campà per sempre è esse ghjovanu !
  Timur hà nutatu logicamente:
  "Hè troppu prestu per pensà à què! Almenu per noi! È in principiu, hè pussibule di campà per sempre. Micca solu per a putenza di Diu, ma grazia à l'avanzamentu di a scienza!"
  Oleg hà dettu cun un surrisu:
  L'esistenza teorica di u Creatore di l'Universu cum'è un esse persunale hè pussibule, ma perchè duvemu crede à a versione biblica? Dopu tuttu, ùn ci sò micca argumenti serii fora di e prufezie bibliche. Tuttavia, prima di tuttu, micca tutte e prufezie ponu esse verificate - ùn sò state fatte retroattivamente da Ghjudei astuti. Siconda, a semplice presenza di persone cun capacità chiaroveggenti trà l'autori di a Bibbia ùn prova nunda.
  Timur hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  "Ùn a prova micca veramente! Ma da l'altra parte, personalmente ùn mi piace micca l'idea chì a Bibbia ùn sia stata scritta da u nostru populu. Lenin hà dettu chì Diu hè statu inventatu per mantene e classi inferiori sottumesse. È questu sona veramente assai vicinu à a verità!"
  A zitella Olga hà logicamente nutatu:
  "Iè, da una parte, hè vera. Pudete tene e masse in linea aduprendu e parolle di l'apòstulu Paulu: "Schiavi, ubbidite à i vostri patroni, micca solu i boni, ma ancu i gattivi!""
  Oleg hà aghjustatu:
  - Inoltre, ci hè un'altra legenda chì palesa diversi modi per i ricchi è e persone nobili di arricchisce si è di risparmià si più chè per i poveri. Ancu s'elli conducenu un stile di vita dissolutu!
  A zitella Masha hà cantatu:
  Peccate è pentitevi, pentitevi è peccate torna,
  Pentimentu per u peccatu, per a salvezza di l'anima!
  CAPITULU N№ 6.
  I zitelli è e zitelle si sò piattati in diverse crepe, bunker è rifugi. È per rallegrà si, anu cantatu:
  Berlinu hè guasi sottu à u nostru cuntrollu,
  Ùn ci pudia crede, ma hè diventatu realità...
  Ci simu ritirati cù tutta a nostra unità rotta,
  Ùn pudemu guasi cuntene a nostra rabbia ghjuvanile!
  
  Avà, fratelli, sappiate questu, a vuluntà stava luttendu,
  Ciò chì avemu vistu solu in i nostri sogni giovanili!
  U Signore hà mostratu misericordia à noi chì ancu noi chì hè cascatu,
  À traversu u binoculu vedemu u dannatu Reichstag...
  
  Avemu luttatu curaghjosamente contr'à l'autorità despotiche,
  Dopu tuttu, u dimòniu guverna u mondu cum'è un rè,
  Spergu chì prestu ci serà pace è felicità;
  Allora, santu Cristu, guverna cù saviezza!
  
  Chì anu fattu i cumbattenti cù a lira crepitante,
  Ùn si pò dì cù simplici parolle umane,
  A tragedia di u grande Shakespeare,
  Chì descriveraghju in i mo puema!
  
  Ùn fà micca idoli, ci hè un cumandamentu,
  Ma servite a vostra Patria, vi dicu.
  A Russia hà introduttu u cumunismu in u mondu,
  Ellu hè u tronu di u Rè Celeste!
  
  Amate Diu cù u vostru core, cù a vostra mente,
  Ùn ci ne serà micca, sappiate chì averete prublemi tandu.
  A Patria ti darà u pirdunu, suldatu -
  Hè diventata una famiglia per tutti.
  
  Ùn ci ricurdemu micca ciò chì hè accadutu prima,
  U nostru populu hè gentile, calorosu è vulnerabile.
  Ma a Wehrmacht ci hà messu u so musu di porcu in faccia,
  Dopu avemu decisu - faremu putrefà i Fritz!
  
  Da l'infernu ùn ci sò chè cascate di polvere ardente,
  Vogliu più prestu - u desideriu di cambiamentu,
  Ma i nazisti ci anu scunfittu in battaglia,
  È avà u sangue schizza da e vene cum'è una funtana!
  
  Ma a mo testa ùn hè micca una caldaia di rame,
  A sapienza di u populu bolle in ellu.
  Ciò chì u Führer hà accidentalmente scurdatu di noi,
  Aghju trovu un'armatura è un monolitu!
  
  Hà pensatu ch'ellu chjuderia prestu i buchi.
  Vulìa avè qualchì terra è schiavi!
  Ma u spiritu russu hè statu liberatu da a buttiglia,
  Quandu a spada hè spaventosa ancu per i masci!
  
  Simu aquiletti - masci è zitelle,
  È avà culpimu a Wehrmacht cum'è una falce!
  Semu levrieri chì correnu - basta à cunnosce i puledri,
  È natamu, invidiemu - botta!
  
  U fascismu hà principiatu una marchja assai longa -
  Aghju riesciutu à ghjunghje à a periferia di Mosca,
  U risultatu, però, hè statu tristu;
  Ellu hè induve sò e legioni - Satanassu!
  
  Ùn ci hè micca dulore eternu in a nostra Patria,
  È ùn ci hè limite à u valore di l'aquile...
  Alzemuci da mare à mare!
  U veru incubo, i sogni infernali, spariranu!
  
  A vita piglia l'esame strettamente,
  A furtuna hè sempre capricciosa...
  Un zitellu simplice, scalzu,
  Ma in capu meiu ci hè un sognu!
  
  Hè guasi un zitellu in a prova-
  Aghju fattu pocu fà una cravatta rossa.
  Ma davanti à noi si trova u turmentu feroce di a guerra,
  È u fustu di focu di l'infernu!
  
  Vulìa custruisce u mondu ellu stessu senza Diu,
  Hè chjaru chì ùn pudete micca piglià cura di noi!
  Ma a ghjente averà da soffre per un bellu pezzu,
  Perchè u travagliu hè statu messu in e torte!
  
  Per noi, u cumpagnu Stalin hè u maestru,
  Eccu Hitler, u sciacallu malignu, chì ci hà attaccatu!
  Pensava ch'ellu veneria cum'è un vincitore,
  Ma di colpu u napalm hè eruttatu da u celu!
  
  Avemu avutu à fughje à u fronte, simu andati senza permessu,
  Chì duvete fà sè site un adultu ? Ghjurà hè troppu debule!
  Ùn eramu micca amichi cù e sigarette è a vodka,
  È ghjittemu fora u ghjugliu nazista!
  
  U nemicu ùn hà micca cridutu in e cumpetenze di i pionieri,
  U lupu ùn hà pensatu à scuntrà i cacciadori,
  Ma anu capitu chì l'eroismu hè senza misura,
  Ancu s'elli ùn vulianu micca piglià tali ghjovani!
  
  U sergente ci hà salutatu cù un schiaffu sonoru,
  Ùn piglieraghju micca solu i boni in un criteriu!
  Ma u pugile cù u fucile ci hè riesciutu,
  A strada di i nostri babbi s'hè dimustrata degna!
  
  À propositu di a Patria cum'è una cara dea,
  E mo labbre sussurranu una preghiera!
  Anu cumbattutu induve l'astuzia è a forza eranu tramindui,
  Avemu sellatu a Tigre cum'è un cavallu!
  
  Simu a terra, sapete, Russi,
  Uniti da Kamchatka à Ufa,
  I proiettili nemici ci stanu colpendu forte,
  È a debulezza hè ancu amara, ahimè...
  
  I salici si sbuccianu in i fochi cù a cenere
  Lasciate chì i vortici di st'orda passinu in un fiume!
  I cumpagni anu avutu à scavà tombe,
  Piallatura di bare di pinu in u fretu!
  
  I Fritzes vulianu imponeci un tributu,
  Incatenà - crudele illegalità,
  Sò un pionieru è avà sò abituatu à suffrenza,
  Andò in ricunniscenza scalzu, u cumulu di neve scricchiolava.
  
  Ma hà datu i stivali di feltro à a so surella minore,
  Per evità a morte vivente - sappiate chì ùn a meritate micca!
  Ma u so risu hè cusì melodiosu,
  U calore hà inundatu a mo carne ghjacciata!
  
  Forse ci serà una punizione per l'incredulità,
  U Signore hà mandatu in a mo patria...
  Ma questa hè a so grandezza, a so chjama,
  Per risponde à u male - grazie!
  
  Ma chì ne serà s'è e mo dite diventanu turchine,
  U mascalzone ùn osa dumandà pietà,
  Dopu tuttu, tuttu hè per una timpesta di neve mezza nuda -
  Chè ùn vulia micca cunnosce à Ghjesù!
  
  In a mo testa testarda era cum'è s'è i civette ululavanu,
  Ùn ci hè mancu gustu di mele è halva,
  Ma chì sò e trè ore di u Golgota ?
  Più di trè anni di guerra sò passati!
  
  Quì Diu ci pò ghjittà in infernu cù u risu,
  Quandu ci hè digià u Tartaru è l'infernu intornu.
  In ogni paese e vedove pienghjenu amaramente,
  In ogni famiglia, Cristu hè crucifissu!
  
  Ma ùn avemu micca u dirittu d'aspittà misericordia,
  Calchì volta a vita hè peghju chè u ventre di Satanassu,
  Chì tuttu u mo regnu u dica,
  Cumu i figlioli di u paese sò cascati in u cimiteru!
  
  Innò, cunniscite a gloria di u Führer, ci anu ingannatu,
  L'avemu smentita in mille pezzi,
  Aghju sopravvissutu, eru scunvurgiutu da un shock, feritu da una pallottola,
  Ma per furtuna hè restatu in pedi!
  
  Senza spargimentu di sangue, sappiate chì a vittoria ùn venerà micca,
  I fratelli anu riesciutu una tale cosa,
  È ancu un ramu di fiaba ùn aiuterà micca,
  Avemu rimbursatu onestamente u nostru debitu à a Germania!
  
  L'anu restituitu, ma ne era ancu qualchì rimasu,
  È a scarafaggia tirana hè morta di paura,
  Sò cresciutu, ma sò sempre un zitellu,
  I mustacchi ùn sò micca sbuccati, ma sò digià di titaniu!
  
  Perchè u nostru valore ùn cunnosce età,
  U cucciolu di lupu ùn hè micca un zitellu,
  È Abel ùn hè micca u fratellu traditore Cainu,
  Sò adultu, è forse ancu troppu,
  
  I mo ochji lacrimeghjavanu, a mo mitragliatrice era cum'è un troncu,
  È induve hà trovu u curaghju ?
  Cum'è Ghjesù cù a so fronte turmentata...
  Dopu tuttu, u core hè diventatu duru cum'è u metallu!
  
  A mo patria hè a mo più grande gioia,
  In questu, i corsi d'argentu sò più dolci chè u mele,
  A Stella Eroica hè u più altu premiu -
  Stalin stessu, credetemi, me l'hà datu!
  
  
  Hà dettu: duvemu piglià un esempiu da persone cum'è voi,
  Sè sì un codardu, hè megliu stà zittu,
  È per a Patria ùn ci hè più giardinu lussureggiante,
  I guerrieri stanu furmendu e chjave di e porte di l'Eden!
  
  U capu cuntinueghja - Sò prontu,
  Prontu à vulà in celu cum'è un falcu ghjudiziariu!
  Ma avà, omu curaghjosu, metti giù u to fucile,
  Pigliate e vostre pinze, u martellu è mettitevi à u travagliu!
  
  Ebbè, hè chjaru chì ùn ci hè nisun puntu in a stupidità,
  Hà pigliatu a zitella adulta in bracciu,
  È hà cuminciatu l'opera per a gloria di u cumunismu,
  Custruisce una barca à vela è una barca di legnu,
  Chè i crucieri di u fascismu ùn cumpariscenu micca,
  Schiacciaremu e gole di tutti sti vili bastardi,
  Sappiate chì i tentativi di revanchismu ùn passeranu micca!
  A Grande Guerra Patriottica entra in u so quintu annu, è in lugliu, i cummattimenti infurianu praticamente longu à tutta a linea di u fronte. I tedeschi, i svedesi è i finlandesi avanzanu in u nordu. Anu u scopu di piglià u cuntrollu di tutta a penisula di Carelia è impegnanu forze significative in a battaglia. I svedesi anu i so propri carri armati, piuttostu unichi. Sò senza torrette è anu una corazzatura inclinata. Sò macchine abbastanza periculose. I so canni ponu esse alzati è girati.
  Ci sò qualchi svantaghji però.
  Ma questi sò solu ditaglii... Per esempiu, l'E-25 funzionale si dimostra assai aggressivu è periculosu. Ancu s'è un cannone autopropulsu hè luntanu da esse perfettu. Per esempiu, a mancanza di una torretta rotante hè un inconveniente assai seriu.
  Hè impussibile di fà osservazioni di u focu, ciò chì crea prublemi.
  Ma Baba Yaga, appughjata nantu à un mortaiu, osserva i cannoni autopropulsati tedeschi avanzà da sopra. Ùn interferisce ancu in nunda. Perchè a magia è e fiabe sò una cosa, è a vita vera hè un'altra. Cum'è a guerra, in a quale i spiriti maligni ùn sò ancu implicati. Nè l'angeli, del resto. Cum'è, lasciate chì a ghjente si sistemi e cose da per ella.
  Baba Yaga si vultò è cantò:
  A ghjente ama à luttà,
  Ùn hè mancu un peccatu...
  Ma Egina ùn si ne importa,
  È credetemi, ùn hè micca divertente!
  Un'altra Baba Yaga, più ghjovana, vulò versu ella nantu à una scopa. Ella fischiò è dumandò:
  - I Fritzes ti facenu pressione ?
  A Baba Yaga più vechja hà rispostu:
  - Iè, stanu mettendu pressione!
  È i dui rapprisentanti di e forze scure cuminciaru à cantà:
  Eh Hitler, Eh Hitler, Eh Hitler a capra,
  Perchè sì ghjuntu in Patria, scemu ?
  L'avete da noi, ghjustu in u musu,
  Ti scontru cù u pugnu forte d'Eginya!
  Iè, i spiriti maligni ponu mustrà si in parechji modi quì. Ma Hitler stessu era familiarizatu cù i puteri occulti. Per esempiu, diversi prughjetti di ricerca sò in corsu nantu à questu tema. In particulare, u spiritu di Rasputin hè statu ancu invucatu.
  È cusì u vampiru hè partutu sopra i pini. Dopu tuttu, pò sbattà l'ali. Ancu s'è vulà hè una capacità maravigliosa. È dice cù un surrisu:
  - Ebbè, bellezze Eginis, forse duvemu dà à i nazisti un Kuken-Kvaken?
  A Baba Yaga più vechja hà obiettatu:
  - Ùn interferemu micca in e guerre umane, cù rare eccezioni!
  Dopu si hè intesu un rumore, è una vechja donna d'aspettu piuttostu stranu, perfettamente cunservata, chì teneva un topu, curria cù un aspiratore. Girava è rimbalzava nantu à a so macchina volante.
  A ghjovana Baba Yaga dumandò:
  - Ebbè, vechja signora Shapoklyak, parevate chì vulia aiutà l'URSS?
  A donna cù u topu chì vola nantu à l'aspiratore hà ringhiatu:
  - Micca una vechja, solu Shapoklyak! Aghju tutti i mo denti è sò assai affilati.
  Aghju appena realizatu un tale sabotaggio contr'à i nazisti, era simplicemente terrificante!
  U vampiru dumandò cù un surrisu:
  - È chì li avete fattu ? Avete messu un topu sottu à i bruchi o qualcosa di simile ?
  Shapoklyak fece un cenno cù a testa:
  "Hè vera, un topu! Aghju fattu parechji centinaie di cloni magichi di a mo Lariska, è anu masticatu i scalini di i carri armati è di i cannoni autopropulsati. Cusì, u muvimentu in avanti di e truppe fasciste in una sezione di u fronte hè statu firmatu!"
  U Baba Yaga anzianu hà ridacchiatu è hà nutatu:
  "Fermà i nazisti hè una bona cosa, ma... À noi, creature di e fiabe, hè pruibitu d'interferisce in a guerra, ancu da u latu ghjustu. L'umani devenu trattà elli stessi cù i spiriti maligni di u nemicu!"
  Shapoklyak si vultò è nutò:
  - Forse avete ragione! Qualchissia chì aiuta a ghjente perde u so tempu! Ùn si pò diventà famosu fendu bone azzioni!
  È a vechja maliziosa nantu à l'aspiratore hà cuminciatu à guadagnà altitudine per trasladassi in una dimensione di fiaba.
  È a guerra hà cuntinuatu cù un abbandonu salvaticu. À un certu puntu, e colonne di carri armati è di cannoni autopropulsati di i nazisti sò state danneggiate da a vechja Shapoklyak. È i so cingoli sò stati riparati urgentemente. O rimpiazzati cù novi. È questu hè statu bellu.
  Ma avà nove macchine entranu in a mischia. Questu hè veramente seriu.
  I nazisti avanzanu versu u sudu. I razzi Katyusha è Andryusha li battenu. È u facenu cun abbastanza energia. Ma i nazisti rispondenu cù prughjettori di gas. È sparanu forte è cun vendetta.
  Questu hè veramente un campu di battaglia. A terra è u metallu brusgianu. Tuttu si sfracica letteralmente.
  Eccu ciò chì pare un tira è molla. Più precisamente, un incontro di boxe.
  I tedeschi cercanu di riduce e perdite lanciendu veiculi è aerei d'assaltu in battaglia. I so carri armati di a serie E sò più adatti per e sfondate, ma sò sempre pochi. U cannone autopropulsu E-25 hè bonu, ma a mancanza di una torretta rotante crea prublemi in attaccu. Ùn hè micca un carru armatu, ma un cannone autopropulsu, chì hè assai travagliu per operà, è per sparà di latu, deve rotà tuttu u so scafu.
  Ciò chì benintesa riduce a so efficacia in attaccu, ma a rende assai forte in difesa.
  Gerda è a so squadra viaghjanu in un Panther-3. Hè un veiculu abbastanza decente. A so mudificazione li permette di penetrà tutti i carri armati, eccettu forse a torretta frontale di l'IS-3, ma quellu carru armatu hè abbastanza raru.
  A zitella cavalca è canta:
  - Noi zitelle attaccemu,
  Nemici tuttu u ghjornu...
  È facemu rima u versu scherzendu,
  Ùn simu micca troppu pigri per sparà cù precisione!
  Charlotte nota cù un sguardu dolce:
  - Ùn simu certamente micca troppu pigri per sparà! Forse a piglieremu è canteremu qualcosa.
  È a zitella l'hà pigliatu è hà sparatu cù i so pedi nudi, appughjendu u buttone, è un altru obice sovieticu s'hè vultulatu. È i so canni sò cascati letteralmente à pezzi.
  Iè, hè vera, era un mostru cù dui cannoni. U Panther-3 hè bonu in ogni modu, ancu a so armatura laterale hè decente; centu millimetri di armatura inclinata li danu a pussibilità di devià ancu un proiettile di 85 millimetri da u T-34-85, u carru armatu sovieticu u più pruduttu.
  Ci vole à nutà chì u formidabile IS-3 ùn si cumporta micca cusì bè in a pruduzzione di massa in pratica. E so cuciture di blindatura si staccanu spessu mentre si move, è ancu in cundizioni di guerra - cum'è u musu di un lucciu - hè assai difficiule da saldà. Tuttavia, hè l'unicu veiculu capace di pone prublemi per u Panther-3, principalmente per via di a durabilità di a so blindatura è di a prutezzione frontale. Inoltre, mentre i cannoni di l'IS-3 ùn ponu micca penetrà u carru armatu tedescu di fronte, per via di l'altu putere distruttivu di i so proiettili, ponu infligge danni senza penetrà a blindatura.
  E zitelle sò abbastanza audaci, devu dì. Sparanu ancu prughjettili in i veiculi sovietici mentre si movenu, postu chì anu idrostabilizzatori. Zitelle serie, diceraghju.
  Quandu anu turturatu un ghjovanu pioniere, anu gocciolatu l'acidu nantu à u corpu nudu di un zitellu di tredeci anni. Era assai crudele. Dopu una morte orribile aspettava u ghjovanu pioniere: e zitelle tedesche l'anu infilzatu in spiedinu è l'anu arrustitu vivu nantu à un grande focu. Dopu l'anu pepatu è cuminciatu à manghjà lu. Altri suldati di u Terzu Reich anu ancu ricevutu a carne tenera è suchjosa di u zitellu. È s'elli ùn si sò micca suffucati, ùn si sò micca suffucati.
  È avà sparanu à e truppe sovietiche. Puderanu penetrà un T-34-85 à longa distanza, pruvucendu u brusgiu è l'esplosione di u veiculu. Hè un veru pungiglione. Hè vera, a canna hè un pocu longa; a trasportanu ancu smuntata in trenu. Ma u proiettile colpisce forte. È a blindatura spruzza solu.
  Charlotte, a zitella rossa, si leccò e labbra. U so proiettile avia appena trapassatu un SU-100, è quellu veiculu hè abbastanza periculosu. È ci vole à penetrallu da una longa distanza; pò tumbà un Panther-3 da u latu, è ancu a parte anteriore pò esse periculosa à corta distanza. Eppuru, u veiculu tedescu hà una blindatura sia nantu à a torretta sia nantu à u scafu superiore chì hè impenetrabile sia per u SU sia per l'IS. Eppuru, l'IS-100 in particulare hè capace di causà danni. I so proiettili anu un focu putente è altamente esplosivu.
  Christina, a zitella rossa, hà sussurratu:
  - A prima pezza scongelata - u funerale di Stalin!
  È hà sparatu à u nemicu, aduprendu i so pedi nudi. Chì zitella! I so capelli sò un mischju di rame è oru. Una zitella magnifica, veramente capace di grandi cose.
  È Magda hè una bellezza mudesta. Li piace ancu a brutalità. Per esempiu, quandu interroga i masci, preme pezzi di ferru caldu contr'à i so pedi nudi. È dopu ci hè un odore cusì deliziosu - cum'è un porcu arrostu.
  Tutte e quattru zitelle cantanu:
  - Andaremu in battaglia cun audacia,
  Per u putere di i fascisti...
  È a macineremu in polvere,
  Tutti cumunisti!
  Queste sò u tipu di zitelle - onore è lode à elle. È chì ùn facenu micca? Guerriere rimarchevuli. Puderanu dimustrà una cumpetenza indiscutibile.
  U Panther-3 hè un carru armatu guasi IMBA in termini di prestazioni è capacità di cumbattimentu.
  U Tiger-3 hè ancu una macchina robusta. Hà una eccellente prutezzione frontale. È u so cannone hè di 128 millimetri. Pò facilmente tumbà un IS-3, almenu à corta distanza. È ùn hè micca cusì faciule di penetrà ancu di latu - i so 170 millimetri di armatura inclinata. Si puderebbe dì chì hè una macchina mortale. È l'effettu esplosivu di u so gusciu hè devastante.
  E truppe sovietiche temenu sta Tigre. A chjamanu ancu a "Tigre Imperiale". Una cosa assai periculosa in effetti.
  È schiaccia i suldati sovietici cù i so cingoli... È cumu pò risponde l'URSS ?
  È ci sò aerei in celu. Eccu dui piloti nazisti, Albina è Alvina, in aerei d'attaccu TA-152, mentre e truppe sovietiche li attaccanu. Sparanu sia cannoni sia razzi. Ùn sò micca zitelle, sò mostri.
  Albina canta:
  Maledettu è anticu,
  U nemicu ghjura torna...
  Sfregami,
  Macinate in polvere,
  Ma l'ànghjulu ùn dorme micca,
  È tuttu anderà bè....
  È tuttu finirà bè!
  L'Alta Marzu hè ghjunta à Mosca cù u sangue!
  Alvina hà nutatu, martellà i bersagli terrestri:
  - Pudemu fà veramente assai! È e nostre gambe sò cusì bone!
  È a guerriera hà risu. Si hè ricurdata cumu i suldati catturati basgiavanu e so piante di i pedi nudi. Pareva stranu. È dopu anu appesu un zitellu, di circa quattordici anni, à capu in ghjò. È anu cuminciatu à arrustire u so corpu musculosu è abbronzatu cù torce. U ghjovanu suldatu suvieticu hà rugghjitu. Era dulurosu per ellu. È e zitelle l'anu arrustitu. Dopu l'anu spruzzatu di pepe è sale. U zitellu hè mortu per via di u scossa di u dulore.
  È l'anu manghjatu, i dui masci è e zitelle di a Wehrmacht. Anu utilizatu un cultellu per taglià a carne da e coste. È Albina hà pruvatu una gamba è li hè piaciuta assai. Hè u tipu di zitelle chì sò. U cannibalisimu hè tenutu in alta stima trà elle. A carne umana hà u gustu di porcu, è i masci amanu u purchettu - li piace què.
  Albina è Alvina anu tiratu torna razzi letali è cantatu, mustrandu i denti:
  I lupi bianchi si riuniscenu in un brancu,
  Solu tandu a famiglia sopravviverà...
  I debuli periscenu, sò uccisi,
  Purificendu u sangue sacru!
  È anu messu focu à un asciugatore sovieticu cù cannoni d'aviazione. Questu hè l'effettu letale di i campioni di cummattimentu.
  Battenu i tetti di i veiculi sovietici. Ùn li danu mancu a pussibilità di respirà. È e truppe sovietiche sparanu cù mitragliatrici, pruvendu à tumbà li. Hè u tipu di duellu chì avemu quì. È e truppe sovietiche cercanu di cuntrastà cù qualcosa. Un'idea hè di piglià in prestitu a Luftfaust tedesca. Vale à dì, sparà fucili senza rinculu in aria, à la Katyusha. À corta distanza, un aereo tedescu pò certamente esse abbattu. Ma ci vole ancu à capisce cumu fà accade.
  E truppe sovietiche soffrenu perdite pesanti per via di l'attacchi aerei. L'incendii scoppianu in daretu. Chì impattu sanguinosu. È e bombe piovenu sempre.
  I bombardieri à reazione sò assai efficaci. U bombardiere tedescu à elica Ju-488, appena fora di pruduzzione, era digià obsoletu paragunatu à a serie Arado. O u TA-152, ancu ellu un aereo formidabile. O u TA-400, chì hè statu riprogettatu cù motori à reazione. È hè capace di bumbardà tutta l'URSS. Avà, questu hè u tipu d'impattu chì uccide. E bombe piovenu nantu à e cità è l'installazioni militari sovietiche. Hè simplicemente una distruzzione mortale.
  U Ju-488, però, hè un bombardiere à quattru motori decente. A so superficia alare più chjuca li permette di ghjunghje à velocità finu à 700 chilometri à l'ora, rendendu impussibile per i caccia sovietici di raggiungellu. Hè veramente putente.
  È e donne pilotu stanu in a cabina di pilotaggio è anu una vista perfetta. È anu vetri antiproiettile da tutti i lati. È elle stesse portanu solu bikini è sò scalze. E so faccine dolci sorridono è ridenu. Eccu cum'è sò e zitelle. Scaccianu bombe da una grande distanza. Ciò chì face una impressione estremamente mortale.
  I guerrieri sò veri. Amanu a scemenza di un zitellu, però. Ma ùn avete micca bisognu di brusgiallu cù u focu. Pudete fà lu educatamente, intelligentemente, cum'è fà lu u solleticu cù piume d'oca. Devu dì, hè abbastanza bellu. Fighjate quelli Pionieri di dodici anni, nudi, i so picculi tacchi, è li fate u solleticu cù una piuma. U zitellu ride à l'iniziu. Dopu face male, è geme. È ùn hè micca una scherza. Pudete ancu fà u solleticu à morte à un zitellu, aduprendu i so tacchi è l'ascelle. Chì, dicemu solu, hè ciò chì piace à e donne pilotu. Pudete amparà assai interrogendu li intelligentemente. È sò abbastanza brave.
  È avà stanu lancendu bombe cusì devastanti nantu à e truppe sovietiche. Stanu letteralmente demolendu edifici è creendu crateri. Què hè devastante. È sò, dicemu, cumbattenti aggressivi.
  Ma Anastasia Vedmakova, una pilota sovietica, hà un sensu di l'umore unicu. È pò tumbà i nazisti cù un cannone di 37 mm. Basta à lascià li fà ciò ch'ella vole. Sta zitella hè, dicemu, letale.
  È cù i so pedi nudi, guida è batte cù grande energia. Micca una zitella, ma un veru Terminator.
  Hà cumbattutu durante a Guerra Civile. Più precisamente, durante a Guerra di Crimea, durante u regnu di Niculaiu I. A zitella scalza hè andata in missioni di ricunniscenza, hà piantatu mine per i britannichi è i francesi, è hà fattu saltà in aria i magazzini. Era cusì bella, cusì carina, è avia una testa rossa. È sapia cantà. Inoltre, cantava micca solu in russu, ma ancu in inglese, francese è turcu. Un veru petardo, per dì cusì. È durante a guerra, hè riescita à riceve tutti i quattru gradi di a Croce di San Ghjorghju, cumprese e versioni d'oru è di nastru.
  S'ella fussi stata una zitella in Port Arthur, a fortezza ùn saria mai cascata. Era capace di ste cose, dopu tuttu. Soprattuttu quandu hè cresciuta. Ma i puteri superiori l'anu impedita di sviluppassi cumpletamente. Ancu avà, i so puteri magichi sò limitati. Perchè l'URSS deve luttà senza magia.
  Ebbè, s'ellu ùn ci hè micca magia, Anastasia Vedmakova s'agita. È u ME-262 s'infiamma è si schianta. Inghjuttitu da e fiamme, casca in picchiata. È a zitella Terminator, chì rimbalza nantu à e so gambe nude, abbronzate è musculose, strilla:
  - È sò una donna cusì dura, chì intarreraghju tutti i fascisti in un saccu!
  È tandu scoppia à ride. È tira torna, criblendu u nemicu di palle.
  È un'altra zitella, Akulina Orlova, hè andata è hà sussurratu:
  - In nome di l'idee di u cumunismu ! Chì u Führer calvu mori !
  È anch'ella, hà appughjatu a leva cù i so pedi nudi, mandendu un rigalu murtale è annientante. Avà, què hè una vera zitella.
  Ancu l'aviò di Hitler hè cascatu in pezzi.
  È e zitelle, devu dì, sò maravigliose è svelte. Si puderebbe ancu dì stupende. È tonificate. È anu lastre d'addominali nantu à u stomacu. È parenu barrette di cicculata. Chì belle stole! E so gambe si distinguenu per a so forma è grazia, è una magnificenza rimarchevule. Micca guerriere, ma semplicemente meraviglie. Anu incantu, grazia è un equilibriu maravigliosu. Sò, cum'è si dice, donne chì ponu piantà è cavalcà un cavallu.
  Margarita Magnitnaya hè ancu in volu. Ella usa l'aviò per attaccà obiettivi terrestri è aerei. Hè una vera zitella...
  À propositu, e trè bellezze sovietiche si divertenu ancu assai à torturà i prigiuneri. È soprattuttu à furzà li à basgià i so pedi nudi. È prima di fà cusì, mettenu u pede in u letame. Cusì l'omi ùn ne godrebbenu micca, ma piuttostu seranu disgustati è ùn ne godrebbenu micca...
  È frustà un nazista catturatu cù l'urtiche hè un grande piacè. Hè vera, e donne sovietiche avianu una bussula murale è ùn torturavanu micca donne è zitelli. Ùn ci eranu micca assai masci in a Wehrmacht, ancu s'è u so numeru cresceva. Ma i nazisti utilizavanu soprattuttu i paesi europei per reclutà omi. È ci era assai ghjente quì. È dopu ci era a pupulazione lucale.
  Inoltre, i fascisti di solitu rompenu e difese cù grandi masse di veiculi blindati, ciò chì li permette di riduce e perdite di persunale.
  CAPITULU N№ 7.
  Dopu à una seria di battaglie, e truppe sovietiche si sò ritirate oltre u fiume Don, trasfurmendulu in una barriera naturale. I tedeschi anu pruvatu à avanzà da a penisula di Taman, ma ancu quì anu affrontatu una difesa tenace. Daretu à e quinte, sforzi diplomatici è d'intelligence eranu in corsu per fà entre a Turchia in guerra. A Spagna hà aumentatu a so forza di vuluntarii nantu à u Fronte Orientale, è ancu l'Italia hè diventata più attiva. U Giappone era sempre in guerra cù i Stati Uniti. In Aostu, l'Americani ùn sò micca riesciuti à sviluppà una bomba atomica. È cusì a guerra in Oriente si prulungherà.
  Intantu, u Terzu Reich pruvava à aumentà a pruduzzione di novi Panthers è Tigers. L'idea di lancià l'E-100 hè stata ancu pruposta, ma l'esperienza hà dimustratu chì i carri armati più pesanti di settanta tunnellate sò solu pesi, è quelli più pesanti sò solu d'intralciu. Inoltre, a serie tedesca era più putente di i veiculi sovietici. È l'IS-3 ùn era ancu in usu diffusu.
  In settembre, i nazisti anu acquistatu u ME-262X più avanzatu, chì avia l'ale à freccia, una velocità finu à 1.100 chilometri à l'ora è cinque cannoni. Ma questi eranu solu i primi prototipi.
  I tedeschi in u nordu, inseme cù i svedesi, anu catturatu guasi tutta a penisula. Murmansk hè stata tagliata fora. Era bluccata. I cummattimenti infuriavanu sempre in u centru.
  L'Armata Rossa hà pruvatu un contrattaccu. In uttrovi, e piove anu cuminciatu à cascà, è i cummattimenti anu cuminciatu à calà.
  Stalin stessu era stancu à u quintu annu di a guerra. Ma ùn pudia fà a pace dopu avè persu tantu territoriu. Ancu s'ellu ci sò stati qualchi tentativi di negoziazione daretu à e quinte, è un compromessu raghjonevule puderia esse truvatu. Ma e duie parti anu capitu chì si trattava di una guerra d'annientamentu.
  L'avioni à reazione di u Terzu Reich cuntinuavanu à bombardà e pusizioni sovietiche. È ùn eranu micca cusì faciuli da fermà.
  Hitler sperava di bumbardà simpliciamente a Russia à seccu. È questu includia nove armi. L'IS-3 sovieticu avia una bona prutezzione frontale, ma una scarsa visibilità, una scarsa maneggevolezza è cuciture chì si staccavanu spessu. Cusì, malgradu a so debule prutezzione, l'IS-2 hè restatu in pruduzzione. Eranu capaci di cumbatte i carri armati tedeschi è i cannoni autopropulsati.
  Ancu s'elli anu prublemi di precisione, cadenza di focu è prutezzione. Cum'è u SU-100, sempre più di moda, chì spara più spessu chè l'IS-2 è hè basatu annantu à u T-34.
  Siccomu l'URSS era più difensiva chè offensiva, i Su-30, chì eranu più simplici da pruduce ma megliu armati, eranu assai richiesti.
  I tedeschi anu cannoni autopropulsati E-25 ancu megliu cà i Su-25, ma senza carri armati cumpleti cù una torretta rotante, ùn hè micca pussibule di fà una offensiva.
  Ancu s'è i nazisti anu avutu qualchi successu, in nuvembre e forze sovietiche avianu in gran parte stabilizatu u fronte è ancu pruvatu una contraoffensiva. Ma i nazisti si mantenenu fermi. In l'aria, avianu un vantaghju sempre crescente. Huffman hà purtatu u so numeru d'aerei abbattuti à 500 in dicembre, è hà ricevutu a Croce di Cavaliere di a Croce di Ferru cù Foglie di Quercia d'Oro è Diamanti per 400 aerei, è l'Ordine di l'Aquila Tedesca cù Diamanti per u 500esimu aereo di u giubileu.
  Albina è Alvina anu ancu abbattuti più di trè centu aerei ognuna, è anu accumulatu rapidamente decine di zitelle scalze in bikini. In termini di efficacia di cummattimentu, eranu, si puderebbe dì, a perfezione - à tempu belle è sexy. Hitler li hà attribuitu personalmente a Croce di Cavaliere di a Croce di Ferru cù Foglie di Quercia d'Argento, Spade è Diamanti.
  L'annu 1946 hè ghjuntu. Cum'è si dice, a guerra hè una donna cattiva è una stronza. I tedeschi stanu aumentendu u numeru di caccia ME-262X, è duminanu u celu. Ci hè ancu u ME-1100 cù l'ale à scansione variabile. Ma ci vole piloti assai qualificati per vulà. È u TA-183 hè un aereo più praticu, è hè ancu entratu in pruduzzione.
  U Ju-287, un'ala rivolta in avanti cuncipita per riduce u numeru di Mach, hè ancu apparsu in l'aviazione. Pone ancu prublemi significativi. Ma sò sempre i primi tempi, è si puderebbe dì chì l'aeromobile hè eccessivu.
  È u Tailless, un bombardiere à reazione capace ancu di bumbardà i Stati Uniti, hè vicinu à entre in pruduzzione. È hè ancu una macchina periculosa. Ùn hè micca faciule da maneghjà. È l'URSS ùn hà ancu nisun aereo à reazione. Ùn sò micca entrati in pruduzzione. L'unicu chì hè apparsu hè u LA-7, cù trè cannoni d'aereo, una spezia di risposta à i putenti armi nazisti. Ma senza aerei à reazione, hè un disastru.
  Leningradu hè assediatu, è i nazisti u bombardanu. Ma ùn anu micca previstu un assaltu. U pianu hè di circundallu longu u lavu Ladoga è di bluccà lu cumpletamente.
  Malgradu l'inguernu, i nazisti attaccaru in questa direzzione, aduprendu avà in massa l'ultimi Panthers è Tigers. I cummattimenti si trascinavanu. E truppe sovietiche resistevanu disperatamente. I nazisti avanzavanu solu trenta chilometri in un mese è dopu si fermavanu. U Tiger, chì pisava settanta tunnellate, cuntinuava à esse incastratu in a neve.
  U Führer hà pruvatu à riduce e perdite è ùn avia micca fretta. È e bombe cuntinuavanu à piove nantu à l'URSS.
  E fabbriche stanu stendu sottu terra... A guerra hè cum'è un tira è molla.
  Stalin prova à aduprà a so carta trionfale piuttostu forte contr'à i fascisti - u muvimentu partigianu.
  Ciò chì hè maravigliosu hè tuttu ciò chì porta à a vittoria, à piglià a suprana nant'à u nemicu, ma i mezi ùn contanu micca.
  Una zitella di quattordici anni, Lara Mikheiko, hè stata mandata u 30 di ghjennaghju per cummette un sabotaggio è guastà a celebrazione di l'ascesa à u putere di Hitler da parte di i nazisti.
  A zitella camminava abbastanza prestu longu a strada innevata. L'inguernu ùn hè micca una burla. Lara avia qualchi scarpi, ma eranu assai ruvidi. È durante u longu viaghju, i so pedi eranu diventati assai dulurosi. Cusì si tolse i so scarpi di legnu ruvidi è andò scalza. I so pedi eranu callosi. Andava scalza quasi tuttu l'annu. È devu dì, li piacia. Era cusì ligeru è piacevule, è e piante di i so pedi si indurianu assai prestu. In primavera, estate è autunnu, durante a guerra, Lara ùn purtava micca scarpi. Curria ancu scalza in a neve ligera; a truvava più comoda è agile.
  U fretu amaru di ghjennaghju ùn hè micca cusì piacevule senza scarpe. Ma Lara porta abitualmente sandali, è soprattuttu, ùn si ferma micca; corre guasi. Questu impedisce à i so pedi di congelassi, ancu s'elli sò diventati rossi cum'è i pedi d'un'oca.
  A zitella avia i capelli rossi brillanti, chì crescevanu è quandu u ventu soffiava si sparghjianu cum'è una bandera proletaria cù a quale assaltanu u Palazzu d'Inverno.
  A zitella hè vestita di stracci, chì ùn a tenenu micca calda. Ma què hè menu suspettu. Hè digià guasi una ghjovana donna, è a ghjente a fighjula. Puderia facilmente fiascà cù un aspettu cusì impressiunante è capelli rossi rame.
  Ma Lara ùn si lascia scoraggià; i so pedi nudi è perfettamente furmati sò assai agili. Ancu s'è i calli nantu à e so piante sò duri è resistenti, ùn li guastanu micca i pedi; a so forma ferma graziosa, malgradu a so avversione per e scarpe.
  A zitella cammina è canta cun entusiasmu:
  Sò Lara, una zitella scalza,
  Ella hè andata à luttà contr'à i Fritz in a furesta scura...
  È a bellezza hà una voce chì sona,
  Ghjesù stessu, u Gran Diu, hè risuscitatu!
  
  Simu guerrieri partigiani coraggiosi,
  Per noi, un filu d'erba, un cespugliu, una cullina...
  Ancu s'è u nostru caminu ùn hè micca pienu di tulipani,
  I prublemi sò ghjunti à a porta di i Russi!
  
  Amemu a Mamma Maria a Santissima,
  À u listessu tempu, carichemu a mitragliatrice...
  A zitella si sfrega u pede nudu contr'à a neve,
  A situazione quì hè cusì seria!
  
  Sò una grande zitella patriota,
  Tiranu assai precisamente ghjustu in l'ochju...
  È a voce di a rossa hè assai forte,
  È li darà un calciu in fronte à u fascistu cù u so tallone nudu!
  
  Ella ama u mondu in maghju fragrante,
  È vole fà felice tuttu u mondu...
  Una zitella cammina scalza in un cumulu di neve,
  Nikola u Taumaturgu hè u so idolu!
  
  Lara hà pricatu à Ghjesù in u tempiu,
  Induve u scintilliu di l'icone d'oru brilla...
  L'apòstulu Paulu hè quì in una struttura lussuosa,
  Amemu à tempu Cristu è tutti i santi!
  
  Ch'ellu ci sia in u core teneru di a zitella,
  Per aiutà ci tutti à frenà a nostra rabbia...
  Prestu apriremu a porta di u Paradisu à a felicità,
  Dopu tuttu, l'angeli è Diu sò cù a Patria!
  
  Ùn risparmieremu micca a vita di e nostre surelle per Rus',
  Utteneremu a gloria per a Patria, credetemi...
  Credu chì camperemu sottu à u cumunismu,
  È apremu a porta à a felicità in u spaziu!
  
  Per noi, i grandi patti di Cristu,
  Amà u vostru prossimu cum'è Diu...
  Quì si cantanu l'atti eroici,
  È un Führer cù una testa calva hè solu salvaticu!
  
  Quantu amu crede à Ghjesù,
  È Stalin hè cunsideratu u mo babbu...
  Facessi a croce o fà un salutu hè solu una questione di gusti,
  Quelli chì credenu in l'Ortodossia sò grandi!
  
  Per mè, l'Onnipotente hà un core di zitellu,
  Ancu s'ellu ci sò simpliciamente assai prucessi...
  Ùn avete micca bisognu di guardàvi in u specchiu per longu tempu,
  Dopu tuttu, l'apparizione di u partigianu hè una sciocchezza!
  
  Avemu datu una bona battaglia à i fascisti vicinu à Mosca,
  È dopu ci hè statu u grande Stalingradu...
  Videremu e distanze di u cumunismu,
  Eri era Katyusha, è oghje era Grad!
  
  Iè, Hitler hè assai astutu,
  Pare chì u Führer sia in alleanza cù Satanassu...
  E pantere stanu attaccendu, ci sò centinaie quì,
  A zitella va scalza in u fretu!
  
  Ella crede veramente in a vittoria russa,
  È porta una cravatta rossa nant'à u pettu...
  Calchì volta sperimentemu ancu perdite,
  È preghemu à Ghjesù - abbiate pietà!
  
  Hè per quessa chì i fascisti avanzanu,
  U diavulu li hà datu un super cannone autopropulsu...
  È i migliori cumbattenti morenu quì,
  Ma u spiritu ùn pò micca schiaccià u metallu!
  
  Ùn staraghju micca zittu mancu durante l'interrogatoriu,
  È dopu diceraghju à i Fritz direttamente in faccia...
  Ùn aghju bisognu di velenu, sigarette,
  Preferiscu scrive un innu à a patria!
  
  Cristu ci resusciterà, u socu bè,
  Ci hà veramente prumessu questu...
  A grazia apre a strada dritta versu u paradisu,
  Ancu s'è a mo amica Seryozhka hè diventata assai emaciata!
  
  Finiremu u nostru viaghju vittoriosu in Berlinu,
  Camminemu fermi longu à u marciapiede...
  Chì a fiaba si trasformi in una realità luminosa,
  Seraghju scalzu à a parata!
  
  Sò Lara a partigiana di Ghjesù,
  L'esplosione di i fascisti hè cum'è una funtana chì zampilla...
  Noi partigiani ùn simu micca codardi in furia,
  Chì colpu schiacciante!
  
  È prima di a lotta accenderaghju una candela,
  Leghjeraghju una preghiera à a Mamma di Diu...
  Dopu tuttu, davanti à Diu, Lara hè cum'è un agnellu,
  Dediceraghju una puesia in rima à Cristu!
  Lara cantava cusì, è si sentia megliu. È s'avvicinava à Minsk. A capitale di a Bielorussia era sottu occupazione. Hè vera, i tedeschi pruvavanu à urganizà l'autogovernu lucale. In particulare, hè stata urganizata una Rada Centrale pro-tedesca, è sò state ancu tenute alcune elezzioni. I Jagdkommandos è l'unità di pulizza lucale sò stati aduprati per luttà contr'à i partigiani.
  Ma i partigiani nazisti li manghjavanu sempre.
  Mink era circundatu da un muru solidu di torri di guardia è una recinzione di filu spinatu. Mitragliatrici è lanciagranate eranu stazionati nantu à e torri di guardia. Omi di l'SS è pulizzeri cù cani stavanu à l'entrata.
  Lara, scalza è vestita di stracci, ùn duvia micca suscità suspetti. Ancu s'è i tedeschi sapianu chì i scout partigiani si travestivanu da mendicanti.
  Inoltre, i capelli rossi rivelanu a so identità. È cusì, quandu a zitella hà cuminciatu à ballà è à cantà davanti à i tedeschi, unu di l'omi SS l'hà lacciata è l'hà fasciata.
  Lara hè stata presa è ligata. Apparentemente, ci era stata una spezia d'avvertimentu. È a zitella hè stata trascinata senza ceremonia in a cantina di tortura, pizzicata longu a strada.
  Quì, Lara hè stata sottumessa à un interrogatoriu rigorosu. Hè stata seduta in una sedia speciale, cù i pedi nudi incastrati in blocchi d'acciaiu. Dopu, i tubi di gasu è d'ossigenu sò stati cunnessi, è i bruciatori sò stati accesi. Prima di fà questu, e piante di i pedi di a zitella sò state ingrassate è dopu fritte.
  Era assai dulurosu, ma a zitella hè stata zitta è hà solu risu in faccia à i nazisti.
  Intantu, l'assistenti di u boia, purtendu camici bianchi è guanti di gomma, cuminciaru à caccià fili è elettrodi, preparendu si à amministrà a tortura elettrica.
  I cummattimenti cuntinuavanu à u fronte... L'URSS hà in realtà sviluppatu un lanciarazzi più putente è sofisticatu chè u Katyusha - u Grad - è l'hà testatu contr'à e pusizioni tedesche. Ancu questu puderia esse cunsideratu una mossa putente.
  Ancu s'è sta stallazione hè attualmente l'unica, prestu entrerà in pruduzzione.
  Stalin sperava d'implicà ancu i Stati Uniti è a Gran Bretagna in a guerra. U Giappone stava perdendu a guerra in ogni modu è perdendu e so culonie. L'arme americane cumprate cù l'oru pudianu esse state aduprate.
  Ma quale ? Solu u B-29 era un bon bombardiere. I caccia americani è britannichi ùn eranu mancu vicini à quelli tedeschi. Ancu s'è almenu l'avianu. Di i carri armati americani, solu u Super Pershing avaria pussutu pruvà qualcosa in prima linea. Saria statu un segnu rivelatore per i nazisti.
  Stalin hà preferitu cumprà benzina per l'aviazione, chì era scarsa, è elementi di rame è di lega cù duraluminu.
  I Stati Uniti è a Gran Bretagna ùn avianu micca fretta d'entre in guerra. È anu ancu vindutu petroliu à a Germania, per esempiu.
  L'Armata Rossa hè stata assai assaltata da i bombardieri di a Luftwaffe. Anu attaccatu e pusizioni sovietiche cù una impunità virtuale.
  Dentru à l'URSS, tuttu era sempre unitu. U populu hà resistito. Ma e fabbriche si sfracicavanu, cum'è e cità è a struttura.
  Per esempiu, i nazisti avianu un altru prublema: a guerra ferroviaria. I partigiani facianu saltà in aria constantemente i treni. Ancu i zitelli ci travagliavanu.
  Per esempiu, un zitellu di dece anni chjamatu Seryozhka, amicu di Lara, camminava à traversu a neve à temperature glaciali. U zitellu purtava una vestaglia bianca di prutezzione, è in manu tinia una mina fatta in casa, ma putente. È era abbastanza abile à piantalla sottu à i rails. Seryozhka era sempre chjucu, è micca più altu chè un'unghia, ma abbastanza forte. I partigiani l'anu adupratu per u sabotaggio contr'à i nazisti.
  È hà funzionatu. E tattiche di u giuvanottu sabotatore anu funzionatu. È i treni di Hitler sò stati deragliati.
  Cusì, e truppe sovietiche anu ricevutu rinforzi da u fondu. È daretu à i nazisti, tuttu bollia letteralmente. È era estremamente diffusu.
  I masci è e zitelle anu datu colpi secchi. È anu agitu senza pietà. Cusì eranu veramente cumbattivi. Micca zitelli, ma eroi.
  Seryozhka hè vultatu à pedi, sentendu si bè è cuntentu. Avia finitu u so compitu.
  È tandu i Katyusha anu sparatu di novu, spazzendu via u nemicu. È un impattu aggressivu hè accadutu.
  E mitragliatrici eranu ancu aduprate nantu à i cannoni autopropulsati. Tiravanu assai densamente, piovendu piombu. Diversi tipi di veiculi sò apparsi quì, da grandi à miniatura. I "Sturmtigers" cù e so putenti granate à razzo eranu particularmente periculosi.
  È anu attaccatu pusizioni sovietiche cù una forza devastante. Oltre à u Sturmtiger, ci era u Sturmpanther più ligeru ma più agile, chì avia un calibru più chjucu ma una precisione è una cadenza di focu più grande.
  È ste macchine eranu abbastanza efficaci contr'à e pusizioni suvietiche. Anu pruvatu à aduprà u SU-152 contr'à elli, chì era ancu una macchina formidabile, ancu s'ella ùn era paragunabile in putenza distruttiva à i behemoth tedeschi.
  Anu ancu pruvatu à travaglià cù macchine asciugatrici... Chì stavanu guadagnendu pupularità in cundizioni quandu l'URSS duvia sempre di più difendesi.
  Quessi sò veiculi assai boni è faciuli da pruduce cù u chassis di u T-34, chì ùn hè micca cambiatu dapoi l'epica di prima di a guerra.
  È questu, benintesa, hà permessu di aumentà a pruduzzione di cannoni autopropulsati chì eranu più simplici cà i carri armati, ma avianu un cannone assai più putente.
  Intantu, Natasha a guerriera hà sparatu cù un Faustpatrone ch'ella avia catturatu da i tedeschi cum'è trofeu. Hà sparatu cù precisione, trapassendu u puntu vulnerabile à l'articulazione. È u Panther-3 di Hitler hè splusatu in focu.
  A zitella hà nutatu:
  - A mo vittoria venerà, è ancu i paesi di i Sovietici!
  A guerriera era guasi nuda in u fretu glaciale - solu mutandine fine è una stretta striscia di tela nantu à u pettu, i so pedi nudi è svelti. Ma a zitella era assai agile.
  È benintesa ella principia à cantà:
  L'amore hè una bella è periculosa strada,
  Tutti quelli chì ci anu messu pede sànu qualcosa...
  Ùn ci hè manera di sorte, ùn ci hè manera di saltà giù,
  Otello hà strangulatu Desdemona!
  Hè abbastanza attiva, spara è lancia granate.
  A cumbattante Zoya nota cun un surrisu, furzendu i fascisti à spinghje si in a neve:
  - Li faraghju danni maiò è scunfitta!
  Natasha hà rispostu:
  - Iè, i seppelliremu.
  E zitelle agiscenu assai abilmente è agilmente. È l'impronte nude ch'elle lascianu sò graziose, belle, è si puderebbe ancu dì precise.
  Micca zitelle, ma solu focu è distruzzione!
  È a zitella rossa, Aurora, li aiuta ancu ella. Prima di questu, pruvava à inventà qualcosa. In particulare, cumu saria statu u mondu senza a Rivuluzione di Febbraiu. A prima quistione, benintesa, hè: a Russia averia vintu a Prima Guerra Mundiale? Chì parallelu interessante - a prima quistione hè a Prima Guerra Mundiale. Chì, in principiu, ùn saria micca accaduta! Cum'è a Seconda Guerra Mundiale - ancu più sanguinosa, di più grande scala è più longa chè a prima!
  A Russia zarista, datu e so risorse, averia pussutu vince a guerra mundiale. Inoltre, u cunflittu mundiale saria prubabilmente finitu ancu prima. È dopu, cù i so guadagni territuriali, a dinastia Romanov saria stata rinfurzata.
  A crescita ecunomica cuntinuerebbe, è fabbriche, impianti, chjese è ospedali serianu custruiti, i zitelli serianu vaccinati è a pruduzzione d'antibiotici aumenterebbe. È a pupulazione aumenterebbe, ancu in e zone urbane.
  Aurora hà scrittu una storia nant'à questu tema uni pochi di mesi fà. È hè stata subitu arrestata. Anu dettu ch'ella sunniava veramente un zar, è hà pittatu un quadru troppu pusitivu di u regime munarchicu è di u so avvene!
  Aurora hè stata tandu ammanettata è purtata in un furgone neru à a prigione interna di l'NKVD.
  Quì, prima di tuttu, hè stata perquisita accuratamente. L'anu spogliata, è e guardie, purtendu guanti di gomma fini, anu palpatu cù cura u so corpu. Anu guardatu in bocca, narici è arechje - ciò chì era tollerabile. Ma quandu u ditu longu di a grande guardia maschile s'hè immersu in fondu in a vagina di Venere, hè statu dulurosu, prufundamente umiliante, è l'hà fatta veramente voglia di fà pipì. È li anu ancu infilatu un manganellu in u culo. Hè statu un incubo.
  Questa ùn hè micca una perquisizione corporale, hè una presa in giru. Tortura pratica.
  Dopu ci sò altre prucedure: fà ritratti di prufilu, di fronte, di latu è da daretu, ancu s'elli sò indolori. Ancu s'ellu hè ancu umiliante esse esaminatu sottu à una lente d'ingrandimentu, fà registrà tutte e vostre caratteristiche in un ghjurnale, è dopu fotografà nudu. È questu hè fattu micca solu da e donne, ma ancu da l'omi.
  Anu pigliatu l'impronte digitali micca solu da e so mani, induve anu stampatu ogni ditu, ma ancu da i so pedi. Anu ancu pigliatu l'impronte dentali. È infine, anu fattu una radiografia di u so stomacu. A stavanu verificendu, cum'è una vera spia.
  Dopu l'anu spruzzata di candeggina è l'anu innaffiata. L'anu vestita cù un vestitu à righe cù un numeru sopra è l'anu scortata in una cella cù altre prigiunere. Hà passatu un paru di settimane quì. E prigiunere eranu ancu attraenti, ma Aurora era una donna forte è una bona cumbattente, è pudia difende si. Dopu, benintesa, i cumandanti, cumpresu Zhukov stessu, anu intercedutu per ella, è hè stata mandata torna à u fronte.
  A zitella si sintì offesa. Benintesa, s'è in l'Imperu Tsarista, cù un salariu mediu di centu rubli, una pagnotta custava dui kopechi, una buttiglia di vodka vinticinque kopechi, è una vittura decente centu ottanta rubli, allora era veramente megliu chè in l'URSS prima di a Grande Guerra Patriottica.
  Sutta u Tsar, i scaffali eranu pieni di merci, mentre chì sottu à Stalin, ci era scarsità di parechji prudutti. Aurora hà discrittu questu in modu abbastanza vividu.
  È dopu ci sò state e guerre sottu à u zar Nicola II, a divisione di u Mediu Oriente trà a Russia, a Francia è a Gran Bretagna, a divisione di l'Iran trà a Gran Bretagna è a Russia, è l'Afghanistan.
  Nicola II hà ancu dopu schiacciatu u Giappone, vindicendu si di a so precedente scunfitta umiliante. È, guvernendu finu à u so settantacinquesimu annu, hà lasciatu a Russia zarista ricca è pruspera, cù un rublu standard d'oru, un vastu territoriu, inflazione zero è una ecunumia in costante crescita. I salarii in u 1943 anu righjuntu i centu vinti rubli d'oru, cù parechji beni industriali ancu più economici. È questu era in u cuntestu di un cunflittu prulungatu cù u Terzu Reich, chì u cumpagnu Stalin puderia bè perde.
  In ogni casu, ùn ci hè ancu fine in vista.
  È i tedeschi stanu ghjettendu i so bombardieri à reazione in battaglia di novu.
  Aurora pensa chì, benintesa, hè tentatore di circà una alternativa à a realità. Ma ùn hè micca propiu apprupriatu di cunsiderallu cum'è u zarismu quandu i cumunisti sò à u putere. Ma da l'altra parte, un mondu senza a Rivuluzione d'Ottobre, per esempiu, puderia esse statu peghju. Sia u guvernu pruvisoriu sia u regime burghese averebbenu pussutu distrughje a Russia. Una munarchia autocratica, però, hè più affidabile.
  Altre alternative: Lenin senza a ferita, Kaplan invece di Stalin. Una industrializazione più prudente, menu vittime di a cullettivizazione, è a stroncazione di Hitler in u nascere. Forse Lenin, invece di Stalin, averia impeditu à Hitler di ghjunghje à u putere. Trotsky, ancu di più. Riguardu à quest'ultima, ùn hè micca cumpletamente chjaru cumu si saria cumpurtatu s'ellu avia acquistatu u putere.
  Avariate messu in opera u scenariu u più radicale, o avariate agitu più deliberatamente è cun prudenza ? Ci eranu certamente diverse opzioni quì. Leon Trotsky cunniscia ottu lingue è era un omu assai talentuosu, è forse, avendu un veru putere è una vera rispunsabilità, capia chì tuttu pudia esse persu s'ellu agia troppu bruscamente. È chì u statu avia bisognu di esse rinfurzatu prima, micca ghjittatu in i fochi di a rivoluzione mundiale.
  L'Aurora hà sparatu un fucile anticarro nantu à i binari di u mastodonte u più pruduttu da a Wehrmacht, l'SPG-25. Era veramente un veiculu problematicu.
  È ella stava sempre pensendu. Quale altru puderia esse statu, fora di Stalin è Trotsky ? Sverdlov, sicuru, ma hè mortu. Dzerzhinsky hè mortu suspettosamente prestu, cum'è Frunze.
  Ma eranu grandi figure. Puderanu veramente cresce quì e corne di Stalin ?
  Aurora ùn cunniscia micca i ditaglii di e so intenzioni. Hà cuntinuatu à sparà è sparà.
  Svetlana, accantu à ella, ùn hè mancu faciule da piglià. Hè una tiratrice abbastanza brava, è pò ancu lancià pacchetti esplosivi à pedi nudi, malgradu l'inguernu. Si puderebbe dì ch'ella hè assolutamente stupenda.
  E zitelle amanu cumpone ogni tipu di puesia, in particulare nantu à i dii russi. È in l'epica suvietica, questu era più sicuru chè nantu à Cristu. Ancu s'è Stalin hà restauratu u patriarcatu, era sottu u strettu cuntrollu di l'NKVD. È questu, benintesa, ùn era micca una idea debule. Ma i dii russi sò pura puesia è fiabe, è punisceli per quessa seria listessu chè punisce u vechju Hottabych.
  Per esempiu, da l'epica pagana finu à a cunversione di u principe Vladimir à l'Ortodossia, pochi munumenti literarii o manuscritti fermanu. Questu hà datu nascita à numerose legende è fabricazioni.
  Svetlana, per esempiu, amava sti racconti. Cum'è parechji, ancu i cristiani devoti, amanu leghje o fighjà filmi nantu à i travagli d'Erculu. È hè veramente assai interessante.
  Aurora adorava ancu u folcloru paganu, in particulare l'avventure di Svarog è Perun. Chì era ancu abbastanza interessante.
  Infatti, s'ellu Vladimir vulia rinfurzà u so putere per mezu di u monoteismu, perchè micca fà di Rod, per esempiu, l'unicu Diu Onnipotente ? È degradà l'altri dii à u livellu di putenzi, angeli o arcangeli.
  Questa ùn hè micca una mala idea. Inoltre, u Monoteismu slavu puderia avè pigliatu in prestitu da l'Islam - un Paradisu di fiaba cù harem, ricumpense per i guerrieri caduti è a simplicità di a fede. Ma senza u Namaz pisante, u Ramadan, e restrizioni nantu à l'alcol è u cibu, è a burqa. È questu puderia esse diventatu una religione universale, è assai pupulare per di più. In questu casu, a Rus' saria diventata un paese distintivu cù a so propria identità culturale, è questu l'avaria elevata à l'altezze di a civiltà, trasfurmendula in un grande imperu chì hè scappatu da u ghjugliu mongolu-tartaru.
  È Aurora è Svetlana esclamonu à l'unisonu:
  - Gloria à u cumunismu, Lenin, Stalin è i dii russi!
  CAPITULU N№ 8.
  Durante l'inguernu, Alexander Rybachenko è a so banda di ghjovani anu assaltatu e dacie, passendu a maiò parte di u so tempu rintanati in grotte. È, benintesa, hà ancu scrittu un pocu, è in modu vividu.
  Margarita stessa ùn hà mancu nutatu cumu u putere di Satanassu l'avia trasportata da l'uffiziu di l'investigatore à u regnu di l'Infernu. A zitella si truvò nantu à un tank chì a so forma simile à una lucia s'assumigliava assai à un IS-3 sovieticu. Purtava, cum'è si cunvene à una prostituta, solu mutandine rosse fini. A vittura si muvia abbastanza rapidamente. Tuttu era allegru è bellu. Certi fiori assai esotici crescevanu. U so culore è a so forma eranu inusuali, è pareva chì ci fussinu ochji vivi in u centru di i boccioli.
  Margarita fischiò:
  - Questa hè a fasmogoria!
  Azazello apparve accantu à ella è esclamò:
  - Bonghjornu, signora ! Vi vecu nant'à u tank !
  A zitella hà rispostu cù un surrisu:
  - Benintesa! È a vittura avanza per parolla d'onore è micca à a ligera!
  Gella hè apparsa ancu à a diritta di Margarita, anch'ella in una vittura squadrata cù u nasu di luccio. Era à tempu bella è divertente.
  A zitella strega hà nutatu:
  - T'hai divertitu assai cù Petukhov, ciò chì hè logicu vistu u so cognome piuttostu espressivu!
  Margarita hà rispostu:
  "Micca una mala cliente! È mi piace u sessu. Righjungu l'orgasmu assai facilmente, è mi piace a varietà in l'omi! È ùn capiscu mancu quelle donne chì restanu cumpletamente fideli à i so mariti!"
  Azazello hà rimarcatu malincunicu:
  "Hè solu sessu, ma ciò chì ci vole hè l'amore! Amore veru è sinceru, u gentile chì i pueti descrivenu in i so puema! L'infernu ùn ci salverà da nunda altru!"
  Margarita vulia dì ch'ella ùn si primurava micca di l'Infernu, ma tandu li hè ghjunta a mente u pensamentu chì, in questu casu, u lavu di focu l'aspettava ancu ella. Dopu tuttu, era à tempu una peccatrice è una puttana. È amava troppu u peccatu per diventà mai ghjusta. Vini cari, piatti squisiti, sessu cù i dui sessi, è altri piacè a captivavanu troppu.
  À propositu, Margarita hà trovu un novu piacè: i ghjochi d'urdinatore, chì sò ancu incredibilmente addictive. È induve anderà in Paradisu ?
  Ci saranu almenu ghjochi per urdinatore ? È sessu ? Ghjesù ùn hà micca dettu chì a ghjente seria cum'è l'angeli in celu ? Esse un anghjulu senza sessu ùn sona micca assai attraente. Ancu s'è, apparentemente, l'angeli di Satanassu ponu fà sessu !
  Margarita hà dettu cù un suspiru:
  - Ma ùn pudete micca innamurassi per ordine! Pudete solu dorme cù qualchissia o fà un pompino per ordine!
  Azazello fece un cenno cù a testa:
  - Avete ragione! Ùn pudete micca amà veramente qualchissia per forza. Ma ùn importa micca, ùn amerete à nimu in Infernu! Hè ora di vultà in terra!
  Gella hà obiettatu:
  - Innò ! Lasciatela fighjà una battaglia di carri armati - a distrarrà un pocu è a metterà in un umore più custruttivu !
  Dui zitelle sò apparse. Una di elle era a dea Kali, rossa cum'è u focu, cunnisciuta cum'è a famiglia, è l'altra era assai bella, cù e spalle larghe, i capelli tricolori è un paru d'archi appesi à e spalle.
  Azazello hà nutatu:
  - Artemis ama a caccia è a lotta! Hè una bella cumpagna di viaghju per voi!
  Margarita fece un cenno cù a so testa d'oru:
  - Bon viaghju! Ancu s'è, francamente, a guerra di carri armati hè...
  Tandu apparve un gattu enorme chjamatu Behemoth è esclamò:
  - Parla ! Vulete dì chì questu hè a zitellina ?
  Gella hà obiettatu:
  "Ùn hè micca ciò ch'ella vulia dì ! Ancu s'è parechji omi rispettabili amanu ghjucà à i carri armati. È so chì ancu Eltsin ci hà fattu un pocu di pratica !"
  A dea Kali hà rugghjitu:
  "Ma hà persu a guerra in Cecenia! Nicola II hè accusatu d'avè persu a guerra contr'à u Giappone, chì avia una pupulazione trè volte più chjuca chè a Russia. Ma Eltsin hè riesciutu à perde una guerra contr'à un territoriu cù una pupulazione trè centu volte più chjuca chè a Russia! Eppure ùn ci sò stati disordini di massa!"
  Margarita hà dettu cun un sguardu dolce:
  - È Lebed hè diventatu un eroe naziunale dopu avè firmatu una capitulazione vergugnosa! Per paradossale chì possa sembrà!
  Azazello rispose cun un surrisu maliziosu:
  "I Russi sò stati educati troppu longu per crede chì a guerra hè l'unica cosa chì importa! È si sò abituati à pensà chì una mala pace hè megliu cà una bona lite!"
  Artemis battè u pede nudu è ruggì:
  - Va bè, basta cù e chiacchiere ! Mustremu un pocu di guerra ! U primu giru: dece carri armati Panther tedeschi contr'à quindici T-34-85. I tedeschi anu un ligeru vantaghju in a penetrazione di u cannone è a blindatura frontale, contr'à u risicu di focu più bassu è u numeru più grande di i T-34.
  È sò apparse vinticinque macchine. Tedesche più grande, cù canne più lunghe, ma certamente ancu più fine, è sovietiche multiuso. Eranu in piedi una di fronte à l'altra. È eranu pronte à sparà.
  Behemoth hà nutatu:
  - Micca assai inspirante! Chì ne dici di cullà di livellu?
  Gella hà ridacchiatu è hà strillatu:
  - Chì ci hè da migliurà ? Schieremu un carru armatu Ambrams è vedemu cumu si cumporta cun elli !
  A dea Kali hà rugghjitu:
  - I nostri carri armati ùn anu paura di u fangu, noi in l'SS avemu sempre saputu cummattere!
  Azazello hà urdinatu:
  - Cuminciamu!
  I Panthers anu apertu u focu prima; a so armatura frontale superiore è u focu perforante di u cannone li davanu u vantaghju à distanza. Intantu, i T-34, chì tiravanu in muvimentu, si avvicinavanu. I prublemi cuminciaru à cresce, è i primi colpi sò ghjunti!
  Margarita hà ridacchiatu è hà nutatu:
  - U topu hà manghjatu u gattu - a pantera hè morta!
  A battaglia s'hè veramente intensificata. I primi trè T-34 sò stati colpiti, ma dopu anu cuminciatu à luttà. Ne hè seguita una terribile mischia.
  A dea Artemide schjattò i so pedi nudi è cinguettò:
  - Gloria à u cumunismu! Gloria à l'eroi!
  È e zitelle diabòliche battenu i pulsari infuocati cù i so pedi nudi.
  Anu culpitu e vitture da i dui lati è anu pigliatu focu è cuminciatu à scioglie.
  È i kit di cummattimentu in l'internu di i Panthers è di i T-34 anu detonatu è esplosu, demulendu u metallu è e torrette.
  E zitelle diavule sò scoppiate à ride. Eranu abbastanza attraenti, ma depravate, lussuriose, è, devu dì, interessanti. È avianu una visione larga. Eranu veramente e zitelle più cool di a razza demoniaca più cool.
  Margarita hà nutatu:
  - U nostru scontru hè u più perfettu. O piuttostu, ancu salvaticu!
  Gella hà nutatu:
  - Benintesa hè salvaticu ! Ma hè ancu affascinante ! Chì ghjè u putere u più putente di u mondu ? U putere di u male, benintesa !
  Behemoth hà nutatu:
  "U bè è u male sò cuncetti relativi! Quandu vecu donne anziane nantu à a terra, pensu chì un Diu chì sfigura cusì u bellu sessu ùn pò guasi esse cunsideratu bonu!"
  A dea Kali hà fattu un segnu di capu è hà cunfirmatu:
  "In u nostru Universu Infernale, ùn avemu nè omi nè donne anziani, è u signore ùn li piacenu micca i corpi decrepiti; li trova ripugnanti à guardà. È chì tipu di maestru sfigurerebbe i so schiavi cusì, o ancu i so omi?"
  Gella hà nutatu:
  "Hè un fenomenu inspiegabile - i vechji è e vechje donne nantu à a terra ! À Diu li piace veramente questu ? Mi face male à fighjà i vechji è mi face vene voglia di vomità !"
  L'ippopotamo fece un cenno cù a testa cù un surrisu:
  - Hè vera! Simu tutti esteti, è amemu a bellezza! Dopu tuttu, ùn sò micca un gattu rognosu, ma unu cù una pelliccia lussureggiante è lucente!
  Margarita fece un cenno cù a testa è surrise:
  "Preferiscu ancu l'omi ghjovani, atletici è ben sviluppati. Sò cusì divertenti! È in generale, per mè, a prostituzione hè à tempu piacevule è prufittuosa!"
  A battaglia di i carri armati hè finita assai prestu. Solu una Pantera hè rimasta, è ancu quella avia una pista rotta. È ùn ci era nunda di particularmente eccitante!
  E zitelle diavule saltavanu in sù è in ghjò è cantavanu:
  - Simu pussiduti da i dimònii, è ùn simu micca idioti!
  È i guerrieri sò scoppiati à ride. Sò belle zitelle. Si puderebbe dì ch'elle sò simpliciamente stupende.
  Azazello hà tandu decisu di mustrà torna qualcosa. Qualcosa di bellu è unicu, per esempiu. È micca solu una guerra senza significatu nè scopu.
  Supponemu chì Hitler ùn avia micca attaccatu l'URSS ? È Stalin averia cuntinuatu à mantene una neutralità amichevule ?
  U primu colpu devastante di i bumbardatori hè statu annantu à Malta. Hè stata letteralmente rasa à a terra. È Margarita hà vistu quantu era spettaculare è stupente.
  Inoltre, Azazello, Behemoth, è e zitelle diavule sò cullati à bordu di aerei da caccia è anu letteralmente schiacciatu sia l'installazioni terrestri britanniche sia i caccia chì anu pruvatu à fermà li. È quelli dannati ragazzi è zitelle eranu simpliciamente furiosi.
  Cusì hè cum'è Malta hè distrutta, è dopu e truppe sbarcanu nantu à l'isula.
  Belle ragazze in bikini, chì lancienu piselli d'annientamentu cù i so pedi nudi, sparghjendu letteralmente i suldati nemici in ogni locu.
  Oh, e zitelle sò veramente di prim'ordine! Battenu i so nemici cun grande intensità è forza, è dimustranu e so cumpetenze supreme.
  Qualcosa chì ùn si pò mancu sprime in parolle. È pare cusì bellu.
  È e zitelle cuntinueghjanu à corre, cù i so tacchi nudi è tondi chì lampanu. Si puderebbe dì ch'elle sò super! Micca guerriere, ma superomi!
  È sparanu cù mitragliatrici, falciendu masse di suldati. È avà Malta hè cunquistata, è u prossimu passu hè Gibilterra!
  È un colpu schiacciante li hè statu infertu. Un assaltu disperatu è furiosu, cù lanciamissili è qualcosa ancu più distruttivu.
  È questu mette letteralmente a terra in focu. È dopu e diavule sò di ritornu in azzione. È mostranu e so peculiarità. Ebbè, tramindui e zitelle è i demonii putenti.
  Quì succedenu cose cusì chì ùn si ponu descrive in una fiaba o cù una penna!
  È un tale impattu figurativu. È e bombe piovenu da u celu. È e zitelle scalze attaccanu, i so tacchi lampendu seducenti.
  È avà Gibilterra hè stata presa. Una vittoria fiduciosa, si puderebbe dì. Ma chì vene dopu ?
  È dopu hè più simplice: i nazisti trasferiscenu truppe in Africa per a distanza più corta, attraversu Gibilterra finu à u Maroccu, è ancu attraversu a Tunisia finu à a Libia.
  È da quì, Rommel avanzò versu l'Egittu. È fermà una tale avanzata era praticamente impussibile.
  I tedeschi anu rapidamente messu in rotta e forze britanniche in Egittu è anu pigliatu u cuntrollu di u Canale di Suez. À questu puntu, i disordini anu cuminciatu in Gran Bretagna, è e culonie si perdevanu. In fatti, i nazisti, cù i so vantaghji logistichi, averianu pussutu facilmente piglià u cuntrollu di l'Africa, finu à l'India, è ancu l'India stessa. Cusì e cose serianu state terribili per elli. È questu seria statu veramente mostruosu. Ancu Churchill era persu. È in u so partitu, i disordini anu cuminciatu. Anu dumandatu: "Chì ghjè u puntu di fà una guerra quandu ùn ci hè alcuna chance di vittoria?"
  Ma mentre l'esitazione cuntinuava, Rommel hà pigliatu l'Iraq è u Kuwait, è, inseme cù a Turchia, u Mediu Oriente. È dopu u ghjocu di scacchi hà cuntinuatu. I tedeschi è i turchi anu cunquistatu l'Iran è sò entrati in India. U Giappone hà schiacciatu i Stati Uniti in u Pacificu è hà pigliatu l'Indocina, mentre in Africa, e truppe tedesche avanzavanu pianu pianu versu u sudu, cunquistendu u Continente Neru.
  Date e so vaste risorse è a so grande pupulazione, u putenziale di u Terzu Reich hè aumentatu parechje volte.
  I tedeschi anu pruduttu u Ju-188, chì avia eccellenti caratteristiche di prestazione. Anu ancu sviluppatu novi tipi d'aerei è navi. Sò state custruite portaerei è navi da battaglia. Dunque, pruvate à argumentà contr'à questu.
  Hitler cuntava sia nantu à un'offensiva aerea sia nantu à un sbarcu aereu. À u listessu tempu, hà riequipatu e so forze terrestri cù carri armati più putenti è sofisticati. In particulare, hè apparsa una famiglia sana di carri armati: Panthers, Tiger II, Lions è Mauses. Questi ultimi, però, sò stati criticati ancu prima di esse lanciati; in verità, ùn eranu micca carri armati, ma piuttostu pesi di duiecentu tunnellate nantu à e gambe.
  Ma Hitler vulia qualcosa di più pesante. Cusì hà urdinatu i carri armati Maus, malgradu tutti i prublemi cù quellu carru armatu.
  L'Europa, cum'è si dice, era digià sottu à u cuntrollu di Hitler, cum'è l'Africa è a maiò parte di l'Asia. Cusì i tedeschi anu cuminciatu à fà pressione nantu à i britannichi. Hè vera, avè risorse enormi sia in persone sia in materie prime ùn hè micca abbastanza - anu bisognu di sapè cumu aduprà.
  Ma i tedeschi sò un populu frugale è dimustranu miraculi d'urganizazione.
  È bombardanu terribilmente i Britannichi. È e bombe sò qualchì volta cusì pesanti. Naturalmente, ùn ci hè manera di resiste à elle. È qualchì volta appariscenu cannoni autopropulsati chì sò leggeri è mobili.
  Ma in u 1943, hè apparsu un novu bombardiere, u Ju-288. Pudeva purtà quattru tunnellate di bombe in a so cunfigurazione nurmale, è sei tunnellate in a so cunfigurazione di sovraccaricu. Era ancu prutettu da sei cannoni. A so velocità righjunghjia i seicentu cinquanta chilometri à l'ora, una velocità chì micca tutti i caccia britannichi pudianu facilmente eguaglià.
  In più, hè apparsu u formidabile ME-309, armatu di trè cannoni di 30 mm è quattru mitragliatrici. Imaginate un caccia monopostu cù sette cannoni - hè simplicemente terrificante. Un veru incubo per i britannichi. È u più grande assu di a storia, Johann Marseille. U primu tedescu à riceve a Croce di Cavaliere di a Croce di Ferru cù foglie di quercia d'oru, spade è diamanti per trè centu aerei abbattuti. U
  U Focke-Wulf Fw 190D, chì hà ancu superatu l'aerei britannichi è americani in armamentu è velocità.
  In certe mudificazioni, i nazisti anu stallatu finu à sei cannoni d'aerei - questu hè u putere.
  I Britannichi anu avutu una situazione difficiule, per dì la dolcemente. Sò stati bombardati assai pesantemente.
  Ma un sbarcu duvia esse realizatu quantunque. Per fà questu, a flotta di superficia duvia esse paralizzata. I sottumarini, chì a so pruduzzione era in costante crescita, sò stati aduprati per questu scopu. Trà elli, in u 1943, hè apparsu un sottumarinu alimentatu da perossidu d'idrogenu. Era aerodinamicu, di forma simile à quella di un squalu, è pudia ghjunghje à velocità finu à trentasette nodi à l'ora - una impresa veramente rimarchevule per un sottumarinu.
  È sti sottumarini anu in realtà cuminciatu à fà pressione nantu à e flotte britanniche è americane.
  In questa storia, u Giappone hà vintu a battaglia di Midway è hà veramente duminatu u Pacificu.
  Avia aviazione, portaerei, navi da battaglia, è ancu a marina tedesca.
  Hitler, però, hà decisu di sbarcà truppe in Gran Bretagna in u 1943.
  Quì u calculu era basatu annantu à a surpresa tattica di fà questu in nuvembre, è preferibilmente ghjustu in tempu per l'anniversariu di u Putsch di a Beer Hall l'ottu.
  I Britannichi penserianu chì u sbarcu saria impussibile per via di e cundizioni climatiche. Tuttavia, i Tedeschi anu mandatu secretamente parechje squadre in Groenlandia per monitorà u clima è u muvimentu di i cicloni.
  È era cumpletamente ghjustificatu.
  Prima di u sbarcu, i nazisti anu simulatu u muvimentu di e navi da sbarcu parechje volte, innervendu i britannichi è l'americani.
  È cusì, l'8 di nuvembre di u 1943, u vintisimu anniversariu di u Putsch di Monaco, hè ghjunta l'Operazione Gambit Nordu. U nome "Leone Marinu" hè statu cambiatu. A flotta mercante di u Terzu Reich hà ancu participatu à u sbarcu.
  Inoltre, l'aeromobile hà abbandunatu i moduli d'atterru, cumpresi quelli di i cannoni autopropulsati E-5, una unità di dimensioni assai ridotte dotata di mitragliatrici è cannoni d'aerei.
  È l'operazione è i cummattimenti cuminciaru...
  È ancu quì, da a parte di i nazisti, ci sò a dea Kali, è Azazello, è Behemoth, è Hella, è Artemis cù Margarita.
  È cusì chì l'operazione hà cuminciatu à prugressà, aggressivamente è cù un risultatu mortale.
  È e zitelle scalze si battenu, cù i so tacchi rosa è nudi chì splendevanu. È l'inglesi eranu in una situazione terribile. Un impattu cusì distruttivu, ma di una bellezza unica, si stava producendu. Era, cum'è si dice, una danza di streghe.
  Cusì hè cum'è e zitelle si sò messe in ballu è sò diventate pazze. È anu dimustratu e so cumpetenze à u massimu. Cum'è i dimònii, à propositu.
  In dece ghjorni a Gran Bretagna hè stata cunquistata è a guarnigione di Londra hà capitulatu.
  Churchill ùn hà avutu u tempu di scappà. E paracadutiste tedesche anu furzatu l'ex primu ministru à inginocchiassi è l'anu furzatu à basgià i so pedi nudi.
  È Churchill ùn hè andatu in nudda parte, ma si hè basgiatu di core. Pareva abbastanza divertente.
  Margarita hà nutatu:
  - Questu hè veramente un colpu fatale à u prestigiu di a Gran Bretagna!
  Artemis hà obiettatu:
  "Ùn diceraghju micca cusì! Churchill hà luttatu finu à a fine, ma infine hà persu tuttu. Ma tutte e vittorie megliu è impressiunanti ci aspettanu!"
  A Gran Bretagna hè cascata, è in dicembre i nazisti anu ancu catturatu l'Islanda, l'unicu locu da u quale i bombardieri americani pudianu ghjunghje à a Germania, è anu furtificatu a so pusizione in mare.
  Avà u Führer avia una scelta: cuntinuà à luttà finu à chì i Stati Uniti fussinu cumpletamente scunfitti, o vultà si à livante è prufittà à spese di l'URSS ? E duie decisioni purtavanu risichi è avianu vantaghji è svantaghji.
  In particulare, i Stati Uniti averebbenu pussutu sviluppà una bomba atomica. Ma l'URSS puderia ancu riattaccà in ogni mumentu. È mentre l'America, separata da un oceanu, ùn pudia micca, per questa ragione, schierà grandi forze contr'à a Germania in casu di guerra cù l'URSS, Stalin, pruvendu à ghjunghje à l'imperu di l'aquila attraversu l'oceanu, averebbe pussutu facilmente sfruttà sta opportunità.
  Hè impussibile di scunfighja i Stati Uniti rapidamente per via di prublemi logistichi è di spaziu marittimu. Ma chì ne hè di l'URSS ?
  Hitler hà messu una grande enfasi nantu à a so menageria è i so aerei à reazione. Ma u prublema era chì mancu l'URSS stava ferma. U Tiger II avia un rivale, u KV-3, di pesu simile è cù un cannone di 107 millimetri à canna relativamente longa cù una velocità iniziale di 800 metri per seconda. Ci eranu ancu u KV-5 di 100 tunnellate è u KV-4 di 108 tunnellate - ancu macchine formidabili, ognuna cù cannoni doppi è una spessa armatura. Ma questi ùn eranu micca i migliori esempi.
  A serie KV ùn hà avutu successu. U T-34 hà avutu più successu. Ci n'eranu parechji. Si sò diffusi in l'Armata Rossa - parechji millaie. Hè vera, u T-34-76 era assai inferiore in putenza di cummattimentu à u Panther è à u Tiger, è u Tiger-2 è u Lev sò indescrivibili. Solu in u 1944 u T-34-85 più putente hà cuminciatu à cumparisce, ma u 30 di maghju di u 1944, eranu sempre in pruduzzione limitata è micca ancu in usu industriale. I tedeschi si sò dimustrati più putenti. È u T-4 mudernizatu hà superatu u T-34-76 in cannone perforante è era più o menu uguale in armatura, cumpensendu a pendenza più fina cù una armatura più spessa. In settembre di u 1943, ancu u Panther-2 hè entratu in pruduzzione. Era armatu cù un cannone à canna longa di 88 millimetri, 71 EL, è una armatura più spessa sia nantu à a parte anteriore di u scafu (centu millimetri à un angulu), sia nantu à i lati, cù un pesu di cinquantatrè tunnellate, chì era cumpensatu da un mutore più putente cù novecentu cavalli.
  Hè un veiculu decente, ma a so torretta stretta significava chì avia difficultà à manighjà un cannone cusì putente. Hè per quessa chì u Panther-2 hè statu pruduttu in picculi lotti, è ùn hè mai diventatu u carru armatu standard, cum'è Hitler vulia. Tuttavia, ancu un Panther standard era più putente di i T-34, penetrenduli à distanze finu à dui chilometri. A corazzatura laterale di u Panther hè un pocu debule, è questu hè un inconveniente significativu. U Tiger hà una megliu prutezzione laterale, è u so cannone hà un effettu altamente esplosivu più putente. Questa ùn hè certamente micca un'arma debule, per dì u menu.
  U Tiger-2, cum'è u Lev, hè praticamente impenetrabile da i T-34 per via di i so lati ben inclinati. Hà ancu una bona prutezzione frontale. U Lev, però, hè ancu megliu prutettu da i dui lati è da u fronte, ma hè troppu pesante - novanta tunnellate. Questu crea prublemi quandu si move, si attraversanu ponti è si trasporta in vagoni di trenu. U Lev penetra facilmente i carri armati KV sovietici, pur rimanendu invulnerabile ellu stessu. È u so mutore di mille cavalli u rende abbastanza lentu. U Tiger-2 è u Lev si sò ancu affruntati frontalmente contr'à i carri armati KV.
  Cusì, malgradu u so numeru più grande, i veiculi sovietici eranu probabilmente più debuli. È a serie KV, senza una blindatura razionalmente inclinata, era cumpletamente obsoleta.
  Cusì Hitler pudia cuntà nantu à un vantaghju qualitativu mentre l'URSS avia appena principiatu u travagliu è i calculi per creà una seria IS fundamentalmente nova per rimpiazzà u KV. Tuttavia, ùn era ancu statu pruduttu un solu carru armatu, mancu un pianu cumpletu per a nova seria. Ma l'idea stessa di i carri armati IS cum'è veiculi pesanti cù armatura inclinata era digià emersa è era dumandata. U KV-6 ancu più pesante, cù trè cannoni, pareva inferiore.
  A Luftwaffe avia introduttu u caccia à reazione ME-262, è à u 30 di maghju ci n'eranu digià un paru di millaie in serviziu, ma si schiantavanu di cuntinuu. Ùn era ancu un aereo particularmente affidabile. È u ME-163 avia un tempu di volu assai cortu.
  I tedeschi anu ancu cummissionatu u Ju-488 è u TA-400, bombardieri cù quattru è sei motori, alta velocità è putente armamentu difensivu. Offrianu una putenza schiacciante, si puderebbe dì. E cità ùn serianu micca capaci di resiste à una forza di bombardieri cusì pesante. Ebbè, i bombardieri à reazione eranu digià stati testati è eranu pronti per a pruduzzione.
  È puderanu bombardà e pusizioni sovietiche cù una impunità virtuale.
  In breve, Hitler hà sceltu d'attaccà l'URSS. Inoltre, à u cuntrariu di u 1941, ùn ci era praticamente micca un secondu fronte contr'à u Terzu Reich. Invece, i giapponesi avianu schieratu u so esercitu considerable in l'Estremo Oriente. A so linea di fronte da sola includeva trè milioni di fanti è un numeru considerable di carri armati è cannoni autopropulsati.
  I carri armati giapponesi eranu ligeri, ma veloci è avianu motori diesel. I so cannoni autopropulsati eranu più putenti, alcuni cù mortai è cannoni di calibru 150 millimetri.
  Si puderebbe dì ch'ella era putente... Cusì l'URSS hè stata strinta. Hè vera, a linea Molotov di e regioni furtificate era digià stata cumpletata, ma a linea Stalin era stata parzialmente smantellata. Dunque, s'elli ci facianu pressione, ùn averebbe micca tenutu.
  In breve, Hitler hà decisu ch'ellu pudia vince prestu. Soprattuttu perchè, cum'è in u 1941, l'Armata Rossa era assai megliu addestrata per attaccà chè per difende.
  È u calculu quì, benintesa, era sia nantu à a surpresa tattica sia nantu à u desideriu di Stalin d'evità a guerra à ogni costu.
  Cusì i nazisti sò andati è anu attaccatu, è cusì anu fattu i giapponesi in l'Estremo Oriente. È a repressione hà cuminciatu.
  In i primi ghjorni, i nazisti anu pigliatu è penetratu e difese sovietiche cù grande forza, creendu sacchetti in e zone di Bialystok è Lviv. Battaglie di carri armati sò ancu scoppiate in prima linea. Prestu hè diventatu chjaru chì i T-34 è altri carri armati leggeri mancavanu di putenza, mentre chì i KV avianu scarse prestazioni è ùn eranu capaci di funziunà bè. Inoltre, i carri armati più pesanti eranu distrutti da attacchi aerei.
  I Fritz eranu putenti. È avianu tantu in celu è in terra. È tandu Azazello è Behemoth sò ghjunti da a parte di u Terzu Reich, uniti da Fagot è Abaddon. Quattru dimònii putenti. È e diavule Kali, Hella, Artemis è Athena. Margarita, però, hà rifiutatu categoricamente di cumbatte l'Armata Rossa è l'URSS. Hà dichjaratu ch'ella ùn andarà micca contru à a so patria.
  Ebbè, i quattru dimònii è e quattru diavule ùn stanu micca in ceremonia è sò ansiosi di luttà.
  È schiaccianu e truppe sovietiche.
  Minsk hè cascata u 7 di ghjugnu. È u 10 di ghjugnu, Riga è Chisinau. Eranu vittorie spettaculari. Tuttu hè cascatu cusì...
  È a Turchia avanzava ancu da u sudu. Erevan hè cascata l'11 di ghjugnu, è Batumi u 13. I Turchi avianu acquistatu assai equipaggiamenti da Hitler. Si hè sviluppata una situazione preoccupante. Sia i nazisti sia a coalizione avanzavanu. Hitler avia parechje divisioni culuniali. È agianu assai periculosamente. È i nazisti guadagnavanu numeri. Avianu digià u fucile d'assaltu MP-44 in pruduzzione di massa. È hè veramente putente. In fatti, hè diventatu ancu megliu chè in a storia vera.
  Siccomu i nazisti ùn avianu micca prublemi cù e materie prime o l'elementi di lega, u fucile si rivelò più affidabile, più ligeru è più simplice.
  Cusì l'URSS l'avia ancu peghju chè in altri anni è durante a vera guerra.
  Altri novi sviluppi includenu u Sturmtiger, un lanciabombe più pesante, di calibru più grande, lanciatu da razzi, è u Sturmpantera, un veiculu di calibru più chjucu, ma più precisu, à focu rapidu è mobile.
  Sti cannoni d'assaltu anu ancu causatu scossa trà e truppe sovietiche.
  Kyiv s'hè difesa ostinatamente, ma hè cascata un mese dopu à l'iniziu di i cummattimenti, u 30 di ghjugnu. Smolensk era stata presa ancu prima. L'URSS s'hè truvata à l'orlu di a scunfitta tutale.
  I giapponesi anu ancu pigliatu Khabarovsk è anu circundatu Vladivostok, occupendu si di a regione custiera. A situazione hè ancu assai terribile. È i samurai stanu strappendu e cose quì.
  Margarita esclamò:
  - Allora, avete lanciatu un prugramma per distrughje l'URSS?
  Gella hà obiettatu:
  - Ùn abbiate paura! Pudemu vultà tuttu torna!
  Koroviev-Fagot fece un cenno cù a testa:
  - Sè vo vulete, spazzeremu via sti nazisti in un istante!
  A dea Kali fece un cenno cù a testa, mustrandu i so denti:
  - Senza dubbitu ! Sè vulemu, pudemu brusgialli tutti !
  L'ippopotamo hà esclamatu:
  - Mustremu u nostru temperamentu salvaticu ! Frittemu i Fritz !
  A dea Artemide esclamò:
  - I nostri bagagli saranu pieni! Mustreremu un impetu offensivu!
  Abaddon hà rugghitu:
  - Colpiremu u nemicu cù un fulmine o qualcosa d'altru distruttivu!
  A dea Atena disse:
  - A nostra gambit serà devastante! Faremu scacco mattu à u nostru avversariu!
  È l'ottu rapprisentanti di u latu scuru di a forza gridonu:
  - Per a Patria è Stalin!
  È ella è Margarita si sò messe à scunfighja i nazisti. Anu agitu assai aggressivamente è energicamente. Tali eranu e so forze demoniche letali.
  È i carri armati, sottu à a so influenza, si sò trasformati letteralmente in barre di cioccolatu o marmellate. Quessa pareva fresca è stupenda. A distruzzione frontale era in corsu.
  Era cum'è s'è tuttu fussi schiacciatu è messu in focu. È à u listessu tempu, l'avioni nazisti si trasformavanu in zuccheru filatu è cascavanu. È dopu atterravanu nantu à a superficia stessa. Chì stranu pareva.
  Margarita hà cinguettatu:
  - Chì maraviglia! Avà i suldati di Hitler seranu manghjati da i zitelli!
  Azazello fece un cenno cù a testa:
  - Questa hè a morte crudele chì hè accaduta à i fascisti!
  L'ippopotamo hà risu è hà nutatu:
  - Piuttostu chè esse un cadaveru in putrefazione, hè megliu diventà una cicculata è una deliziosa barretta di caramelle!
  Gella cunfirmò cun un tonu arrabiatu:
  - I corpi di i morti puzzanu tantu!
  Margarita dumandò cun un surrisu:
  - È chì ne hè di l'anima immortale ?
  Abaddon hà surrisu è hà rispostu:
  - Hè solu un ghjocu! Cum'è un ghjocu di strategia militare-ecunomica nant'à un urdinatore! Nunda hè mai seriu!
  È tutta a Wehrmacht s'hè letteralmente trasfurmata in dolci, cioccolatini, ghjacciu, lecca-lecca, cialde, ciambelle, marmellata, marshmallows è altri dolci.
  È Behemoth l'hà riassuntu:
  - Avemu bisognu di l'approcciu ghjustu!
  CAPITULU N№ 9.
  Margarita hè stata trasportata da l'Infernu torna à a Terra. In l'universu Infernale, Satanassu detene u putere assulutu, mentre chì nantu à a Terra, l'usu di i puteri demonichi hè limitatu, cumpresa a vulintà di Diu Onnipotente. Dunque a situazione ùn hè micca da invidià per Margarita.
  A zitella hè stata purtata in a so cella. Un cumpagnu piuttostu attrattivu l'aspittava quì. Era un locu accogliente. Solu duie giovani donne è una televisione a culori.
  Davanti à a camera, Margarita hè stata purtata à e dusce. Quì, sottu a surveglianza di e guardie, s'hè lavata. Si sentia bè dopu à u sessu è u so tempu in Infernu.
  A cella in a quale si truvava era cuncipita per quattru persone, ma u so cumpagnu era solu, è era relativamente spaziosa. Ùn era micca per nunda ch'ella avia dormitu cù un culunellu è era una prostituta di alta classe. A vita per qualchissia cusì, ancu in prigiò, ùn era micca male.
  Margarita hà nutatu chì e donne anu un vantaghju maiò annantu à l'omi: a capacità di vende i so corpi in modu prufittuosu. À questu riguardu, anu un vantaghju annantu à u sessu più forte. Ancu s'è, benintesa, ci sò ancu gigolò maschili, spogliarellisti maschili è parechji altri pervertiti.
  Margarita si stese nantu à a cuccetta di sopra è cuminciò à sunnià qualcosa.
  Imaginemu ciò chì saria accadutu s'ellu Brusilov avessi cumandatu invece di Kuropatkin. Tandu tuttu saria statu diversu, è invece di scunfitte deludenti, ci sarianu state vittorie magnifiche per l'arme russe.
  Tuttu saria statu maravigliosu è stupente in quellu casu. Saria stata una seria di vittorie stupende. Brusilov era proattivu, assai duru, rapidu è veloce, è avia una quantità d'innuvazioni in l'affari militari.
  Ci era assai di Suvorov in ellu.
  È una vittoria per via di l'arme russe averia fattu di a Cina sittintriunali una pruvincia russa. Tandu a Prima Guerra Mundiale ùn saria mai accaduta. O almenu averia pigliatu una piega diversa. Ancu s'è u zar Nicola avia l'ochji puntati nantu à a Galizia - per compie a riunificazione di tutte e terre chì avianu fattu parte di a Rus' di Kiev. Ma averia pussutu circà qualcosa di più grande - per esempiu, l'India è l'Iran.
  O forse ancu l'Indocina, è dopu tutta l'Asia.
  Chì si puderebbe catturà quì ? Saria cusì bellu è stupendu, è tandu u mondu sanu puderia esse schiacciatu !
  Ci hè una verità, ma... Una forza impedisce à un imperu di diventà l'egemone di u mondu sanu. In qualchì modu, quandu si tratta di questu, l'imperi cumincianu à sfracicà si dopu un certu puntu. Cuminciendu cù Tsushima è e scunfitte sottu à Nicola II, è culminendu cù u crollu di l'URSS. Quandu a vulintà maligna di Eltsin si hè rivelata più forte, è i cumunisti impotenti.
  Margarita stessa, benintesa, ùn era micca particularmente simpatica à manca. U so travagliu cù clienti ricchi favuriva chjaramente u capitalismu. Una donna assai lussuriosa è passionale, pareva nata per esse una sacerdotessa naturale di l'amore. È era incredibilmente eccitante!
  È chì ne hè di u sucialismu ? Stà davanti à una macchina o fà a lattaia. Ùn hè micca listessa cosa.
  Margarita pensava chì e forze demoniche, benintesa, a caccerebbenu in qualchì modu da a prigiò. È à questu riguardu, ùn era micca preoccupata. Un'altra quistione era cumu Diu Onnipotente si sentiria per e so cunnessione cù Satanassu. A ghjitteria in u lavu di focu ? È l'infernu - l'universu - saria eternu ? Dopu tuttu, l'Onnipotente avia prumessu di mette fine cumpletamente à u peccatu. È quale sapia ciò chì l'aspettava dopu ? Dopu tuttu, u tempu vola prima di sapè. Hè una bona osservazione.
  È ancu mille anni in un infernu allegru passeranu cum'è un ghjornu.
  Margarita pensava ch'ella avia bisognu di fà pace cù Diu. Ma ùn l'amava micca. Per esempiu, ci hè stata a Grande Guerra Patriottica è u 1941. Dicemu chì l'invasione nazista hè stata a punizione di l'URSS per u so ateismu è u fattu chì Stalin avia rimpiazzatu Ghjesù. Ma e persone innocenti anu patitu di più da sta invasione. Stalin è u so entourage anu patitu solu paura, ma dopu anu saccheghjatu a mità di l'Europa è sò stati acclamati cum'è i salvatori di u mondu da u fascismu.
  Ebbè, Margarita era particularmente irritata da e donne anziane. È a facianu teme chì ella stessa puderia diventà altrettantu brutta è disgustosa.
  Per esempiu, in termini di percezione visuale, i ghjovani è l'adulescenti parenu belli. A vechjaia, però, hè di solitu spiacevule. Almenu ci hè qualchì vechju, cum'è u magu di U Signore di l'Anelli, chì ùn pare micca ripugnante. Ma una vechja senza lifting o maquillaje - hè orribile.
  À questu riguardu, Margarita pensava chì nisun sultanu o guvernante terrestre ùn averia permessu à i so schiavi di diventà cusì deformi è appassiti.
  Probabilmente ancu Hitler averia preferitu schiavi ghjovani, sani è belli.
  À Satanassu ùn li piacenu mancu i vechji è e vechje. Perchè a vechjaia ci ricorda e cunsequenze negative di u peccatu. È Luciferu vole legitimà u peccatu à scala universale. Tuttavia, quandu vede un vechju o una vechja gobba, senza denti è calva, un rappresentante di i mondi micca caduti perde subitu u desideriu di peccà è d'ascultà Satanassu. Soprattuttu e donne, chì esclamanu: "Ùn vogliu esse brutta!".
  Iè, a vechjaia hè a più grande maledizione di l'umanità. È hè un esempiu per altri mondi è pianeti chì ùn anu micca seguitu a strada d'Adamu è Eva, di ciò chì portanu e cunsequenze di u peccatu.
  Dunque, in l'Universu Infernale, induve vanu l'anime di quelli chì ùn anu micca sperimentatu a rinascita, ricevenu corpi ghjovani è belli, o ancu di zitelli. È in Infernu, almenu, ùn invechjanu micca. Ma l'Universu Infernale ùn hè micca assai visibile per l'abitanti di i mondi micca cascati, mentre chì u pianeta Terra hè chjaramente visibile. È fighjendulu, ùn si ispira micca à seguità Satanassu. Pensu chì s'è Eva si fussi vista in vechjaia, saria fuggita da l'arburu di a cunniscenza di u bè è di u male, cusì chì ancu i so tacchi sarianu brillati.
  Iè, a vechjaia hè terribile - a publicità negativa più putente per quelli chì Satanassu ùn hà micca attirati in u peccatu. Hè vera, l'angeli, per via di a so natura diversa, ùn invechjanu micca è ponu esiste praticamente per sempre. È una persona hà ancu un'anima. Hè ancu diversa da u corpu. Ma senza corpu, l'anima hè un'ombra disincarnata. Cum'è Ghjesù hà dettu, un spiritu ùn hà carne è osse. U Figliolu di Diu ùn hà micca dettu chì una persona ùn hà anima nè spiritu; hà dettu chì un spiritu di carne è osse ùn hà micca anima.
  È hà paragunatu a morte micca à u nulla, ma à u sonnu. È in u sonnu, vedemu sogni di intensità variabile guasi tuttu u tempu.
  È qualchì volta sò cusì brillanti è culuriti, megliu chè in a vita.
  Cusì, per esempiu, l'Avventisti si sbaglianu à propositu. Ancu s'è l'anima in u corpu s'assumiglia à un sognu, hè un sognu cù cuscenza è sogni, micca inesistenza o assenza di cuscenza. Inoltre, ancu quandu qualchissia hè colpitu in capu cù una mazza, ùn significa micca ch'elli sò cumpletamente inconscienti. Puderanu bè sognà, ma ùn si ne ricordanu micca.
  Hè chjaru chì a ghjente hà difficultà à ricurdà si di i sogni, in parte perchè ùn volenu micca sovraccaricà a so memoria cù informazioni innecessarie. Cusì, a ghjente tende à ricurdà si troppu cose chì sò innecessarie è ancu dannose.
  Margarita vulia leghje qualcosa. A so cullega, una zitella intelligente, li hà datu un libru. Era una spezia di fantascienza. Più precisamente, fantasia.
  Margarita vulia principià à leghje da u principiu, ma e prime pagine eranu state strappate è hà avutu à fà lu letteralmente da u terzu capitulu.
  Trè dragoni eranu guasi pronti à attaccà. È tandu ci era un esercitu sanu d'orchi. Stella, a ninfa di battaglia, hà dettu:
  - Sò troppu grandi è forti, a nostra magia ùn li pò penetrà.
  A Driade Efima era d'accordu cun questu:
  - Ci vole à salvà prestu. Questa hè a nostra occasione!
  U schiavu fece un cenno cù a testa:
  - Salvatevi, è moriremu cun dignità!
  Stella hà obiettatu:
  - Partemu tutti à tempu!
  A driade a pigliò è sussurrò cun aplomb:
  "Dai, vultate i calderoni di a pozione d'amore. Creeranu una cortina di fumu abbastanza grande per tene à distanza i dragoni, è scapperemu per a porta di daretu."
  Nè e zitelle nè i masci ùn sò entrati in alcuna discussione. Invece, si sò precipitati à eseguisce l'ordine.
  È tramindui a ninfa è a driade cuminciaru à mandà pulsar è fulmini da e bacchette magiche è l'anelli chì eranu nantu à i so pedi nudi per ritardà è distrarre i trè grandi dragoni, ognunu di i quali era cum'è un bon aereo di linea.
  È benintesa, ùn pudete micca tumbà tali mostri cù pulsar o fulmini. Ma pudete accecalli è ritardalli.
  In risposta, i dragoni anu apertu e so mascelle è anu scatenatu e so putenti torce à gas. Ognuna, cum'è un lanciarazzi Grad, hà sparatu senza interruzzione è senza ricaricà.
  Dui maghe sò state brusgiate dopu esse state pigliate da e fiamme. I so pedi nudi sò stati brusgiati da e fiamme. I guerrieri avianu una prutezzione magica contr'à u focu di u dragone è sò scappati sani è salvi. Ma a pozione hè detona, inghiottendu tuttu in un fumu densu, nebbia è un tsunami di fiamme.
  Stella hà nutatu:
  - Partemu per a prigione! Ùn ci videranu micca.
  A Driade Efima andò avanti è cinguettò, culpendu di novu u pulsar, è disse cù una risata:
  Scappemu da a battaglia, cavalli veloci,
  U nemicu ùn ci piglierà in ogni modu,
  Ùn ci piglieranu micca! Ùn ci piglieranu micca!
  Ùn ci piglieranu micca!
  È e zitelle maghe si sò lanciate in u passaghju sutterraniu. È intornu à a fortezza dilapidata, una mini-fortezza, si stendevanu mucchi interi d'orchi morti è carbonizzati, fumanti. Centinaie eranu cascati durante a battaglia. Ma u picculu distaccamentu ribelle ùn ne avia persu mancu unu. Hè vera, guasi tutti avianu subitu ferite di varia gravità. Ma cù l'aiutu di a magia è di l'erbe magiche, guasi ogni ferita pò esse guarita senza lascià traccia.
  È si ne sò andati, cù i pedi brusgiati chì calciavanu, una squadra di zitelle è trè masci. Una squadra chjuca ma assai qualificata. Micca faciule da individuà.
  A ninfa Stella hà rimarcatu, tirandu su a zitella chì era a più grande di u gruppu, ferita gravemente da dardi è brusgiata da u focu. Iè, avia pigliatu una batosta, è era stata trascinata. E piante di i so pedi eranu brusgiate male, è inciampò, grida è lamenti involuntarii chì scappavanu da a so dolce bocca scarlatta.
  U schiavu hà suggeritu di mette la nantu à una barella per ch'ella ùn soffrissi. Hè ciò ch'elli anu fattu. Avà a squadra si muvia più rapidamente attraversu u labirintu di passaggi sutterranii scavati da i nani è altre creature.
  I topi qualchì volta strillavanu è i serpenti si precipitavanu sottu à i pedi nudi di i masci è di e femine.
  U schiavu Tim, di a razza umana, hà nutatu:
  - Pudete perdevi in i labirinti.
  A ninfa Stella hà obiettatu:
  - Cù e nostre cumpetenze, hè impussibile! È i dragoni ùn ci piglieranu micca.
  A Driade Efima hà dettu spiritualmente:
  - A cosa principale hè di ùn perde si cum'è un fachiru trà trè palme.
  U ghjovanu schiavu hà suggeritu cù un surrisu è un sguardu assai intelligente:
  - Forse duvemu cantà ? Hè più divertente !
  A ninfa Stella hà logicamente nutatu:
  - A canzona hè bona! È diventerà veramente bella.
  È tutta a squadra hà cuminciatu à cantà cun grande entusiasmu, e voce di e zitelle è di i masci eranu forti:
  Chì ghjè u sicretu principale di l'elfi,
  Induve i paisani seminanu i campi,
  Induve sì tù, cumbattante elficu, micca unu à casu,
  Induve un vagabondu hè un parente di tutti!
  
  Acque trasparenti di a Patria,
  Schiaffeghjendu l'ale di culomba...
  Oh, quelli anni tempestosi di ghjuventù,
  Chì t'hà datu a ragione ?
  
  Sò basgiatu da a mo cara zitella,
  Ma stu destinu falsificatu hè male,
  I ferri di cavallu battenu nantu à l'asfaltu,
  È u diavulu hà trascinatu i boni in infernu!
  
  Avemu cridutu in u celu dapoi u principiu,
  Tracciate una linea sottu à u successu cù una penna!
  L'Aurora hà sparatu una salva d'addio,
  Credu in nuvembre, mi ne occupu!
  
  È u mondu hè abbagliantemente stellatu,
  Un temporale infuria sottu à e nuvole,
  I pioppi fruscianu, i pini gemenu,
  Una lagrima hè cascata da a zitella!
  
  Credu chì u tempu di a luce venerà,
  È u sognu si avvererà,
  Ch'ellu ci sia u sole è l'estate eterni,
  U fiume scorri radiante!
  
  A guerra, credetemi, infuriarà,
  A Primavera di u Cunflittu si seccherà!
  È a ghjente serà felice,
  U pruprietariu d'Elfia hè un omu!
  
  Chì e fabbriche sianu u patronu, u proletariu,
  Purtate e lattaie in parlamentu!
  Canteremu millaie d'arie per a libertà,
  Cusì chì i pedoni possinu diventà regine subitu!
  
  Ùn ci serà più persone umiliate,
  Ogni travagliu serà un successu!
  Saremu i nostri ghjudici,
  È per i zitelli, ch'elli sianu risate squillanti!
  
  Allora aduniscemu e nostre forze,
  Rompemu u spinu di l'orcismu.
  Sorgemu da a tomba cum'è un'aquila,
  Ma nò à a malizia è à a vilezza!
  U cantu hè veramente marziale è bellu. A squadra marchja per i labirinti. Hè vera, i topi cercanu d'attaccà di tantu in tantu. Ma e donne è i zitelli guerrieri i taglianu cù e spade. È u facenu bè. È tandu a ninfa Stella hà pigliatu un pede cù i so diti nudi è l'hà ghjittatu in mezu à i roditori. È a massa s'hè intrecciata in una sola, è hà cuminciatu à rode si l'uni à l'altri.
  Questu hè un massacru pienu di morsi è strilli.
  A Driade Efima hà ancu messu in muvimentu e so gambe, culpendu i topi cù un fulmine, è l'odore di carne arrustita s'hè intruduttu. Ma era spiacevule, cù un retrogustu amaru.
  U zitellu schiavu Tim hà nutatu:
  - Micca ratti appetitosi.
  U so cumpagnu elfu hà accunsentitu:
  - Iè, micca veramente! Ma avete dettu chì l'avete manghjati, è crudi in più!
  Tim hà cunfirmatu:
  "Quandu sò scappatu da e cave, mi sò piattu in e mine da i mo inseguitori orchi. È aghju avutu à manghjà, cumpresi i topi, ancu s'ellu ùn ci era manera di cucinalli."
  U zitellu elfu hà squittatu:
  - È tù sì un manghjatore di topi ! - È ellu riderà cù un surrisu cusì dolce.
  A ninfa Stella hà dichjaratu cun fiducia:
  - Avà strisciaremu finu à a superficia.
  Ma cum'è spessu accade, à l'ultimu mumentu, appare un ghjocu di zitelli in scatula. È in questu casu, una squadra di zitelle è zitelli hè stata attaccata da una orda di topi. I roditori, ognunu di a taglia di un meticciu di bona taglia, si sò lanciati prima nantu à Stella, chì camminava davanti. A ninfa li hà scontru cù fulmini da l'anelli appesi à i so pedi nudi. È simultaneamente, hà scatenatu e so spade. Un doppiu attaccu di mulinu à ventu hà tagliatu una decina di topi à tempu. È si sò sellati nantu à i pezzi di carne tagliati è strappati. A driade Efima è l'altri guerrieri si sò ancu uniti à a battaglia.
  Tim, tagliendu i topi chì avanzavanu cù e so spade, cantava:
  U zitellu hà l'ale spiegate,
  Ùn ci hè pietà in mè, è per una bona ragione...
  Ùn mi piace micca esse un zitellu senza putere,
  È vindicaraghju u mo babbu mortu!
  I guerrieri anu cumbattutu cun valore è abilità. E so spade eranu simpliciamente instancabili. A driade Efima hà liberatu fulmini da i so pedi nudi. E duie maghe eranu più chjuche di statura chè l'altre schiave, ma assai più avanzate in magia. È u so colpu magicu
  l'energia nantu à i topi, era assai più perceptibile è distruttiva chè solu e lame chì oscillanu.
  E duie maghe tagliavanu cù e duie mani. U zitellu schiavu, Tim, cuntinuava à aduprà e so gambe di scimmia, cumpresu u lanciu di petre affilate chì trapassavanu a gola di i roditori. U sangue di topu puzzolente scorria.
  U zitellu elfu, chì tagliò i roditori, nutò:
  "Perchè u creatore hà creatu una tale abominazione ? I roditori ùn anu micca sensu di l'estetica."
  U secondu zitellu, Tick, rispose, luttendu contr'à i topi chì u pressavanu cum'è sanguisughe rabiose chì avianu intesu u sangue:
  - Mancu à mè mi piacenu. Ma s'elli esistenu, allora devenu esse necessarii per qualchì ragione!
  U schiavu Tim hà datu un colpu diagonale à i topi. Dopu hà lanciatu un esplosivu di a dimensione di un pisellu fattu d'erba di rupture, strappendu a massa di roditori in pezzi. Si sò sfracicati in frammenti. U zitellu hà cantatu cù furia è forza:
  Cumu campemu, luttendu, è senza teme a morte,
  Simu degni di a nostra Patria...
  Ancu s'è u principe hè gattivu,
  È ci hà ghjittatu in u fangu,
  U cattivu ùn regnerà micca nantu à noi,
  U cattivu ùn regnerà micca nantu à noi!
  È u zitellu hà datu un'altra volta un colpu forte. I topi s'ammucchiavanu in enormi mucchi, minacciandu di bluccà i passaghji. Tandu a ninfa Stella hà urdinatu:
  - Avanti, suldati! Sfonderemu!
  Ancu a zitella stesa nantu à a barella stava tagliendu i topi. È a so squadra hè andata à sfondà.
  U zitellu Tim hà cantatu:
  Ùn seremu micca schiavi scalzi,
  S'ellu hè necessariu, guadagneremu a libertà in battaglia...
  E zitelle diventeranu parenti di i masci,
  Cantu di stu zitellu!
  Stella si spinse in avanti. Di colpu, vide davanti à ella un enorme topu simile à un cinghiale cù trè teste. È sopra ci era una curona di pietre preziose.
  A ninfa esclamò cun surpresa:
  - Wow! U Rè di i Topi!
  U zitellu Tim, chì si precipitava in avanti, agitendu e so spade, cantava:
  Tagliamu tutti i topi in noci,
  Sì un rè cù una coda, micca un rè...
  È ghjustu tondu, sapete zeru -
  Ùn vali mancu un peone!
  In risposta, u topu hà tiratu fulmini da e so dite à longhe artigli. U schiavu hà saltatu da parte, è e petre daretu à ellu si sò sciolte è si sò frantumate.
  U ghjovanu guerrieru cantava cun audacia:
  Rovesceremu u rè,
  Cusì ch'eiu sia à guvernà, micca ellu!
  Stella è Efima anu culpitu à tempu u rè di i topi cù fulmini. L'impattu li hà fattu cascà a curona. U rè di i topi hà strillatu forte. Stringhjendu u so cappellu cù e so trè code, hè scappatu.
  Inseme cun ella, altri topi anu ancu pigliatu a fuga, orde intere, lascendu daretu à elli centinaie di cadaveri, fughjendu.
  U zitellu schiavu Tim hà nutatu:
  Avemu luttatu bè, ma induve hè a ricumpensa ?
  U zitellu elfu hà rispostu à u cantu:
  Ingegnosità è curaghju,
  Curaghju è furtuna...
  Per risponde à u male cù insolenza -
  Questu hè u compitu principale!
  Stella, chì, essendu una ninfa, era cunsiderata a capu di a squadra, hà datu l'ordine:
  - À a superficia, suldati!
  E zitelle è i zitelli cuminciaru à alzassi. U so spiritu di lotta s'era ancu più forte, malgradu a so stanchezza. Pareva ch'elli fussinu capaci di cumbatte centu altre battaglie simili. I so pedi, macchiati di sangue di roditori, lasciavanu impronte graziose è nude nantu à e petre. Pareva abbastanza maravigliosu. À a so manera, avia un certu sapore.
  Stella hè stata a prima à spuntà da a superficia. Era digià chjaru, è l'alba spuntava. U celu, da una parte, pareva esse cum'è rubini di l'alba, chì scivolavanu contr'à un fondu di zaffiru cù un scintilliu di nuvole smeraldine.
  Tim hà saltatu ancu ellu fora. U zitellu hà saltatu cum'è una scimia è hà pigliatu i so pedi nudi in una liana, cantendu:
  À a libertà, à a libertà, à a libertà,
  Anu lasciatu a schiavitù scura...
  È una parte megliu, megliu,
  Credimi, i picciotti l'anu trovu!
  A Driade Efima cantava, appesa anch'ella à a liana cù l'aiutu di i so pedi nudi:
  Quale hè abituatu à luttà per a vittoria,
  I canti di i ribelli sò cantati da...
  Quellu chì hè allegru ride,
  Quellu chì u vole ci ghjunghjerà,
  Quellu chì cerca truverà sempre!
  E duie maghe, Stella è Efima, anu incruciatu e spade è anu fattu scintille. U so putere era proporzionale à a so gentilezza.
  U zitellu Tim hà suggeritu:
  - Pudete tutti andà in lettu è dorme, è eiu vi surveglieraghju!
  Stella hà dubbitatu:
  - Ùn sì micca stancu, zitellu ?
  U ghjovanu guerrieru esclamò:
  "A codardia è a stanchezza ùn sò micca parolle per mè ! Aghju passatu per e cave, mi sò induritu !"
  U schiavu Tick hà obiettatu:
  - Aghju ancu travagliatu cum'è un sumere in e cave, ma què ùn significa micca chì ùn avemu micca bisognu di riposu!
  A Driade Efima murmurava:
  - Possu fà senza dorme! Dormite tutti, è possu gestisce a sicurità da per mè!
  Stella fece un cenno cù a testa è surrise:
  - Iè, u socu ! Tutti vanu à dorme, soprattuttu i masci. Dopu tuttu, s'è vo ùn dormite micca un pocu, ùn sarete micca boni u ghjornu dopu !
  I picciotti ùn anu micca obiettatu è anu cuminciatu à sunnià à l'unisonu, cum'è u restu di a squadra. È sunnianu qualcosa d'incredibile.
  Tim, Tick, è u zitellu elfu, inseme cù a schiava - hè u quartettu ch'elli anu furmatu - cercavanu u tesoru di u capitanu pirata Fist.
  I quattru guerrieri si sò mossi à traversu una grande isula muntagnosa. Hanu battutu i so pedi nudi nantu à i ciottoli taglienti di a strada. A zitella, una schiava fuggitiva, era educata, è purtava una bussula à a manu diritta.
  Boy Tick hà nutatu scetticamente:
  - Pensate chì sta cosa ci aiuterà ?
  A zitella fece un cenno cù a testa:
  - Iè, sicuru! Grazie à a bussula, pudemu vede esattamente induve sò u nordu, u sudu, l'est è l'ovest.
  U zitellu Tim hà fattu un segnu di capu:
  "U socu ! Ùn sò micca sempre statu un schiavu, è sò assai più vechju di ciò chì pare. Hè una cosa curiosa. Ci hè un prublema, però : ùn avemu micca una carta di st'isula, è hè abbastanza grande - un arcipelagu sanu. Averemu assai travagliu da fà prima di truvà qualcosa quì."
  U zitellu elfu hà nutatu cun scetticisimu:
  - Basta à sudà! Altrimenti, pudete ancu perde a testa!
  U zitellu Tim hà rispostu cù un surrisu:
  Allora noi persone simu u capu,
  Ùn ci hè nunda di più scemu chè questu...
  Ùn tagliate micca a legna cù a testa -
  I chiodi ùn sò micca martellati!
  U zitellu elfu, battendu u pede nudu cun rabbia, pigliò:
  Ancu s'è certi l'anu viotu,
  L'altri sò ingannati...
  Ma ognunu, apparentemente, hà una ragione,
  Ùn vole micca perde la!
  Dopu, più in là, i zitelli è a zitella anu vistu un pomu. Un bellu arburu cù foglie di smeraldo è d'oru, è i pomi chì ci eranu sopra brillavanu cum'è grandi rubini. Un brucu enorme, di a taglia di un'anaconda ma assai più grassu, pruvava à masticà u so troncu. È u pomu gridava disperatamente:
  - Aiutu, salvami!
  U zitellu elfu gridò, stringendu i pugni:
  - Tagliemu a bruca cù e spade!
  Tim, cù un surrisu cusì dolce è infantile chì pareva un zitellu di dodici o tredeci anni, hà cinguettatu:
  - Ogni scemu pò tumbà, ma micca ogni demiurgu pò resuscità!
  U zitellu Tick hà dumandatu:
  - È chì suggerite ?
  Un zitellu-schiavu è un viaghjatore di u tempu di u pianeta Terra anu pigliatu è cantatu:
  Minutu per minutu,
  Fughje senza lascià traccia...
  Ma per qualchì ragione in questu mondu,
  Ma per qualchì ragione in questu mondu,
  A gentilezza trionfa,
  A gentilezza trionfa!
  A schiava hà suggeritu:
  - Attraversate u brucu trè volte è si trasformerà in una bella farfalla.
  U zitellu Tim hà chiaritu:
  - Quante dite ci sò in u segnu di a croce ?
  A zitella, miniatura, guasi una zitella in apparenza, squittì:
  - Cù trè dite piegate inseme.
  U ghjovanu guerrieru s'avvicinò à a bruca. Videndu a so nova preda, pruvò à attaccà u zitellu. Tim li dette un calciu in u ventre cù u so tallone nudu è a scuzzulò bè.
  U brucu sibilò di rabbia:
  - Ti manghju!
  U zitellu Tim hà saltatu in risposta è hà sbattu u manicu in bocca, è a faccia di u brucu era cum'è a bocca di un lupu.
  Tick hà esclamatu:
  - Maravigliosu! Hè cusì chì l'hai custruiti!
  U guerrieru zitellu hà pruvatu à fà u segnu di a croce sopra à u brucu. Ma questu l'hà spintu cù e so zampe è li hà ancu graffiatu a pelle.
  U zitellu hè cascatu nantu à u spinu è subitu hà saltatu in pedi è hà cantatu:
  Calma ti, ùn abbia paura di mè,
  Ùn portu chè a bontà...
  Mettiti à riparu, intarrati in a rena,
  Per ch'ellu ùn scoppi!
  A bruca s'hè lanciata contr'à u zitellu, ma ellu hà saltatu ghjustu in tempu è hà culpitu u so avversariu cù un colpu di latu è un calciu laterale. A bruca hè stata scuzzulata prufundamente.
  U zitellu hà tagliatu torna u mostru cù l'elsa di a so spada. Hè cascatu in terra. Dopu, u zitellu hà fattu prestu u segnu di a croce sopra à u brucu. Hà tremulatu, è i riflessi di l'arcu di San Valentinu anu ballatu sopra. È era bellu.
  U zitellu Tim hà cantatu:
  - Centu per centu, regimentu per regimentu,
  Guerrieri di a luce - tagliate cù a spada!
  CAPITULU N№ 10.
  È tandu hè accadutu un miraculu. Invece di a bruca cascata, una farfalla favulosamente bella s'hè alzata in celu. S'hè alzata versu u celu è hà cuminciatu à cantà cun gioia:
  Aghju vissutu una nova nascita,
  Era una zitella brutta, ma avà hè una stella...
  Avà ogni ghjornu di u mondu hè dumenica,
  Un grande sognu si avvererà!
  È e so ale nantu à trè soli brillavanu più luminose chè a foglia d'oru più elite.
  A zitella hà battu u pede nudu, graziosu è abbronzatu è hà cantatu in risposta:
  Quantu hè bellu dà gioia à tutti,
  Quandu i zitelli ridenu allegramente...
  Credu chì u filu di a vita ùn serà micca rottu,
  Ci serà felicità per e persone di u pianeta!
  U zitellu elfu murmurava cun fastidiu:
  - È chì ne hè di a ghjente ? I vostri omi adulti anu barbe cusì disgustose è ripugnanti in faccia. Chì bè chì u Dragone Strangulante vi hà trasfurmatu tutti in masci.
  Tick hà esclamatu:
  Avà simu zitelli eterni,
  Vivace, forte, veloce...
  Saltemu nantu à l'erba cum'è cuniglietti,
  U sole splende radiante!
  U melu, scintillante di smeraldi è rubini, hà sussurratu:
  - Vi aiuteraghju, zitelli. Manghjate un pocu di a mo frutta. Mi farà sente megliu. È dopu, vi daraghju qualcosa cusì!
  A schiava s'inchinò è rispose:
  - U manghjeremu cun piacè!
  I masci è a zitella affundavanu i so denti bianchi in a polpa ambrata di i belli frutti cun piacè. Eranu cusì suchjosi, aromatichi, è rinfrescavanu a bocca di i zitelli.
  Tim hà cinguettatu:
  A meia mela matura,
  Sente u dolce prufume di a zitiddina...
  Credu chì u tempu serà d'oru,
  Una mitragliatrice vi pruteggerà s'ellu ci vole!
  Avendu finitu e mele, i zitelli vulianu riparte. Ma l'arburu hà nutatu:
  - Ti daraghju una mela speciale. Ponela nantu à un piattu d'argentu, è ti mustrarà tuttu ciò chì vulete vede!
  U zitellu Tim hà dumandatu:
  - Induve serà u piattinu ?
  U pomu hà rispostu cun fiducia:
  "Andate più in là, è truverete una stufa quì. Hè vera, Baba Yaga serà quì. È hè un avversariu più formidabile chè u brucu. Ma spergu chì puderete dissipà ancu u so incantesimu!"
  A schiava cantava cù un surrisu:
  Per lancià incantesimi nant'à u campu di battaglia,
  Ùn hè micca a prima volta per noi ragazze...
  Prestu videremu a distanza,
  Calciendu nantu à u marciapiede!
  U zitellu Tim hà dettu cun fiducia:
  - Iè! A stregoneria hè una cosa putente. Cun ella, fratelli, hè cum'è ghjucà cù un coccodrillu!
  A mela chì l'arburu magicu avia pruduttu era chjuca, ma brillava cum'è un carbone. A zitella l'hà ancu pigliata cù cura, apparentemente per paura di brusgià si e dite.
  U zitellu elfu cantava:
  U ghjornu di a Vittoria, quantu era luntanu da noi,
  Cum'è un carbone chì si fonde in un focu spintu!
  U zitellu Tim hà pigliatu:
  In e timpeste è i temporali, avemu cumbattutu una battaglia difficiule,
  Avemu avvicinatu stu ghjornu u megliu pussibule!
  Dopu à què, u quartettu di ghjovani guerrieri si n'andò. I so pedi nudi pisàvanu longu à e petre taglienti di a strada, riscaldate da trè soli. A squadra marchjava è cantava cun entusiasmu;
  Ùn ci hè pace per noi in battaglia, ragazzi,
  Questu hè un modu di vita infantile.
  Simu nati, cum'è cù una mitragliatrice,
  Per distrughje i nemici cun facilità!
  
  Sè vo avete fattu paura, allora ùn ci hè pirdunu per noi,
  Ebbè, u curaghjosu riceverà un rigalu!
  Per a salvezza di a nostra Patria,
  À u mumentu u più difficiule di a battaglia!
  
  Simu capaci di scunfighja tutte l'orde,
  Distrughje carri armati, cannoni autopropulsati, ancu un regimentu.
  U sguardu fieru di i guerrieri,
  Ancu s'è a zona di riposu hè infinitamente luntana.
  
  Avemu vistu tali prublemi,
  Ciò chì ùn si pò discrive mancu cù una penna!
  Sapete, ci sò frammenti di schiuma rimasti,
  Ch'ella hà pruvatu à rompe a Patria!
  
  Ogni baionetta deve esse affilata rapidamente,
  È rifornite prestu u magazinu!
  Perchè un suldatu ùn hè micca un zitellu,
  Trasforma u nemicu in polvere!
  
  L'orchi è a terra sò stati livellati eri,
  È avà a lotta hè di novu!
  Oh, infinite distanze stellate,
  A tromba ci chjama à fà una spassighjata!
  
  U spaziu serà cunsideratu cunquistatu,
  U celu serà pienu di diamanti per noi!
  Aceri dolci d'oru,
  Una mina terrestre ùn ti romperà micca cù una splusione!
  
  Tuttu in a nostra Patria hè bellu,
  Ci hè solu assai bestiame à u tronu,
  Quelli chì sussurranu in modu lusinghieru à u guvernante,
  È a ghjente hè trasfurmata in schiavi!
  
  Ogni serpente prova à ingannà ci,
  Tutti volenu piglià una goccia di sangue,
  Cavalcate più veloci, cavalli spensierati,
  Cusì chì u ladrone malvagiu serà schiacciatu in una torta piatta!
  
  Pigliemu u nostru turnu,
  Induve ùn ci hè locu per u tradimentu, e bugie,
  Induve u fratellu di Cainu hè tombu, ellu serà mortu,
  Induve ùn rinuncerete micca à a vostra Patria per pochi centesimi!
  Cusì i guerrieri è a guerriera cantavanu cun grande entusiasmu, marchjendu cum'è titani chì assaltanu l'Olimpu. Chì cantu! È intornu à elli criscianu fiori grandi cum'è barili, di una bellezza straordinaria.
  Ma ci hè una radura davanti, è sopra, una stufa enorme. È dentru, e torte stanu à bollire. È accantu, una vechja donna grande è sana, cum'è un toru, hè cattiva, cù denti d'acciaiu. Gira è murmura qualcosa à voce bassa. È un pocu più luntanu, una capanna nantu à e cosce di gallina. È a so bocca hè cum'è quella di un ippopotamo.
  U zitellu Tim hà cantatu:
  Una capanna cù a bocca d'un ippopotamo,
  Ùn vulemu micca entre in questu!
  Baba Yaga, videndu trè masci è una zitellina, guasi una zitella, cuminciò à ruggì.
  - Sò sanguinariu, sò u spietatu Baba Yaga,
  Aghju una gamba d'ossu!
  È in e mani di a vechja furiosa è grande, una spada lampò, di a taglia di un esse umanu, è scintillante d'acciaiu alliatu, cum'è un lampu.
  U zitellu Tim hà dumandatu à a zitella:
  - U segnu di a croce funziona per ella ?
  Ella rispose, sbattendu e so lunghe ciglia:
  - Ùn sò micca, cavaliere! Ma aghju u rossetto.
  Baba Yaga ùn hà esitatu più, ma s'hè lampata cum'è un falcu nantu à i polli. A so longa spada hà fattu un arcu, pronta à culpisce a testa bionda di u zitellu. Tim hà fattu un saltu in daretu è l'hà fatta inciampà abilmente. È Baba Yaga hà vulatu cù a testa in un cespugliu spinosu.
  Chì strillu ci hè statu dopu à què. È tandu a capanna hà pruvatu à muzzicà a zitella, aprendu e so fauci cù e zanne. Ma a bellezza hà schivatu abilmente è hà ancu tagliatu cù a so spada, tagliendu a zanna di u mostru. A capanna hà rugghjitu. È u sangue hà spruzzatu in una funtana marrone. Avà, quellu era un veru dentistu.
  A zitella hà schivatu, cum'è s'ella fussi surtita da e fauci di una capanna. Intantu, Baba Yaga hà alzatu a so spada è l'hà spalancata. Ma tutti i trè ragazzi l'anu culpita in pettu cù i so tacchi nudi è tondi. A strega maligna hà persu l'equilibriu, è a so spada hà culpitu a stessa strega in capu.
  U zitellu Tim hà strappatu l'arma da e zampe indebulite è artigliate di Baba Yaga è, tenendu a punta à u so collu, hà dettu:
  - Arrenditi!
  A strega hà sibilatu:
  - Stronzu ! Ti metteraghju l'arburi addossu subitu ! È ti faranu à pezzi !
  U zitellu hà rispostu aggressivamente:
  - Ancu s'elli mi strappanu, tu resterai vechju, bruttu è rugoso.
  Baba Yaga hà saltatu in piedi, ma a so propria spada li hà trapassatu u collu, è un sangue disgustosu è viola hà scorri.
  A strega hà sibilatu:
  - Moriraghju ancu eiu, ma ti distruggeraghju, lupucciu, è i to cumplici!
  U zitellu Tim hà rispostu cù un surrisu assai amichevule è infantile:
  - Sai, possu fà ti ghjovana è bella! Vule?
  Baba Yaga hà murmuratu:
  - Chì ? Aghju digià quattrucentu anni !
  L'altru zitellu elfu rispose cù un surrisu vittoriosu:
  - È à quattrucentu anni, e nostre elfe femine sò tali bellezze, in u so fiore.
  A schiava l'hà fatta inciampà, è a capanna cù i denti inciampò è si schiantò in un ceppo marciu, è i so denti si sò incastrati in a putrefazione.
  A zitella si vultò è nutò:
  - Aghju digià cinquecentu anni, è nunda - sò cum'è un adolescente, ùn invechju micca!
  Baba Yaga hà murmuratu:
  - Me lu versi addossu ! A ghjente ùn campa tantu !
  A zitella hà rispostu tirendu un rossetto da a so cintura è cinguettendu:
  - Lubrificate e vostre labbre cun ellu è fate questu trè volte!
  A guerriera si fece u segnu di a croce cù trè dite è, surridendu, aghjunse:
  - È diventerai ghjovana è bella!
  Baba Yaga stese e mani è gracchiò:
  - Dammi subitu u rossetto. S'eiu diventu più ghjovanu, ghjuru chì faraghju tuttu per tè!
  U zitellu Tim hà rispostu cù un surrisu:
  "Piglieremu solu u piattinu d'argentu da a stufa, è tù, à u to turnu, smetterai d'esse cattivu è maliziosu. È aiuterai a ghjente."
  A strega hà fattu un gridu in risposta:
  - Quale aiuta a ghjente,
  Perde u so tempu...
  Cù e bone azzioni,
  Ùn pudete micca diventà famosu!
  In risposta, u zitellu schiavu Tim hà cantatu:
  U petalu di u fiore hè fragile,
  S'ellu hè statu strappatu assai tempu fà,
  Ancu s'è u mondu intornu à noi hè crudele,
  Vogliu fà u bè!
  
  I pinsamenti di u zitellu sò onesti,
  Porta a luce à mente...
  Ancu s'è i zitelli sò puri di core,
  Ci sò tunnellate di tentazioni malefiche quì!
  Baba Yaga hà nutatu cun surpresa:
  - Parli cum'è un omu maturu, micca cum'è un zitellucciu!
  Tim fece un cenno cù a testa, chì era appoggiata à u so collu nervosu:
  - L'apparenze ingannanu, ma l'eroismu ùn hà età!
  A strega fece un segnu di capu, mustrandu i so denti d'acciaiu, grossi cum'è quelli di una tigre:
  - Va bè, dammi u rossetto! Prima, pareraghju più ghjovana, è dopu videremu ciò chì hè bonu!
  A zitella hà ghjittatu u rossettu cù i so pedi nudi. Prima di quessa, avia datu un bellu colpu à a capanna di Baba Yaga cù u so taccu rosa, facendu chì i so denti diventessinu ancu più grandi è fermamente incastrati in u moncheru.
  A strega hà pigliatu u rossetto cù a so zampa artigliata è hà cinguettatu, mustrandu i so denti d'acciaiu:
  - Ùn possu piantà di fighjà a bella Yaga! Simu tutti una famiglia unita, è eiu sò a più impurtante!
  È ella dumandò cù un surrisu:
  - Quantu ne devu applicà à e mo labbre ?
  A zitella hà annunziatu:
  - Una volta hè abbastanza!
  Baba Yaga hà cuminciatu à applicà a crema d'aranciu à e so labbre. Dopu hà ringhiatu cù una spressione dispiacuta:
  - È dopu ?
  U zitellu Tim hà urdinatu:
  - Mettite u pulgaru, l'indice è u mezu inseme!
  A strega ubbidì è murmurò:
  - Ebbè ?
  U zitellu Tim hà cuntinuatu à suggerisce:
  - Avà fate u segnu di a croce, vale à dì, puntate trè dite à a fronte.
  Baba Yaga murmurava.
  U zitellu cuntinuò:
  - È avà in l'ombelicu!
  Baba Yaga hà fattu questu ubbidientemente.
  I prossimi cumandamenti di Tim:
  - Avà pichjami in a spalla manca, è dopu in a diritta!
  A strega hà fattu qualcosa di simile è hà guardatu in daretu.
  U giuvanottu guerrieru disse cun fiducia:
  - È avà, a listessa cosa, in a listessa sequenza: fronte, ombelicu, spalla sinistra è dopu diritta.
  Baba Yaga l'hà fattu aggressivamente è rapidamente. È subitu, in locu di a vechja cù i denti d'acciaiu, hè scoppiatu un bagliore. È hà cuminciatu à fiammeghjà, cum'è s'è un pulsar fussi splusatu.
  U zitellu Tim hè statu ghjittatu in daretu da l'onda d'urto, è hè cascatu nantu à u spinu, calciendu e so gambe nude.
  È in u locu di Baba Yaga, ci hè statu un altru lampu di luce. Di colpu, hè apparsu un bagliore, è hè apparsa una zitella di maravigliosa bellezza. Purtava un vestitu lussuosu, cupertu di stelle è vari disinni di pietre preziose. In a so manu diritta, tinia una bacchetta magica, è in a manca, un piattinu d'argentu.
  A bellezza disse cun amore:
  "È avà sò liberu ! L'incantesimu lanciatu da Koschei l'Immortale hè sparitu. È una terra maravigliosa di creature di fiaba m'aspetta !"
  U zitellu Tick hà nutatu cun piacè:
  - Eccu ciò chì face a Croce chì dà vita!
  U zitellu Tim hà fattu un segnu di capu:
  - Ùn si tratta micca di a croce, ma di un core puru, zitellinu, chì face miraculi!
  A fata appena cotta hà datu u piattinu d'argentu à a schiava è hà cantatu:
  - Vi auguremu felicità,
  Cusì chì a luce luminosa brilli....
  Un'onda di bona furtuna hè ghjunta,
  L'ideale hà regnatu supremu!
  Ella pigliò u piattinu, s'inchinò in risposta, è cantò:
  U sangue scorri per i campi,
  È e spade brillanu in l'oscurità...
  Chì l'amore regni,
  È u pianeta diventerà un paradisu!
  Dopu, u pede nudu è graziosu di a schiava hà scontru a scarpa à tacchi alti di a fata. È hè stata una bella prestazione.
  Tandu a fata s'hè alzata più in altu è hà agitatu a so bacchetta magica. Invece di una capanna cù e zanne nantu à e zampe di gallina, hè apparsu un magnificu castellu di fiaba, circundatu da vicoli lussureggianti cuparti di fiori brillanti è magnifichi chì scintillavanu di petali multicolori. È davanti à l'entrata, una funtana sgorgava, in forma di duie figure - un bellu ghjovanu è una bella zitella, e so statue cuperte di foglia d'oru. I corsi d'acqua stessi brillavanu cum'è diamanti, scintillanti in i trè soli.
  A fata si vultò è cinguettò:
  - Tuttu u megliu à i zitelli!
  È in effetti, una folla sana di zitelli è zitelle scalzi è sporchi, da cinque à dodici anni, hè apparsa, è si sò lampati direttamente in a funtana è anu cuminciatu à spruzzà in u so preziosu spruzzu!
  U zitellu Tick hà dumandatu cun surpresa:
  - Da induve sò venuti i zitelli quì ?
  A fata rispose cù un suspiru:
  "Questi sò quelli chì aghju rapitu, è dopu a mo capanna di cannibali li hà inghjuttiti. È avà sò liberi!"
  U zitellu Tim hà nutatu abbastanza logicamente:
  -Avemu bisognu di offre li qualchi torta! Probabilmente anu fame!
  A fata fece un cenno cù a testa, nutendu:
  - È anu bisognu di latte!
  Hà fattu girà a so bacchetta. È hè apparsa una grande vacca, cù quattru mammelle à tempu. U latte sgorgava da i so capezzoli cum'è a soda da una macchina distributrice.
  È a stufa, tamanta è piena di manghjà, cantava:
  Aghju fattu qualchi torta,
  Per l'amichi è per i nemici!
  Vogliu purtà sta gioia à tutti,
  Manghjate a polpa, zitelli, hè dolce!
  Dopu avè lavatu si in a funtana, i zitelli, una volta prigiuneri, si precipitanu in folla versu a stufa. A fata agitò di novu a so bacchetta, è apparve una longa tavola cù una tovaglia bianca. Sopra ci eranu tazze di latte riccu, dolce è frescu. È e torte si sparghjenu cum'è una cornucopia. È chì tipu di ripieni ùn ci eranu micca ?
  A bona fata in a quale Baba Yaga s'era trasfurmata disse cun un surrisu raggiante è perlatu:
  - Per piacè, pusatevi, cari invitati. Manghjate, avete fame è site assai stanchi di u viaghju!
  U zitellu Tim hà rispostu cù un surrisu:
  "Dopu à e cave, camminà solu cù e spade ùn ti stanca micca troppu. Ma prova à trasportà è à taglià petre pesanti per dui terzi di ghjornu senza pausa. Sarete d'accordu, hè assai più difficiule chè camminà, cù a ghiaia tagliente chì massaggia e to piante nude è ruvide."
  U zitellu elfu gridò cun petulanza:
  - Benintesa, sedemu è manghjemu! Una mela ùn ti sazierà micca, è u mo stomacu hè viotu cum'è u core di un prestatore di soldi.
  A zitella fece un cenno cù a testa:
  - Onoremu i zitelli liberati è spartemu un pastu cun elli!
  È tutti i quattru si pusonu à tavula. Ci eranu torte cù cannella, marmellata, semi di papaveru, fichi, ciliegie, fragole. È una mansa d'altre delizie.
  I zitelli manghjavanu cun grande entusiasmu. È u latte di a vacca di fiaba era cusì insolitu è dolce, cum'è u sciroppu di cioccolatu.
  È tuttu intornu, cù l'onda di a bacchetta magica di a fata, sò apparsi novi vicoli è funtane.
  Un'altra tavula hè apparsa. Uni pochi di zitelli un pocu più vechji, di quattordici o tredeci anni, s'avvicinavanu, inseme cù qualchi zitelle adolescenti. Eranu vestiti cù abiti bianchi simili à kimono è ancu scalzi. Adolescenti abbronzati è forti, cù visi determinati, ancu s'elli eranu sempre infantili.
  Si pusonu à a tavula accantu è cuminciaru ancu à festeghjà, inghjuttendu i pasticci cù latte chì avia u gustu di nettaru.
  U zitellu Tim hà dumandatu:
  - È quale hè questu?
  A fata rispose cun un surrisu:
  "Questi sò omi è donne adulti chì aghju distruttu. Unu di elli, à propositu, hè u legendariu Baldak in persona. È pudete parlà cun ellu; vi dicerà ogni sorta di cose interessanti!"
  A schiava hà nutatu:
  "Hè precisamente per quessa chì Baba Yaga duveria esse stata disincantata, micca solu uccisa. Pò riparà assai di i danni ch'ella hà fattu."
  U putente Baldak pareva un ghjovanu assai bellu, di circa quattordici anni. Si hè ancu cacciatu a camisgia, rivelendu i musculi ben definiti è prufundamente definiti di un zitellu forte. I so capelli eranu tagliati in un stile spazzatu di latu, dendu li un aspettu assai bellu.
  U zitellu Tim si pusò accantu à ellu. Baldak stese a manu è a strinse fermamente, cù l'intenzione chjaramente di fà male. Ma u ghjovanu guerrieru, imperturbabile, strinse in daretu. Una lotta feroce ne seguì. U corpu musculosu di Baldak cuminciò à arrossire è à sudà. Tuttavia, Tim, chì purtava solu pantaloncini corti, ùn era micca menu definitu è musculosu, ancu s'ellu pareva un pocu più ghjovanu è più bassu. A lotta era equilibrata. Ma tandu, micca abituatu à a pratica di cummattimentu dopu tantu tempu in u stomacu di a capanna cù e zampe di gallina, Baldak lasciò andà. È Tim pudia celebrà a so vittoria.
  Diventatu ghjovanu, l'eroe hà sbuffatu cun disprezzu:
  "Hè perchè sò avà in un corpu di zitellu. S'e fussi un adultu di più di dui metri d'altezza, ti schiacciaria, zitellu!"
  Tim hà nutatu logicamente:
  "A forza ùn hè micca tuttu, gigante! Dipende assai da a velocità è l'agilità in i cumbattimenti di spada, è ancu di più, in i cumbattimenti di pugnali!"
  Baldak hà risu è hà dumandatu:
  - Allora rispondi à a quistione, tippu intelligente. Una casalinga purtava centu ova in un panaru, è unu hè cascatu. Quante ova eranu rimaste in u panaru ?
  U zitellu Tim hà rispostu cù un surrisu:
  - Nimu.
  U giuvanottu eroe hà fattu finta d'esse surpresu:
  - Ghjustificà lu ?
  U ghjovanu guerrieru hà rispostu:
  - Ci eranu centu ova in u panaru, ma u fondu hè cascatu - tuttu hè statu persu!
  Baldak hà risu è hà nutatu:
  - Hè vera. L'hai capitu tù stessu, o cunnisciai a risposta ?
  U zitellu Tim hà rispostu onestamente:
  - Benintesa sapia, st'enigma cù a barba è ancu calva!
  Un coru di risa hè risunatu da un gruppu di ragazzi è ragazze adolescenti. Iè, pare veramente divertente.
  Baldak hà fattu un'altra dumanda:
  - Induve anderà a luna in una notte scura ?
  Tim hà surrisu è hà rispostu:
  - L'anu tagliata in stelle!
  È torna, risate allegre risuonanu da e file di zitelli. Pare veramente divertente.
  Baldak si hè messu una torta di fichi in bocca è l'hà inghjuttita, inghjuttendula cù u latte. U giuvanottu eroe hà dettu cun grande entusiasmu:
  - Chì torte deliziose. Ùn aghju mai manghjatu nunda di simile!
  U guerrieru Tim hà cantatu:
  I non-mi-scurdà fiuriscenu in u giardinu,
  A fata face torte...
  U zitellu avia denti,
  È si sò trasformati in zanne!
  Un zitellu elfu si pusò cun elli è dumandò cun un dolce surrisu:
  - Cumu t'hà scunfittu a strega ?
  Baldak alzò e spalle musculose è rispose:
  - À dì a verità, ùn capiscu mancu cumu ? Deve avè creatu una illusione.
  In risposta, u zitellu elfu cantò:
  - Oh, guai, guai, ùn mi ingannate micca,
  Ùn mi disturbate micca, muntaraghju à cavallu!
  In risposta, u ghjovanu eroicu li hà ghjittatu una torta di fichi. Ma u rappresentante di u populu glamour hà schivatu abilmente u lanciu è hà risu in risposta:
  - Un ochju acutu - mani oblique!
  Baldar hà rugghitu:
  - Avà ci batteremu à pugni! Videmu quale hà i pugni i più debuli!
  Un murmure è grida si sò sparse trà i ranghi di l'adulescenti:
  - Hè vera! Lasciateli luttà!
  U zitellu elfu fece un cenno cù a testa:
  - S'ellu si tratta di pugni, tandu pugni! Serà una bella lotta!
  Baldak s'infuria è gridò:
  - U piglieraghju è u faraghju à pezzi!
  U zitellu Tim hà suggeritu:
  - Allora hè megliu cun mè!
  U zitellu elfu hà obiettatu:
  - Innò ! Ch'ellu lutti contr'à a mo forza salvatica. Ùn sò micca un umanu, ma un elfu. È què significa qualcosa !
  A fata, chì era sempre occupata à mette in ordine, hà nutatu:
  "Ebbè, ùn mi dispiace micca s'ellu Baldak, chì era prigiuneru in a capanna nantu à e zampe di gallina, face un pocu d'eserciziu. Eppuru, postu chì a lotta ùn hè micca una bona cosa per i zitelli, lasciateli fà a boxe!"
  Baldak hà apertu i so ochji turchini cum'è u fiordalisu è hà dumandatu:
  - Chì voli dì, ch'elli facenu una scatula ?
  L'anzianu Baba Yaga hà spiegatu:
  "Hè listessu chè a lotta à pugni, solu chì si cumbatterà cù i guanti di boxe. Sò abbastanza morbidi per chì i picciotti ùn si feranu male."
  U zitellu elfu fece un cenno cù a testa:
  - Aghju intesu dì chì ci hè un sport chjamatu pugilatu. Ebbè, cumbattemu, cù i guanti s'ellu hè necessariu!
  A fata hà fattu una figura à ottu cù a so bacchetta, è hè apparsu un anellu. Pareva un ring di boxe prufessiunale, cù una piattaforma è corde. I dui picciotti eranu avà in piedi in i so boxer, scalzi, abbronzati, assai musculosi, i so musculi sculpiti cum'è piastrelle è formavanu un bellu mudellu.
  L'elfu era un pocu più cortu è più ligeru, è avia l'arechje distintive di lince caratteristiche di sta razza glamour. L'ochji di i dui ragazzi brillavanu.
  Davanti à ellu, in u rolu d'arbitru, ci era una schiava in una gonna corta. À propositu, per qualchì ragione, hà piattu u so veru nome.
  Eppuru, u zitellu elfu ùn hà mancu pressa di identificà si. Ma stanu unu di fronte à l'altru.
  U signale sona... È i picciotti si riuniscenu. È cumincianu à scambià colpi. Baldak, quellu più pesante è più grande, lancia menu, ma colpisce più forte. Ma l'elfu hè assai più agile è colpisce più spessu. Hè chjaru chì i so guanti anu culpitu Baldak in u nasu.
  Più di una volta, in fatti, è dopu ogni colpu, un rivulu scarlattu di sangue scorria da u nasu di u zitellu eroe. Balkak pruvò à difendesi, ma si lasciò troppu luntanu. Questu fece chì u zitellu elfu vedessi facilmente tutti i colpi è li schivassi. Intantu, si muvia più veloce è culpia. L'elfi, in generale, sò digià simili à l'umani in a struttura ossea, è da adulti, parenu persone di sedici o diciassette anni. Ma sò agili, agili, resistenti è resistenti, cù riflessi eccellenti.
  Cusì prima, u nasu di Baldak era rottu. È dopu, sò apparse contusioni impressiunanti sottu à i dui ochji. Si sò gonfiati cuntinuamente. È era chjaru chì u ghjovanu putente avia difficultà à respirà per u so nasu rottu. È dopu l'elfu, strofinendu si l'occhiali cun fiducia, hà cantatu:
  Sì diventatu pazzu
  Tu regni nantu à u caos...
  Hè un peccatu di perde forza in una lotta,
  Avemu bisognu di ella per e bone azzioni!
  U giuvanottu-eroe hà urlatu di rabbia. Si hè lampatu nantu à u so avversariu. I so bracci sbattevanu cum'è pale di mulinu à ventu. È u giuvanottu elfu si hè vultatu è hà sbattutu u so tallone nudu in u so mentone. Baldak hè cascatu in daretu, inconsciente.
  A schiava chì agisce cum'è ghjudice hà cuminciatu u contu à rebours.
  CAPITULU N№ 10.
  Un'altra zitella eterna, Daria Rybachenko, chì hè scappata scalza in a neve da un cantiere nazista, hà ancu cumpostu attivamente è scrittu qualcosa d'interessante.
  Diu Onnipotente infinitamente misericordioso, ascultendu e richieste di milioni di persone, cumprese quelle in Paradisu, hà decisu di trasferisce Ellen White da u livellu miglioratu direttamente à u livellu riduttu. Dopu tuttu, era veramente una bona persona, è tutti i so motivi ùn eranu micca per l'interessu persunale, ma per u benefiziu di serve l'altri. Benintesa, ci eranu ancu ambizioni persunali, un desideriu di diventà famosa è di creà u so propiu insegnamentu originale, ancu s'ellu hè basatu annantu à l'autorità di a Bibbia, chì durerebbe per seculi è millennii.
  Avà u Diu Onnipotente hà mostratu a so grazia.
  Una zitella adolescente, Ellen White, bella è chì s'assumigliava tantu à un agnellu innocente, camminava scalza, accumpagnata da angeli custodi, cunnisciuti ancu cum'è diavule. Ma questu hè un nome micca ufficiale, è francamente incorrectu.
  A zitella prufetessa si pusò nantu à un carru volante è hè stata trasportata in un altru locu - tuttu l'universu di l'Infernu-Purgatoriu. Ùn hè micca per nunda chì Ghjesù hà dettu: U mo Babbu hà parechje dimore. È in quantu à i peccatori, u Diu Altissimu u Figliolu hà dettu: Sarete chjusi in prigiò, è ghjuru chì ùn ne surtirete micca finu à chì ùn avete rinunciatu à ogni ultimu centesimu. Vale à dì, Diu ùn hà dettu à Ghjesù chì ùn ne surtirete mai. Piuttostu, surtirete quandu avete rinunciatu à tuttu.
  S'è vo avete rinunciatu è espiatu a vostra culpabilità hè decisu da Diu Onnipotente, per a so grazia suprema. Ghjesù hà dettu chì u Babbu stessu ùn ghjudicheghja nimu, ma hà delegatu tuttu u ghjudiziu à u Figliolu. È Diu u Figliolu hà versatu a so grazia nantu à a falsa prufetessa, ma una persona assai bona, Ellen White!
  È avà a zitella vulava sopra l'Infernu-Purgatoriu è fighjulava.
  Quantu interessante hè l'Infernu-Purgatoriu. Mentre chì u livellu migliuratu s'assumiglia veramente à Auschwitz, ancu à u livellu induritu, ci sò digià qualchi decorazioni è aiuole. È più andate luntanu, più belle diventanu e zone di l'Infernu-Purgatoriu.
  À livellu generale, ci sò tanti giardini cù funtane, hè cusì bellu.
  Ebbè, u livellu faciule hè ancu più bellu. È u più magnificu, custituitu da palazzi, hè u livellu privilegiatu. Hè pienu di statue, tramindui dorate è fatte di metallu aranciu brillanti.
  Dopu tuttu, in Infernu, a cosa più impurtante ùn hè micca tantu a punizione quant'è a rieducazione è a dimustrazione di a grazia infinita di u Diu Altissimu. Spessu, sta misericordia solu spinge i peccatori à u pentimentu, è si vergugnanu di e so azzioni male o vili.
  Ellen White avà capia ch'ella avia sottustimutu u putere di l'Amore Divinu è di a grazia, è ancu quantu ogni persona hè preziosa per u Diu Altissimu. Ùn hè micca per nunda chì Ghjesù hà dettu a parabola di u pastore chì hà abbandunatu u so gregge per via di una pecura, è avia un significatu prufondu.
  Ancu s'è a prufetessa avventista hà signalatu currettamente chì u turmentu infernale eternu hè sproporziunatamente crudele, è s'è ancu una sola anima soffre eternamente, significa chì Satanassu l'hà vintu da Diu per sempre. Tuttavia, ùn hà micca capitu chì l'Onnipotente hè cusì bonu ch'ellu vole salvà tutti è purtalli à Cristu, è dunque, prima o poi, ellu ghjunghjerà à questu scopu. È tutti veneranu à Diu. È Diu ùn vole micca a morte di i peccatori.
  Hè chjaru à stu riguardu chì l'insignamentu cattolicu nantu à u Purgatoriu pò esse più vicinu à a verità chè l'insignamentu nantu à u turmentu eternu trà i protestanti cunservatori.
  Ancu s'è ancu per elli u Purgatoriu ùn era micca per tutti i peccatori è duvia esse meritatu.
  A Bibbia stessa palesa u scopu di Diu per a salvezza. À questu riguardu, s'ellu ci fussi statu un insegnamentu chjaru chì tutti sò salvati, a ghjente saria diventata troppu cumpiacente è averia pussutu perde cumpletamente a so cumpusizione murale. Tuttavia, in i paesi induve a maiuranza sò atei, o in l'URSS, per esempiu, a muralità ùn hè micca diminuita; in fatti, era ancu più severa chè in i paesi cristiani è capitalisti.
  O cunsiderate a Cina è a Corea di u Nordu d'oghje, induve tuttu hè ancu assai strettu. In a Russia ortodossa, i bordelli eranu legali, ma micca in l'URSS atea!
  Cusì, u desideriu di norme murali elevate hè innatu in l'omu. È ancu i dittatori più sanguinari anu pruvatu à ritrattassi cum'è elevati è chì cercanu un scopu più altu è nobile.
  Ellen White hà vistu a bellezza cresce di livellu in livellu, è i tempii disposti in Infernu-Purgatoriu, cù e so cupole è croci d'oru, parevanu assai piacevuli esteticamente. Dopu tuttu, l'atmosfera pia stessa hà influenzatu i peccatori in l'infernu.
  A ghjente hè stata rianimata cù i cori rianimati da a grazia, è i so corpi giovanili rianimati da a pietà! Hè veramente difficiule di sperimentà una rinascita spirituale nantu à a Terra - videndu, per esempiu, chì i canaglie prosperanu mentre i ghjusti sò frenati. È parechji sò turbati da u fattu chì l'età deforma e persone fisicamente, cumpresi i ghjusti. È a ghjente pensa abbastanza logicamente: s'ellu ci fussi un Diu Onnipotente, ùn permetterebbe mai un tale deterioramentu di l'aspettu, soprattuttu in e donne. Elli stessi ne serianu disgustati.
  È in l'Infernu-Purgatoriu, induve u corpu hè ghjovanu è bellu, ognunu, soprattuttu l'anziani, sente un grande sollievu. È solu per questu, sò grati à Diu. À u cuntrariu di certi, cum'è Yuri Petukhov, chì descrivenu l'infernu cum'è una spezia d'incubo sadicu.
  Infatti, ùn hè micca per nunda chì Ghjesù hà dettu chì Diu hè amore, è a più alta forma d'amore.
  Ma l'Onnipotente vole fà megliu a ghjente, micca sfiguralla, mutilalla, o riducella in polvere. È a Sua Grazia ùn cunnosce veramente limiti!
  Benintesa, "focu inextinguibile" hè una spressione figurativa è parla di u focu di l'amore Divinu. Una traduzzione più precisa di e parolle di Ghjesù Cristu hè: certi anderanu à a vita eterna, altri à a currezzione eterna!
  Quì, più chè mai, sò necessarii a cumprensione è l'approcciu ghjusti.
  Ellen White hè sbarcata à l'entrata di u tempiu. Era à u livellu privilegiatu è una prufetessa ben cunnisciuta. Zitelle è zitelli, apparentemente adolescenti di circa quattordici anni, l'anu salutata. Siccomu l'Infernu-Purgatoriu hè caldu è l'erba à u livellu privilegiatu hè dolce, a maiò parte di i ghjovani prigiuneri preferiscenu spustassi scalzi.
  Hè praticu è cunveniente è à u listessu tempu mostra ch'elli si pentenu.
  L'angeli custodi a cundussero fora. Elena mise u pede nantu à l'erba dolce. I so pedi eranu assai callosi da avè camminatu scalzi nantu à a terra dura è rinforzata. Ma ùn avianu persu alcuna sensazione. L'adulescente surrideva è era felice.
  Hè veramente maravigliosu è bellu quì. È a vita hè appena principiata. È ùn pensate micca chì l'Onnipotente ùn darà micca una seconda chance à i peccatori; Diu hè Amore!
  Finu à un certu puntu, l'Onnipotente salva quelli chì ùn volenu esse salvati. U peccatu hè una malatia, è i malati mentali sò trattati cù forza, per u so bè. È u megliu trattamentu hè precisamente a grazia!
  Elena cuntinuò à marchjà nantu à l'erba dolce. Un bellu zitellu biondu di circa quattordici anni surtì à scuntrà la è esclamò cù un surrisu:
  - Saluti, signora di a filusufìa! Devu dì chì mi piace assai u vostru travagliu!
  A zitella hà dumandatu in risposta:
  - È quale sì tù, scusa mi ?
  U zitellu hà rispostu cù un surrisu:
  "Sò Epicuru! Credu chì voi signore mi cunniscite bè è avete lettu e mo opere. Pudete ancu leghje cose in Infernu chì ùn sò micca sopravvissute nantu à u pianeta Terra, è aghju scrittu assai, cumprese nantu à a fisica, a medicina è a geometria, micca solu nantu à a religione è i piacè umani!"
  Elena hà rispostu cù un surrisu:
  - Iè, u socu! Epicuru hè statu u primu filosofu grecu anticu à prupostà l'idea di l'ateismu, di u materialismu, è à mette in discussione l'esistenza di l'anima immortale.
  U zitellu fece un cenno cù a testa cù un suspiru:
  "Iè, per furtuna, mi sbagliava! Per a grazia di Diu Onnipotente, ùn mi hè statu datu u nulla, ma una nova vita felice in l'Infernu-purgatoriu. È ne sò assai cuntentu!"
  A zitella dumandò cù un surrisu:
  - Perchè ùn sì ancu in Paradisu, ancu s'è sì mortu tantu tempu fà ?
  Epicuru hà rispostu:
  "Prima, qualchì volta ci sò più filosofi chè maniacali, è secondu, ci vole à cresce spiritualmente per ghjunghje à u Paradisu. Apparentemente, mi manca solu un pocu! Ma u Paradisu aspetta à tutti prima o poi!"
  Elena hà nutatu:
  "Iè, hè veramente ghjustu, è ùn l'aghju micca capitu! À dì a verità, vulia ritrattà Diu megliu cà a maiò parte di i protestanti cunservatori, ma sò cascatu in eresia!"
  U zitellu hà nutatu, battendu u pede nudu è abbronzatu:
  "Ma avete creatu una denominazione sana chì vive sempre è prospera. È milioni di Avventisti di u Settimu Ghjornu predicanu a parolla di Diu in u mondu sanu!"
  Elena fece un cenno cù a testa:
  "Hè vera! In questu casu, ùn si pò nigà chì aghju riesciutu à creà una chjesa formidabile. Benchì hà dimustratu a so resilienza, micca tuttu era cum'è era!"
  Epicuru hà rispostu:
  "Quellu chì distingue i ghjorni, u face per u Signore ! Dunque, ùn ci hè nunda di male à venerà è à singularizà u Sabbatu. Basta chì ùn u purtate micca à u puntu di u fanaticismu !"
  Un altru zitellu in pantaloncini corti s'avvicinò à Elena è nutò cun un surrisu:
  "Sò Tamerlanu... u cunquistatore sanguinariu di u Medievu ! Ma avà, per a grande grazia di l'Onnipotente, mi sò riformatu, è sò in traccia di entre infine in Paradisu ! Devu dì chì sò sempre statu un omu religiosu è aghju osservatu Namaz. Ancu s'ellu ùn hè micca a cosa più impurtante per serve u Diu Onnipotente !"
  Ellen White hà accunsentitu:
  - Una bona azzione hè più impurtante chè mille preghiere!
  Tamerlanu hà nutatu:
  "Simu invitati quì in a mità di l'Infernu di e zitelle. Hè digià pussibule à un livellu preferenziale. Ùn ci hè micca peccatu in amore, s'ellu hè amore cù un core puru è senza dissolutezza!"
  Epicuru hà cunfirmatu:
  "L'Onnipotente hà santificatu l'amore trà un omu è una donna è hà urdinatu: siate fecondi è multiplicatevi! Questu hè, dicemu, assolutamente maravigliosu è magnificu! E zitelle sò cusì belle è piacevuli à u toccu!"
  Tamerlan hà aghjustatu:
  - È micca solu per via di u toccu, benintesa! E zitelle portanu gioia à a ghjente, è micca solu à u sessu più forte!
  Elena hà rispostu:
  - Ma senza pinsamenti lussuriosi... Ancu s'è qualchì volta hè difficiule di capisce a differenza trà u sessu è l'amore puru!
  L'ànghjulu guardianu hà nutatu:
  "È avà hè ora di pregà! Inginocchiarsi ùn hè micca necessariu à u livellu di cuncessione! Pudete pregà stendu in piedi."
  L'antica prufetessa s'hè inginocchiata quantunque, mentre l'altri si sò alzati è anu recitatu a preghiera. In l'infernu di u Purgatoriu, ci hè assai preghiera. È ùn hè micca Diu chì ne hà bisognu, ma prima di tuttu i credenti è i peccatori stessi. Dopu tuttu, a preghiera prumove a purificazione murale è a rinascita.
  Elena hà capitu questu... È avà a preghiera, seguitata da duie ore di terapia di travagliu. Chì, à propositu, ùn hè micca affatto stancante. Per esempiu, piantà fiori, taglià aiuole, o coglie e culture. Stu travagliu hè assai gioiosu. Micca cum'è spustà petre nantu à un veiculu pesante.
  Elena hà sussurratu torna una preghiera di gratitudine à u Signore Diu. Questu era veramente un attu incredibile di gentilezza.
  A Bibbia ùn dice micca esplicitamente chì l'infernu hè un locu di rieducazione. È questu hè capiscitoghju. Altrimenti, parechji ùn serianu disposti à campà una vita santa nant'à a Terra, pensendu chì a so salvezza hè digià assicurata da a grazia. È pruvate à cunvince un imbriacone à smette di beie, un fornicatore à fornicà, un fumatore à smette di sigarette, o un tiranu à mustrà misericordia.
  È u focu hè l'amore di u Signore. In l'Anticu Testamentu, quandu si dice: "Diu hè un focu cunsumante", significa chì l'Onnipotente riempirà tutti cù a so grazia è u so amore, è u male in l'omu serà distruttu.
  Hè vera - ùn hè micca a persona maligna chì serà distrutta, ma u male in a persona, è tandu u so core è a so anima saranu pieni di gentilezza!
  Elena, inseme cù altri ghjovani prigiuneri, hà piantatu fiori.
  È ella hà sentitu gioia in a so anima. È à u listessu tempu, hà sentitu vergogna. Eppuru a so capiscitura di a Bibbia s'hè rivelata troppu primitiva è incorretta.
  Ella, cum'è parechji, sottovaluta a grazia è u desideriu di l'Onnipotente di salvà ogni anima.
  Dopu tuttu, s'è ancu una sola anima ferma in Infernu per sempre, o ancu hè annientata, serà cusì persa per l'Onnipotente. Questu significa chì u Diavulu hè statu capace di ricunquistà un'anima per a so propria distruzzione. Ma u Signore Onnipotente permetterebbe à u Diavulu di vince, è l'uppurtunità di distrughje ancu una sola anima per sempre? È quandu l'anima hè purificata è riabilitata, tornerà à l'Onnipotente. È questu parla di a vittoria finale di Ghjesù è di u so sacrifiziu nantu à a croce!
  Elena, ballendu à pedi nudi, cantava:
  Gloria à Cristu Onnipotente,
  L'umanità hè stata salvata da a so sofferenza...
  Vultemuci à u Signore Babbu,
  Diu hà datu un ordine à u populu santu!
  Dopu à quessa, hà cuminciatu à scavà aiuole cù una pala d'argentu scintillante cù ancu più entusiasmu. Chì magnificu pareva tuttu. À u livellu preferenziale, i masci è e femine si mischianu spessu.
  Musica è una canzona sò sunate, interpretate da voci chjare è ghjovani:
  Insegnami, Signore, à lodà ti,
  Insegnami, Diu, à pricà.
  Insegnami à fà a to vuluntà cun amore,
  Dammi a forza di travaglià per u bè di l'altri!
  
  Lasciami scaccià u mo pesu peccaminoso,
  Lasciami pienghje tuttu davanti à tè.
  Dammi aiutu in u to nome più radiosu,
  Ùn possu campà senza tè!
  
  Senza tè ùn sò nunda, cum'è un verme nantu à a terra,
  Senza tè, a vita ùn hè micca gioia per mè.
  Senza tè, Diu di a Luce, periraghju in l'oscurità,
  Senza tè diventeraghju vittima di l'infernu!
  
  O dolce Ghjesù, abbiate pietà di mè!
  Cum'è u Creatore, abbiate pietà di a creazione.
  Cum'è u Salvatore, salvami da u focu di a Gehenna,
  È, cum'è duttore, ùn disdegnate micca e mo ferite!
  
  Guarisci prestu a mo povera anima
  È accettate u pentimentu per i vostri peccati.
  Oh, sente, Diu meu, sò quì à a porta,
  Aspettu a vostra misericordia per l'elemosina!
  
  Insegnami, Signore, à lodà ti,
  Insegnami, Diu, à pricà.
  Insegnami à fà a to vuluntà cun amore,
  Dammi a forza di travaglià per u bè di l'altri!
  A canzona sunò, è à a fine, tutti i ghjovani prigiuneri si sò inginocchiati è si sò fatti u segnu di a croce. Què era u pentimentu.
  Dopu à quessa, anu cuntinuatu u so travagliu. Vicinu, in Helen, una zitella chjamata Lara Mikheiko stava brandendu una pala. Era destinata prestu à andà in celu, sta ghjovana partigiana. Una bella zitella. Quandu i nazisti l'anu interrugata, l'anu battuta. È infine, l'anu purtata fora, scalza è nuda, cù un cartellu, à u paese, è quì l'anu fatta sfilà per a neve. È i so pedi eranu rossi cum'è i pedi d'un'oca.
  A zitella avia digià u sangue di nazisti è di un pulizzeru. È micca tutti sò permessi in Paradisu - ci vole à elevà u vostru livellu culturale.
  Lara hà nutatu:
  "I vostri scritti religiosi sò assai interessanti! Soprattuttu nantu à i mondi micca cascati. Ancu in a mo vita precedente, mi dumandava s'ellu ci era vita fora di u pianeta Terra. Tsiolkovsky hà scrittu nantu à a grande multitudine di mondi è a diversità di forme di vita. O forse Giovanni Bruno. È questu era cusì affascinante. Ma in realtà, u peccatu hè un fenomenu diffusu in l'universu. È s'è Diu l'hà permessu, ùn era micca per debulezza, ma per saviezza!"
  Elena fece un cenno cù a testa cù un surrisu, nutendu:
  "Iè, u peccatu hà i so benefizii; genera lotta! È quandu ci hè lotta, ci hè un incentivu per u prugressu è a scienza. Per cumbatte e cunsequenze di u peccatu, avete bisognu di impegnà i vostri prucessi di pensamentu è mette e vostre mani à prova."
  Lara era d'accordu cun questu:
  "Iè, finu à un certu puntu, u peccatu hè ancu necessariu. Vale a pena nutà chì qualchì volta a capiscitura di a Bibbia pò esse troppu primitiva è diretta. È per qualchì ragione, assai persone ùn prestanu attenzione à u fattu chì ùn dice micca esplicitamente chì u peccatu sparirà cumpletamente, è questu deve esse capitu. Altrimenti, e cose diventeranu noiose è u prugressu si fermerà."
  E zitelle cuntinuavanu à scavà, è i masci travagliavanu cun elle. Surridevanu, è u travagliu ùn li stancava micca per nunda - i corpi ghjovani è perfetti di i zitelli prigiuneri. È Ellen, abituata à travaglià à un livellu intensu per dodici ore à ghjornu, si ripusava praticamente. È sintia gioia in i so movimenti. U mondu intornu à ella era cusì assulanatu è bellu.
  Ellen White sintia ch'ella avia esclusu troppu persone da u mondu di i ghjusti è li cunsiderava indegni di respirà aria pulita è di gode di u sole. Questu era u so orgogliu piattu.
  Hè quandu pensi chì sarai salvatu è tutti l'altri ùn saranu micca. In realtà, a grazia di l'Altissimu Ghjesù si stende à tutti senza eccezione. Ancu Ghjuda prima o poi entrerà in Paradisu è si metterà in ghjinochje davanti à Ghjesù. Què serà veramente qualcosa di reale è spiritualmente rinatu. Cusì infinita hè a grazia di l'Altissimu! Gloria à Ghjesù! Gloria à l'eroi di a fede!
  Ellen hà dumandatu à un'altra zitella, Maria:
  - Avete lettu e mo opere ?
  A zitella prigiunera fece un cenno cù a testa:
  "Iè, ti leghju ! Aghju avutu a sfurtuna di campà longu, è in a mo vita passata eru solu un adolescente, è mi sò subitu trovu in u regnu privilegiatu di l'Infernu-Purgatoriu. Da una parte, què hè bè, ma da l'altra, ùn aghju avutu u tempu di campà currettamente in quellu mondu o d'avè figlioli. È dunque ùn sò micca interamente felice!"
  Ellen hà nutatu:
  - Ma pudete avè figlioli in celu ancu voi, nò ?
  Maria hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  - Benintesa chì pudete! È ancu duvete! È averaghju sicuramente un figliolu!
  Infine, u signale hà sunatu chì duie ore di terapia di travagliu eranu finite. I ghjovani prigiuneri anu cuminciatu à pricà di novu. Questu hè ubligatoriu in l'Infernu-Purgatoriu, ma hè fattu cù un veru entusiasmu.
  Ellen pensava chì i criminali incorreggibili ùn esistenu micca. A ghjente hà solu bisognu di vergugnà si di u so peccatu è di u so cumpurtamentu. È questu deve esse cultivatu in sè stessi cù l'aiutu di u Spìritu Santu.
  Quandu a preghiera hè finita, Lara hà suggeritu:
  - Ghjuchemu à basket!
  Ellen hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu, nutendu:
  - I ghjochi à l'aria aperta sò assai benefichi sia fisicamente sia spiritualmente!
  Maria hà nutatu:
  "Ùn vulete micca ghjucà nant'à l'urdinatore ? Per esempiu, à u livellu gratuitu di Hell-Purgatory, pudete ancu ghjucà à i ghjochi di tiru ! Per esempiu, a missione di Stalingrad - tumbà i nazisti in u ghjocu, ma parerà a cosa vera !"
  Lara hà surrisu è hà rispostu:
  "Vogliu passà u tempu cù Ellen. Hè appena ghjunta da u livellu avanzatu di u Purgatoriu. Cumu hè quì - travaglià dodici ore à ghjornu. È ùn avè micca bisognu di guardà un urdinatore in l'ochji!"
  Ellen hà cuntrastatu:
  - Innò! Durante a scola, avemu avutu quattru ore di studiu ogni ghjornu, è avemu adupratu l'urdinatore. È so chì ci sò diverse realtà virtuali! È chì si pò luttà contr'à i nazisti. Ùn aghju micca scrittu direttamente nantu à Hitler, ma prima d'andà in celu, aghju previstu l'emergenza di capi è guvernanti chì eranu imprevedibili, sanguinosi è pieni d'oscurantismu mischiatu cù alta tecnulugia.
  Maria hà cunfirmatu:
  - Iè, hè accadutu ! Allora ghjuchemu à basket ! Vogliu ancu spustà mi.
  È i zitelli prigiuneri currianu, cù i so tacchi nudi è tondi chì scintillavanu. Eranu veloci è veloci. Quantu hè maravigliosu avè corpi perfetti, dotati da a grazia di Diu.
  I zitelli è e zitelle sunavanu. È a musica era abbastanza piacevule, un mischju d'organu è strumenti più muderni. Era veramente bellu è divertente.
  Cumu un campu di pionieri cum'è Artek s'assumigliava à l'Infernu-Purgatoriu, cù tanti fiori è funtane dorate intornu, da quale flussi di diamanti sgorganu in u celu, scintillanti in i trè soli.
  Hè interessante chì e luci in Infernu sò culurite cum'è i semafori: rossu, giallu è verde. Questu hè ancu simbolicu. Cum'è, l'Infernu-Purgatoriu hè un passaghju per a salvezza, u Paradisu è una scola di rieducazione.
  O pudete paragunallu à un uspidale induve l'anime sò guarite. À u listessu tempu, u Signore Diu capisce chì l'omu ùn pò esse perfettu, è hà bisognu di qualchì libertà.
  È, per esempiu, ancu ghjucà à ghjochi di guerra per fà scorrere l'adrenalina. È ogni coppia duveria avè una fidanzata per assicurà l'armunia. Dopu tuttu, u sessu stessu ùn hè micca male. Diventa male quandu si trasforma in qualcosa di sporcu è vulgare.
  Ellen White avà capia ancu questu. A grazia di u Signore hè grande è, si puderebbe dì, senza limiti in u so amore per l'omu.
  Cusì hè faciule è piacevule per i zitelli di spustassi avà. I masci è e femine svolazzanu solu. Hè à tempu maravigliosu è divertente.
  Ellen ùn avia mai ghjucatu à basket prima. In a so vita passata, s'ellu ci era statu partiti, eranu diffirenti, è ùn ci era micca una cosa cum'è u divertimentu intensu.
  Benintesa, hè fastidiosu di finisce in un livellu rinfurzatu di l'Infernu, avendu prima avutu una vita assai decente.
  Ma esse un falsu prufeta è ingannà a ghjente hè ancu un peccatu, è un peccatu grave. Ancu s'ella Ellen hà fattu assai bè cù e so sante bugie.
  È s'è a persona media sapia chì a salvezza l'aspettava in ogni casu, si rilassaria cumpletamente. Dunque, qualchì volta ùn hè micca un peccatu di spaventà qualchissia.
  Altrimenti, senza paura ùn ci serà ubbidienza.
  I zitelli è e zitelle anu lanciatu palle di diversi culori. È era bellu è bellu!
  I so pedi eranu abbronzati è scalzi, è in Infernu è in l'Oltretombu a terra ùn si sporca micca facilmente è i pedi ùn sò micca pulverulenti. Cusì guasi tutti quì vanu scalzi. Eccettu l'angeli guardiani - portanu vestiti formali è uniformi di pulizza.
  Ma u ghjocu interessante hè interrottu da a preghiera. Certi di i zitelli prigiuneri s'inginocchianu. Ellen face ancu ella; hè più naturale per ella.
  In Paradisu, a preghiera hè facultativa, ma l'Infernu - u Purgatoriu - esige a disciplina di a preghiera. Hè corta è vene da u core. Dopu, i zitelli prigiuneri ripiglianu u so ghjocu. È torna, e so piante di i pedi nudi, un pocu callosi, lampanu.
  Questu hè un ghjocu à ritmu veloce. Implica assai salti. Si puderebbe dì chì hè un eccellente ospitalità...
  Ma u tempu di ghjocu fora hè finitu. E prigiunere femine si sò messe in fila è sò andate à e grande piscine, chì in infernu sò vaste è longhe cum'è fiumi. Sè vo vulete, pudete ancu ghjucà à ghjochi virtuali nantu à l'urdinatori è fighjà filmi. I filmi quì sò più varii è audaci. Solu più diciottu ùn hè micca permessu, ma più sedici sì. Micca cum'è à i livelli più stretti, induve, cum'è si dice, u cinema hè sei più. Pudete natà è fighjà filmi nantu à enormi ologrammi.
  Pudete ancu viaghjà in vittura, o ancu vulà in aereo, cù qualchì restrizione. A tecnulugia hè avanzata quì, è diventa di più ogni annu. Sia l'Infernu-Purgatoriu sia u Paradisu sò constantemente mudernizati. Eccu ciò chì significa u prugressu. È Ellen hà apprezzatu questu. Cum'è ancu a grazia infinita di u Diu Altissimu - misericordioso è cumpassionevule.
  Questu hè un livellu privilegiatu di l'Infernu, chì ricorda un campu d'adulescenti superbamente cuncipitu. Ogni zitella hà a so propria stanza cù un urdinatore, un bagnu, una doccia è un annientatore fecale, chì hè presente à tutti i livelli per ùn avè micca bisognu d'andà in bagnu. A radiazione purifica tutti i rifiuti da u corpu. È sì pura è forte.
  A perfezione di i corpi chì Diu furnisce in l'infernu di u Purgatoriu hè impressiunante. Ùn portanu micca tracce di peccatu, vale à dì chì a brama fisica per u male sparisce. Vale à dì, sè site attrattu da l'alcol, hè solu emotivamente, micca fisicamente, ciò chì rende più faciule superà u peccatu.
  Ellen White hà cantatu:
  Nant'à u tronu celeste,
  U Rè di l'Universu s'hè pusatu...
  Di a mo propria vuluntà,
  Hà rinunciatu à u Putere Supremu!
  
  Anu crucifissu Diu nantu à a croce,
  Ghjesù hà pregatu à u Babbu...
  Per ch'ellu ùn ci ghjudichi micca duramente,
  Ci hà perdonatu cumpletamente u nostru peccatu!
  Hè veramente miraculosu, u Diu Onnipotente hè diventatu unu di l'umanità, è per u so bè, s'hè umiliatu finu à a morte, ancu à a morte nantu à a croce. Chì altra religione offre una tale cosa? U più altu livellu di grazia. Ancu s'è, per esempiu, micca à tutti li piace l'idea chì ancu Hitler hà una chance di ghjunghje in Paradisu, è a salvezza inevitabile aspetta à tutti. Ancu quelli chì ùn volenu micca esse salvati. Dopu tuttu, u peccatu hè simile à a malatia, è e persone malate mentalmente sò trattate cù forza!
  Ellen White hà capitu questu avà più chè mai, è soprattuttu u significatu di a parabola di Ghjesù Cristu di a pecura persa. Ùn hè stata detta senza ragione. Implicava chì u Signore Diu ùn hà micca una cosa cum'è un'anima indegna, è hè interessatu à salvà tutti da l'abissu di u peccatu. Ancu qualchissia cum'è Hitler.
  Per esse ghjusti, Hirohito ùn era micca megliu in termini di spargimentu di sangue, ma hè riesciutu à evità a punizione è hà ancu mantenutu u so titulu. Hè mortu in onore è rispettu.
  Hè vera, parechji dicianu chì Hirohito ùn era micca cusciente di a crudeltà di i so subordinati, ch'ellu era statu ubligatu à firmà ordini da generali reazionarii. Ma guasi nimu ùn ci vulia crede. I giapponesi cunsideravanu l'imperatore Diu, ciò chì in sè stessu hè blasfemu contr'à l'Onnipotente. È guasi nimu in u so sensu sanu crede à a fiaba - u Zar hè bonu, ma i boiardi ùn valenu nunda!
  O di u bon imperatore è di i generali gattivi.
  Hè per quessa chì Hirohito hè sempre à un livellu più altu. È Hitler hè in una scola speciale di currezzione.
  A piscina hè occupata soprattuttu da e zitelle. I masci sò digià di ritornu in a so sezzione, ma certi fermanu sempre, girandulendu cù u sessu bellu. Hè l'adulescenza, l'ormoni sò infuriati.
  U sessu ùn hè micca pruibitu in Infernu, ma ci sò certe regule. Ancu s'è vo pudete avè lu cù a persona amata ogni ghjornu in un locu speciale. I zitelli ùn nascenu micca in Purgatoriu, solu in Paradisu.
  Ellen vulia andà in Paradisu u più prestu pussibule. È si dumandava induve era u so anzianu maritu terrenu. Era statu cun ella è avia predicatu. À un certu puntu, avia dubbi nantu à a Trinità. Ma era un omu generalmente decente, malgradu qualchi difetti.
  Hè assai prubabile ch'ellu sia sempre in Infernu-Purgatoriu, ma à quale livellu ? Hè rinfurzatu o micca ?
  Ellen suspirò forte. Sapia chì prima o poi ella è ellu serianu in Paradisu. Ma per avà, avia bisognu di circà u so maritu in a basa di dati. Un cumpagnu puderia esse qualchissia cù un accunsentu mutuale, ma solu da u listessu livellu di l'Infernu-Purgatoriu. Ci era ancu una regula chì pudia esse amicu di l'abitanti di u Paradisu, currisponde, dà foto è rigali, ma senza sessu! È l'amore trà persone di u stessu sessu era pruibitu. Ancu s'è fighjendu quantu eranu belle e zitelle, si pudia esse tentatu, ma d'altra parte, ancu i masci sò belli. Questu hè l'Infernu-Purgatoriu, induve l'Onnipotente purifica u corpu, è dopu l'anima hè furmata.
  Un'altra pausa di preghiera. Ellen hè ghjunta nantu à a riva è s'hè inginocchiata. A maiò parte di e zitelle anu pricatu ghjustu in l'acqua.
  In fatti, Diu ùn hà bisognu chì a ghjente si inginocchi, a ghjente stessa ne hà bisognu per calmà e so anime è e so cuscenze.
  Ellen sussurrò:
  Diu hè u più grande in misericordia senza fondu,
  Avete creatu a Terra, l'altezza di i celi...
  Per u bè di a ghjente, u vostru unicu Figliolu,
  Hè cullatu nantu à a croce, è dopu hè risuscitatu di novu!
  CAPITULU N№ 12.
  Andreyka Chikatilo è u zitellu Kibalsh anu ricevutu un invitu da una zitella in bikini per circà acqua di rose per lavà a coda di un pavone.
  Hè vera, u zitellu rivoluzionariu hà nutatu:
  - È tuttu què per chì serve ?
  A zitella hà rispostu:
  "In questu casu, serà pussibule di liberà i zitelli incarcerati cù u sbattimentu di a coda di un pavone. U zar Koschei i rapisce da i so genitori è li forza à travaglià in e cave sottuterranee."
  Ci sò i zitelli è e zitelle chì travaglianu in catene, sò frustati è dormenu nantu à e petre!
  Chikatilo hà rispostu cù un suspiru:
  - Questu hè terribile! Ci vole à aiutalli!
  Malchish-Kibalchish hà cunfirmatu:
  - Hè u nostru duvere! Avemu da fà lu!
  A zitella in bikini hà battu u pede nudu è hà rispostu:
  "Hè vera, hè u vostru duvere! È ancu u meiu! Ma u prublema hè chì solu un gattu sapiente pò dì mi induve scorri u fiumicellu d'acqua di rose, è aghju avutu una lite cun ellu."
  Chikatilo hà nutatu:
  - Accade ! Ma paremu masci. U gattu sapiente nantu à a catena d'oru ci ascultarà ?
  A zitella hà gridatu:
  - Cumu sai chì stu gattu hè nantu à una catena d'oru ?
  Malchish-Kibalchish hè statu u primu à dì di colpu:
  - Sicondu Pushkin! Hà una puesia - "À Lukomorye"!
  Andrei Chikatilo hà cunfirmatu:
  Una catena d'oru nantu à quella quercia,
  Ghjornu è notte, gattu sapiente,
  Tuttu gira in tondo in una catena!
  A zitella hà cunfirmatu:
  - Hè esattamente què! Cusì puderete truvallu. Vi daraghju una bussula chì l'agulla punta sempre à a catena d'oru.
  È a bellezza, cù l'aiutu di u so pede nudu, graziosu è abbronzatu, hà datu a bussula à i picciotti.
  In realtà avia una freccia chì puntava in una direzzione.
  È a zitella hà nutatu:
  - Pudete scuntrà un lupu longu a strada. Puderia dumandà vi di risolve enigmi.
  Chikatilo hà surrisu:
  - Indovinelli ? Oh, hè interessante !
  Malchish-Kibalchish hà nutatu:
  - Vale a pena perde tempu?
  A zitella hà fattu obiezione:
  - Tandu ti morderà sicuramente à morte! Hè forte è agile!
  Andreyka Chikatilo hà cantatu:
  Hè ora di rivelà i sicreti scunnisciuti,
  Ghjacenu in fondu inutilmente, cum'è in una salvadanaia...
  Strapperemu sti sicreti da e radiche da u core,
  Liberemu u geniu da a buttiglia!
  Malchish-Kibalchish mustrò a sciabula chì apparve di colpu in e so mani è cantò:
  Semu pronti à luttà contr'à u lupu traditore,
  Per noi ci sò Lenin, Stalin, u Signore Ghjesù...
  È u nostru trenu blindatu hà sappiutu accelerà,
  Corre è attacca, u zitellu ùn hè micca un codardu!
  A zitella hà dettu cù un surrisu:
  "Avete una sciabula magica ? Hè bellu interessante, suppongu ! O cum'è vulete dì, iperquasaricu !"
  Chikatilo hà esclamatu:
  - Andemu ! U nostru travagliu hè d'agisce per u bè di a ghjente !
  Malchish-Kibalchish hà nutatu:
  - Iè, hè vera! Faceremu u massimu!
  È i dui picciotti, cù i so tacchi nudi è zitellini chì sfavillavanu, si sò messi in marcia per l'erba. U so umore era abbastanza euforicu. Eranu veramente capaci di ottene grandi cose, ancu di rompe a schiena. Dui picciotti, chì parevanu avè undici anni, si davanu schiaffi. Chikatilo ùn era mancu un adolescente avà, ma hà sentitu una ondata d'entusiasmu in ellu. Infine, era necessariu.
  Hè veramente vergugnosu d'avè tombu i zitelli una volta. Cumu hà pussutu fà què à creature cusì dolci ? Sò veramente creature maravigliose.
  Andreyka suspirò forte. Perchè hà veramente fattu una tale cosa ? Era veramente illegale. Tumbà i zitelli era disgustosu è ripugnante. Era fora di testa, un veru è vile maniacu.
  È avà ellu stessu hè un zitellu, è u so cumpagnu hè un masciu.
  È libellule cù ale di platinu è farfalle cù ale d'oru scintillante volavanu intornu. Era bellu.
  È l'arburi sò cuparti di fiori lussureggianti. Certi di i fiori s'assumiglianu à tronchi di viulinu chì spuntanu da a terra. Pare grotescu.
  U zitellu Kibalchish dumandò à Chikatilo:
  - Hè vera chì ci hè una realità alternativa in a quale a Grande Guerra Patriottica s'hè trascinata?
  U zitellu pazzu hà rispostu subitu:
  "Iè, hè accadutu. In un mondu, chì ci hè statu mostratu durante a classa, hè accadutu un avvenimentu sfurtunatu. Invece di u Maus, i cuncettori anu cuminciatu à travaglià nantu à l'E-10, è questu cannone autopropulsu hè entratu in pruduzzione in u 1943. È hà avutu tantu successu chì i nazisti sò stati capaci di stabilizà u fronte longu u rampartu orientale. In altre parolle, una guerra terribile hè diventata ancu più terribile."
  Malchish-Kibalchish pigliò e cantò:
  Credu chì u mondu sanu si sveglierà,
  Ci serà a fine di u fascismu...
  È u sole splenderà,
  Illuminendu a strada per u cumunismu!
  Un lupu hè saltatu di colpu versu u zitellu. Era tamantu, purtava jeans è scarpe da ginnastica, è teneva una chitarra elettrica.
  Urlendu, cantava:
  - Eccu u mo enigma, ùn sò micca quante lacrime ci sò, quante gocce ci sò in u mare, quante stelle ci sò in u celu, quanti capelli ci sò in a testa di una zingara!
  Chikatilo hà rispostu:
  - In tutale, questu hè quant'è ci sò granelli di sabbia in u desertu!
  U lupu hà risu è hà gorgogliatu:
  - Eccellente! Per sta risposta, ti trasporteraghju in un universu parallelu! Ci cumbatterai i fascisti!
  È u lupu hà fattu girà prima a so coda, è dopu a so chitarra. È u zitellu scalzu in pantaloncini corti hè statu trasportatu in un universu parallelu.
  Ci hè veramente statu un miraculu cum'è u cannone autopropulsu E-10. Cù un pesu di dodici tunnellate, un mutore di quattrucentu cavalli, una sospensione idraulica è un'altezza di solu un metru è quaranta centimetri, questu cannone autopropulsu hà rivoluzionatu u corsu di l'operazioni militari. U so più grande vantaghju ùn era micca solu a so siluette bassa, chì a rendeva difficiule da colpisce, ma ancu u so bassu costu è a facilità di pruduzzione. È a so armatura frontale di sessanta millimetri furnia una pendenza assai ripida è efficace, chì deviava i proiettili sovietici.
  Grazie à a pruduzzione in massa di stu cannone autopropulsu, i tedeschi anu pussutu tene a linea longu u Dnieper è u bastione orientale. E forze sovietiche anu rallentatu. Dopu, a linea di u fronte s'hè ghjelata, cum'è in a Prima Guerra Mundiale, è a battaglia hè veramente entrata in una fase di logoramentu.
  In a storia vera, a linea di fronte era fluida, è e truppe sovietiche si stavanu sfondendu versu l'Occidente. Ma quì hè diventata stabile. È e perdite di l'Armata Rossa sò aumentate. Era necessaria una risposta à a sfida tecnologica tedesca.
  Benintesa, prima di tuttu, questu hè l'aspettu di i carri armati - T-34-85 è IS-2.
  Hè vera, a risposta ùn hè micca cumpletamente soddisfacente. L'IS-2 mancava di precisione è di cadenza di focu. U so cannone avia grande difficultà à colpisce u carru armatu tedescu. U T-34-85, intantu, hà solu migliuratu ligeramente a prutezzione frontale di a torretta, ma hè ancu diventatu più altu è più grande, rendendu più faciule da colpisce. U so cannone, però, hè diventatu più periculosu per l'E-10. Ma i tedeschi ùn stavanu fermi. In risposta, l'E-15, armatu cù un cannone 70EL di 75 millimetri, hè statu messu in pruduzzione. Era simile, cù una siluette bassa. Era ligeramente più pesante, ma avia ancu un mutore più putente, chì pruduceva 550 cavalli.
  Un altru vantaghju di i cannoni autopropulsati tedeschi era u so scafu largu è a so rapida manuvrabilità. U so pesu ligeru li rendeva tecnicamente affidabili è mobili. Tuttavia, a prutezzione di l'armatura era un pocu carente. Hitler hà insistitu per aumentà la à ottanta millimetri. I cannoni autopropulsati sò diventati più pesanti ma più resistenti, soprattuttu contr'à i veiculi sovietici. U cannone di u Panther, intantu, era capace di scunfighja praticamente tutti i carri armati sovietici. A so siluetta bassa, difficiule da colpisce è da nutà, è l'eccellente ottica anu datu à i nazisti un vantaghju nantu à u campu di battaglia. Inoltre, i nazisti anu acquistatu a mitragliatrice MP-44, un fucile d'assaltu assai capace chì hà privatu a fanteria sovietica di i so vantaghji.
  Occupendu forti linee difensive in l'est, i tedeschi anu pussutu realizà parechje offensive riesciute in Italia è caccià l'Alliati fora di u cuntinente.
  Ma tandu hè ghjunta a catastrofa di a scunfitta di l'Alliati in Nurmandia. Anu persu più di mezu milione di suldati solu in cattività. A vittoria annantu à l'Alliati hà rinfurzatu a pusizione di i nazisti nant'à u cuntinente.
  A cumpetizione aerea hà cuntinuatu. In u 1944, i tedeschi anu cuminciatu à sviluppà aerei à reazione, ma eranu sempre in i so primi tempi. U TA-152 à elica era un aereo decente, ancu un aereo decente cù un armamentu putente. L'URSS hà rispostu cù u LA-7 è u Yak-3, ancu s'è quest'ultimu caccia hà scontru prublemi per via di una scarsità di duraluminiu di alta qualità.
  I tedeschi avianu cannoni autopropulsati decenti per a difesa, ma avianu prublemi cù i carri armati. Un carru armatu hè assai superiore à un cannone autopropulsatu in un rolu offensivu. Ùn hè statu chè in ferraghju 1945 chì i nazisti anu finalmente acquistatu u Panther-2 natu dolorosamente, cù a so armatura frontale inclinata di 150 millimetri di spessore, un cannone 70 EL di 88 millimetri, è un pesu più o menu equilibratu di cinquanta tunnellate, compensatu da un mutore di dece centu cavalli.
  À l'epica di a so incarnazione in metallu, a vittura era forse a megliu di u mondu.
  A so armatura frontale di u scafu, spessa centu vinti millimetri è angulata à quarantacinque gradi, puderia ancu resiste à i proiettili IS-2.
  Intantu, i cambiamenti cuntinuavanu in u mondu. L'offensiva suvietica di ghjennaghju di u 1945 hè fiasca. Roosevelt hè mortu in aprile, è Truman hà suggeritu: perchè sprecà a guerra è e risorse in Europa? A cosa principale era di scunfighja u Giappone. U Giappone avia appena scunfittu a flotta americana vicinu à e Filippine, è i cummattimenti si sò rallentati di novu.
  È Truman si ritirò di fattu da a guerra in Europa. Churchill, sottu pressione di l'uppusizione, si candidò à u parlamentu, è i Cunservatori persero contr'à i Laburisti. Dopu à quessa, un armistiziu fù dichjaratu efficace u 1 d'aostu di u 1945. È u Fronte Occidentale si chjuse. È, u peghju di tuttu, i rifornimenti di Lend-Lease cessaru. È, benintesa, Hitler ottenne carta bianca in Occidente. Un scambiu di prigiuneri cuminciò, è i nazisti cuminciaru à preparassi per una nova grande offensiva.
  U prublema era chì e truppe sovietiche eranu ancu prufundamente trincerate. È ùn saria micca faciule di rompe e difese.
  Inoltre, l'URSS hà sviluppatu u cannone autopropulsu SU-100, assai bonu, chì, à u cuntrariu di u Zveroboy, avia una velocità di focu più rapida è era basatu annantu à u chassis T-34. È l'IS-3, un veiculu chì era assai difficiule da penetrà frontalmente. Solu u cannone di 128 mm di u Jagdtiger pudia distrughjelu in modu affidabile. Tuttavia, u carru armatu sovieticu avia i so svantaghji. Durante u muvimentu prulungatu, e cuciture frontali di u nasu di a picca si staccavanu, rendendu l'equipaggiu strettu in a torretta, è a velocità di focu digià ligera diminuia. Inoltre, u carru armatu stessu hè diventatu trè tunnellate più pesante di l'IS-2, aumentendu u caricu nantu à e rote anteriori, facendulu letteralmente incastrà in u fangu è muvesi ancu più lentamente.
  Cusì l'IS-2 hè restatu in pruduzzione malgradu a so sopravvivenza più bassa.
  U Panther-2 era un veiculu decente, ma a so blindatura laterale di sessanta millimetri ùn era micca abbastanza forte. U Tiger-2 mancava ancu di prutezzione laterale è era pesante, propensu à a rottura. I novi carri armati di a serie E eranu destinati à esse veiculi rivoluzionarii. In definitiva, era chiaramente necessaria una disposizione più stretta - u mutore è a trasmissione inseme è trasversalmente. È una torretta più stretta cù una sospensione migliorata.
  A nascita di u Panther-3 hè stata difficiule. U carru armatu iniziale pisava più di sessanta tunnellate è ùn offria micca un vantaghju decisivu annantu à u Panther-2, ciò chì naturalmente dispiaceva à Hitler. U travagliu hè cuminciatu nantu à una serie cù una struttura più compacta. I calculi anu dimustratu chì u pesu di u Panther-3 puderia esse riduttu à quarantacinque tunnellate, cù un mutore capace di pruduce finu à 1.200 cavalli. Stu carru armatu hà ancu dispiace à Hitler per via di a so debule armatura laterale - solu ottantadui millimetri. Cusì, u lanciu di a versione di u carru armatu di a serie E hè statu ritardatu.
  Invece, hè apparsu l'E-25 più avanzatu, cù un cannone di 88 millimetri è solu dui membri di l'equipaggiu in pusizioni prone. Di cunsiguenza, l'altezza di u cannone autopropulsu era solu di un metru è trenta centimetri.
  Questu hà permessu un fronte di 120 millimetri cù una forte pendenza, lati di 82 millimetri è un pesu di solu 26 tunnellate. U novu cannone autopropulsu hè mobile, purtabile è abbastanza putente. Solu l'IS-3 pò tene u so propiu fronte. Ma l'URSS hà sempre assai pochi carri armati di stu tipu. Pruduce un nasu in forma di luccio in cundizioni di guerra hè difficiule. Inoltre, e forniture Lend-Lease sò cessate. Dunque, per avà, u carru armatu più pruduttu hè u T-34-85, è ancu u SU-100 hè pruduttu in quantità relativamente chjuche mentre i tedeschi sò nantu à a difensiva.
  U veiculu suvieticu hè certamente un suldatu universale, ma hè debulemente prutettu è soffre perdite pesanti.
  Eccu Gerda è Charlotte, stese in u novu cannone autopropulsu. Stanu pruvendu u veiculu in a so forma più avanzata à a fine d'aostu. Hè sempre un mudellu sperimentale, è i joystick sò usati per u cuntrollu.
  Inoltre, e zitelle in bikini è scalze utilizanu i so pedi nudi per cuntrullà u veiculu. Inutile dì chì u cannone autopropulsu hè bonu è hà un avvene. Ancu i proiettili IS-2 è IS-3 ùn ponu micca penetrà a so armatura frontale, rimbalzendu invece. Tuttavia, per via di l'effettu esplosivu elevatu, ponu esse periculosi per l'equipaggi, dunque hè megliu operà da un'imboscata.
  E duie zitelle tedesche sparanu à i carri armati sovietici. T-34-85, chì premenu in gran numeru. È cercanu di sfondà in massa. U cannone tedescu spara. A so ottica hè bona, u cannone autopropulsu hè invisibile in l'erba alta, ma u colpu putente rivela sempre u so camouflage.
  È da trè chilometri di distanza, e zitelle tedesche sfracicanu cun fiducia i carri armati sovietici.
  È cusì a torretta di u T-34 hè stata fatta saltà in aria. Gerda hè una zitella fenomenalmente precisa. Manda granate. È a rossa ùn hè micca menu efficace. Questa hè a vera efficacia in cummattimentu.
  Charlotte hà sparatu, è da luntanu, hà culpitu precisamente u scafu frontale di u carru armatu IS-2. Stu veiculu ùn hà micca una torretta inclinata, dunque u proiettile ùn rimbalza micca, ma penetra. Hè un effettu letale.
  E zitelle tedesche ridianu; i cannoni autopropulsati sò u so avvene.
  È i petrolieri sovietici cercanu d'accelerà è d'avvicinassi. Questa hè a so chance.
  A Grande Guerra Patriottica hè digià in u so quintu annu. Hitler ùn hà ancu una superiorità aerea cumpleta, ancu s'è Arado produce sempre più bombardieri à reazione, è stanu diventendu più sofisticati è tecnologicamente affidabili.
  U ME-262, armatu putente, hè ancu in corsu di migliurazione. Si prevede chì a so mudificazione di tipu X averà ali à freccia, motori putenti, serà veloce è assai armata. Questu significa chì i nazisti ponu aspittà di ottene a superiorità aerea. Malgradu u so bassu costu, l'HE-162 richiedeva piloti altamente qualificati per operallu. Tuttavia, i scambii di prigiuneri cù i paesi occidentali sò in corsu, è piloti più qualificati sò riturnati da a prigiò.
  À propositu, Huffman hà ammaestratu u He-162 è hè abbastanza abile in u so usu. Hà vulatu, hà abbattu un aereo sovieticu, è dopu hè vultatu. Per i so 400 uccisioni, hè diventatu u secondu pilotu à riceve a Croce di Cavaliere di a Croce di Ferru cù Foglie di Quercia d'Oru, Spade è Diamanti. Rudel hè statu u primu à riceve un tale premiu.
  L'XE-162 hè assai adattatu per u stile Huffman.
  In cortu, hè quì chì sò finiti Malchish-Kibalchish è Andrei Chikatilo, chì hè diventatu un zitellu.
  Tramindui i picciotti eranu scalzi è in pantaloncini corti, è eranu disarmati, fora di a sciabola di Kibalchish.
  Fighjulavanu u campu di battaglia da un puntu di vista altu è avianu una vista chjara. I cannoni autopropulsati tedeschi eranu in imbuscata, mentre chì e truppe sovietiche pruvavanu à avanzà. I tedeschi avianu sempre pochi carri armati Panther-2. Ancu s'è stu veiculu hà e migliori prestazioni generali di tutti i carri armati, l'IS-3 pò avè una megliu prutezzione frontale, ma hè inferiore à u Panther tedescu in quantu à u cunfortu di l'equipaggiu è soprattuttu in quantu à e prestazioni di guida. Cinquanta tunnellate ùn hè micca male per un veiculu cusì chjucu, è u carru armatu tedescu hà una ergonomia eccellente, o piuttostu decente.
  Inoltre, certi Royal Panthers anu avà motori turbocompressi capaci di generà finu à 1.200 cavalli di putenza. È un tale carru armatu, chì pesa cinquanta tunnellate, vola letteralmente.
  Cusì u Panther-2 hè un bon carru armatu, è hè chjaru perchè a serie E-50 rallenta - Hitler vulia un veiculu penetrante cù una bona prutezzione laterale. È ancu cù un mutore à turbina à gas. Cusì u carru armatu ùn saria micca solu invulnerabile, ma ancu veloce. Tali sò i prughjetti ambiziosi quì.
  Andreyka hà osservatu u campu di battaglia. Era interessante... E truppe sovietiche stanu pruvendu à aduprà aerei d'attaccu. Sia u vechju IL-2, chì hè sempre in pruduzzione per via di u bon funziunamentu di e so linee di lanciu, sia u più novu è più avanzatu IL-10. I caccia tedeschi stanu cuntrastendu l'aerei d'attaccu.
  Ci sò motori à reazione, à pistoni è Lufthaus. Quest'ultimu hè abbastanza bonu contr'à l'aerei d'attaccu. È i tedeschi l'utilizanu nantu à i so cannoni è carri armati autopropulsati.
  Trà i veiculi tedeschi, si pò vede à l'occasione u T-4; hè statu pruduttu in una sola fabbrica, è dopu in u 1945 hè statu cumpletamente cacciatu da a pruduzzione.
  U tank, ci vole à dì, hè irrimediabilmente obsoletu. U Tiger-2 hè ancu in a lega sbagliata, soprattuttu dopu l'avventu di u King Panther.
  Hè chjaru chì i cannoni autopropulsati duminanu cumpletamente u campu di battaglia. È u ramparu orientale tene.
  Malchish-Kibalchish hà nutatu, agitendu a so sciabula:
  - Taglieraghju tutti i nemici!
  Andreyka fece un cenno cù a testa:
  - Li calpesteremu à mani nude è pedi nudi!
  È i picciotti sò scoppiati à ride. Era veramente divertente. Li piacerebbe assai unisce si à a lotta, ma ùn avianu nunda da fà. S'elli avianu solu un fucile fattu in casa, forse ancu unu di u XXI seculu, puderianu sparà à i fascisti.
  Chikatilo murmurava:
  - Chì strada ci hà purtatu u lupu ! Avemu da luttà, zitelli, cù i pugni ?
  Malchish-Kibalchish hà rispostu:
  - È eiu aghju una sciabula! Pensate chì hà da caccià l'armatura di Hitler?
  Andreyka hà cantatu scherzosamente in risposta:
  Ah, sì affidabile, armatura di gesso,
  Da qualchissia chì hà intenzione di muzzicà...
  Ma una cosa mi deprime,
  Ùn possu micca grattà mi!
  È i picciotti sò scoppiati à ride torna. Era divertente à fighjà. È si puderebbe ancu dì chì era bellu. Ancu s'è parechji carri armati sovietici eranu digià brusgiati.
  U cannone Panther di u cannone autopropulsu E-15 hè abbastanza putente. Pò penetrà mitragliatrici di calibru trentaquattru, è pò sparà finu à vinti colpi à u minutu. Cusì ùn passerete micca i tedeschi. L'attacchi blindati di l'Armata Rossa sò frustrati.
  À propositu, Stalin cuntinueghja à dumandà una offensiva. È e perdite di truppe sovietiche sò in crescita.
  Hitler, però, preferisce salvà i so suldati è hè nantu à a difensiva. Soprattuttu perchè i tedeschi anu digià bombardieri à reazione chì li permettenu di bumbardà l'URSS cù una quasi impunità. Cusì u Führer conta nantu à una scuperta tecnologica è vince una guerra di logoramento.
  L'obiettivu principale quì hè di creà un carru armatu principale micca più pesante di settanta tunnellate, affinchì possa esse trasportatu per trenu, ma cù una corazza frontale inclinata di 250 millimetri di spessore, una corazza laterale inclinata di 170 millimetri, un cannone di 105 millimetri cù una canna 100-EL, capace di penetrà ancu l'IS-3 da carri armati sovietici à longa gittata è più pesanti, s'elli appariscessinu. È un mutore à turbina à gas di almenu 1.500 cavalli di putenza.
  Stu tipu di veiculu puderia esse diventatu un magnificu carru armatu di svolta, è Hitler u vulia. Ma ci vuleria tempu per capiscelu. Hè per quessa chì i nazisti ùn avanzanu ancu, mentre chì e truppe sovietiche si sforzanu è si sforzanu.
  È e zitelle lupu di a squadra di caccia si sò avvicinate di nascostu à i dui masci.
  E zitelle anu lanciatu assai astutamente un lasso sopra Chikatilo è Malchish-Kibalchish è li anu fasciati, ligenduli cù corde.
  A principale tedesca, Frida, hà esclamatu:
  - Avemu pigliatu i spii ! Chì belli zitelli !
  A fidanzata di u tedescu, Gentel, hà nutatu:
  - Li purteremu avà in a stanza di tortura è li interrogheremu quì!
  È e zitelle trascinavanu i masci. I zitelli ùn parevanu micca più vechji di undici anni è eranu magri, dunque eranu faciuli da purtà.
  Andreyka dumandò cunfusa:
  - Ci turtureranu avà ?
  Malchish-Kibalchish fece un cenno cù a testa:
  "Sò digià statu torturatu prima! Hè particularmente dulurosu quandu mi danu scosse elettriche. È dopu ci hè u calore nantu à i mo talloni, chì ùn hè micca piacevule mancu!"
  Chikatilo hà rispostu cù un suspiru:
  "Certamente meritava d'esse messu in u mulinu di tortura di a Gestapo. Aghju fattu cose cusì in a mo vita precedente."
  I picciotti sò stati trascinati in u bunker. Ci era un odore d'umidità è di cloru.
  È e zitelle alte è belle li purtavanu nantu à e spalle. Ancu Andreyka pensava chì era cusì bellu.
  Ma dopu sò stati purtati in a camera di tortura. Ci facia caldu. A donna rossa, u boia, era in topless è purtava jeans. Ci eranu ancu qualchi aiutanti. Cum'è si dice, sta era una stanza speciale induve i zitelli eranu interrogati. È e regule quì duvianu esse strette. Dopu tuttu, un zitellu pudia more sottu tortura.
  I picciotti sò stati cumpletamente spogliati da l'assistenti di i boia è assicurati in sedie speciali d'acciaio fusu, i so pedi nudi è infantili furzati in morsetti. Un interrogatoriu dulurosu stava per cumincià.
  Un registratore era accesu, destinatu à arregistrà tutte e cunfessioni ch'elli anu da estrà da i scout. Ci eranu ancu un paru d'altre zitelle, ancu elle mezze nude, facia tantu caldu - si scaldavanu nantu à stufe elettriche, cù pinze, trapani è vari dispositivi di tortura.
  A zitella boia rossa disse in russu:
  - Ebbè, ragazzi, avete da parlà o vi rompu e dite ?
  Malchish-Kibalchish esclamò:
  - Ùn ti diceraghju nunda!
  Andreyka hà gridatu:
  - Morte à Hitler!
  Un zitellu musculosu, à pettu nudu, apparentemente di circa quattordici anni, hà culpitu Chakotil nantu à a pianta nuda di i pedi di u zitellu cù un manganellu di gomma. Andreyka hà urlatu.
  A rossa hà nutatu:
  - Ùn vi precipitate! Li daremu una bona pulizia. Ma per avà, cuminciamu cù a cosa a più innocua - u solletico!
  L'assistente di u boia hà dettu:
  - Hè troppu longu! Megliu mette subitu u braciere nantu à i vostri tacchi nudi, o ancu megliu, a currente!
  A rossa hà ridacchiatu:
  - Hè una bona idea! Ma adupremu piume di struzzu. È nantu à i pedi è sottu à e bracce.
  Anu cuminciatu à fà u solleticu à i zitelli prigiuneri. Era chjaru chì i ghjovani boia avianu assai sperienza. Li facianu u solleticu dolcemente, sia nantu à e piante di i pedi sia sottu à e bracce.
  Andreyka è Kibalchish anu risu. Tandu, inaspettatamente, u boia rossu hà tiratu un agulla da maglia rovente da a stufa elettrica è hà toccu a pianta nuda di i pedi d'Andreyka. U zitellu hà gridatu, è un paru di vesciche sò apparse nantu à a pelle piena di vesciche. Tandu hà fattu listessu à Kibalchish. Era evidenti chì u zitellu avia dolore, ma hà ritenutu un gridu, stringendu i denti.
  A donna rossa fece un cenno cù a testa. I boia tiravanu fora pezzi di ferru rovente è i mettianu nantu à i petti nudi di i ghjovani viaghjatori di u tempu. Ci era un odore di brusgiatu. Andreyka urlò, sentendusi cum'è s'ellu fussi vicinu à scoppià per u dulore.
  Malchish-Kibalchish strinse i denti è digrignò i denti in una furia di turmentu infernale. Ma riesci à trattene un urlu.
  I ghjovani boia anu cacciatu u ferru da i petti di i zitelli prigiuneri. È anu spruzzatu u sale nantu à e vesciche fresche. Quantu era dulurosu. Ancu Kibalchish hà gemitu trà i denti, è Andreyka hà pienghjutu veramente. Questu era veru. Una tale tortura. Ma Chikatilo si ricordava di ciò chì era statu un pazzu. È cumu avia tombu i zitelli, ciò chì significava chì meritava senza dubbitu sta tortura. È hà gridatu:
  - Ùn diceraghju ancu!
  A tortura hà cuntinuatu. Sta volta, pezzi d'acciaiu rovente sò stati applicati à e piante nude di i zitelli. È u dulore era straziante.
  Andreyka hà urlatu è hà gridatu. È Kibalchish hà gridatu. Ci era un forte odore di brusgiatu, cum'è agnellu arrustitu. I boia tedeschi eranu à u travagliu.
  A donna rossa hà pigliatu e pinze, chì eranu ancu rosse, è hà cuminciatu à rompe i diti di i pedi d'Andreyka, cuminciendu cù u so dettu chjucu. È l'hà fattu prufessiunalmente. Andreyka era suffucata da u dulore. Vulìa sperimentà un tale scossa ch'ellu svenissi, ma a cuscenza ùn l'abbandunava micca. Cusì tuttu ciò chì restava era un dulore intensu. Inundava a so cuscenza, ma ùn u lasciava micca svanisce.
  Ma i dui picciotti anu solu urlatu:
  - Ugh, ùn diceraghju micca ! Ah, ùn diceraghju micca ! Oh, ùn diceraghju micca !
  A donna dai capelli rossi hà urdinatu:
  - Avà a currente! Aumentemu a putenza!
  È i boia cuminciaru à caccià fili cù elettrodi, piazzendu li nantu à i punti i più sensibili. Anu ancu spruzzatu u sale nantu à i pedi brusgiati. Per rende lu più dulurosu. Era questu u tipu d'interrogazione.
  Malgradu tutte e so sofferenze, Andreyka hà sentitu un certu cunsulazione. Dopu tuttu, cù e so sofferenze, stava espiendu a so culpabilità davanti à e persone è à Diu. Dopu tuttu, tumbà è stuprà i zitelli hè un crimine seriu.
  Quandu i boia di Hitler mandavanu scosse elettriche à traversu i corpi di i zitelli, era veramente mostruosamente dulurosu. Ma i ghjovani masci, ancu s'elli gridavanu, eranu più una maledizione per u fascismu è u Terzu Reich.
  Ancu quandu anu attaccatu elettrodi à a so perfezione maschile, è cumu hà colpitu mostruosamente. È solu un dolore infernale.
  Andreyka è Malchish-Kibalchish rabbrividivanu mentre e scariche infernali li scorrianu per mezu. Era mostruosamente dulurosu. Ancu a pelle di i zitelli fumava è si gonfiava, è a schiuma li surtia da a bocca.
  Ma i picciotti gridavanu:
  - Morte à i boia di Hitler! Gloria à l'URSS!
  Dopu, l'assistenti di u boia, per ordine di a donna rossa, anu messu focu à i capelli d'Andreyka è Kibalchish. È in realtà hà pigliatu focu. È questu era un dolore novu è salvaticu, chì superava tuttu ciò chì era accadutu prima. Inoltre, u boia rossu hà rottu tutti i diti di i pedi nudi di i zitelli catturati da i nazisti. Rompere l'alluce era particularmente difficiule, è ancu un zitellu più forte l'hà aiutata.
  Ma ancu questu ùn hà micca fattu chì Andreyka è Kibalchish dumandassinu misericordia.
  À u cuntrariu, anu solu maleditu u Führer calvu!
  Intantu, mentre i picciotti eranu torturati, i cummattimenti cuntinuavanu à u fronte. I tedeschi avianu un caccia à reazione abbastanza putente, u ME-163. Era chjucu, senza coda nè fusoliera, è assai difficiule da colpisce. È u so tempu di volu era aumentatu à una meza ora, ciò chì li permetteva di esse adupratu efficacemente ancu in a polvera di carbone.
  Quessi sò i prublemi chì affruntanu l'aviazione suvietica. I nazisti tenenu l'iniziativa, ma sò attualmente nantu à a difensiva.
  È un'altra nutizia: u lanciu di pruduzzione di u T-54 hè ritardatu, dunque per avà i tedeschi anu u tempu di difendesi. È sò forti.
  È l'ultime armi. U Giappone si tene bè in u Pacificu. L'URSS ùn hà micca un cuntrattu di ghiacciu.
  U Terzu Reich hà ancu messu infine in pruduzzione l'E-5, un veiculu cù un solu equipaggiu armatu di una mitragliatrice. I tedeschi anu intenzione di equipallu cù un mutore à turbina à gas di mille cavalli. Imaginate a so velocità. Tuttavia, i binari ùn ponu micca suppurtà è i rulli stanu scivulendu.
  Iè, ci sò ogni tipu d'invenzioni.
  Stalin hà nutatu:
  - Ùn hè micca ora di prupostà di congelà u cunflittu ?
  Zhukov hà obiettatu:
  - Congelà u cunflittu hè equivalente à a scunfitta!
  Vasilevsky hà nutatu:
  "Hè impussibile di vince a corsa tecnologica contr'à i nazisti cù u putenziale scientificu è ecunomicu di l'Europa! Duvemu luttà finu à a fine!"
  Beria fece un cenno cù a testa:
  - Iè, grande capu! A ghjente penserà chì avemu persu! È una rivolta hè inevitabile!
  Zhdanov hà nutatu:
  - Facemu un carru armatu T-54 è IS-7 è pigliemu l'iniziativa!
  Voznesensky hà cunfirmatu:
  - Batteremu u nemicu finu à a fine!
  Stalin era d'accordu cun questu:
  - Luttemu finu à a fine, femu batte i nostri cori à l'unisonu!
  CAPITULU N№ 13.
  Hitler, ancu ellu, hà participatu à diverse missioni da zitellu. Ma chì duveria fà avà, se l'artefattu magicu hè datu solu à i puri di core ? È quantu puru pò esse, cù tantu sangue nantu à u spinu ? Ùn hè micca stupente ch'ellu sia cunsideratu u più grande assassinu di a storia. À propositu, un altru cumpagnu imperatore di u Giappone, Hirohito, hè statu imbiancatu da l'Americani, dicendu ch'ellu vulia a pace, ma i generali militaristi l'anu furzatu à fà u male.
  Ancu s'è Hirohito era cunsideratu un diu in Giappone, Hitler, cum'è si dice, era u principale cattivu. È questu titulu hè difficiule da cuntestà o da superà.
  A zitella partigiana dumandò:
  - Veju chì a to faccia zitellina s'hè scurita. Vuleria dì chì hai qualchì peccatu ?
  U zitellu-Fuhrer fece un cenno cù a testa:
  - Oh, ùn pudete micca imaginà quanti!
  Alice fece un cenno cù a testa à a farfalla:
  - Ebbè, postu chì u zitellu ùn pò micca, allora piglieraghju a spada!
  U bellu insettu hà obiettatu:
  "I kladenets di spada devenu esse branditi da un membru di u sessu più forte! Allora..."
  Hitler hà dumandatu:
  - U core pò esse purificatu da u peccatu ?
  A farfalla hà rispostu:
  - È chì peccati puderia avè un zitellu ? Hà saltatu a scola o hà tiratu a treccia di una zitella ?
  U zitellu-Fuhrer hà rispostu onestamente:
  "Aghju solu l'aspettu di un zitellu. Ma in a mo vita passata, eru assai adultu. È aghju fattu cose cusì chì hè megliu ùn ricurdà si! Tanti anni sò passati, è a ghjente maledice sempre è si ricorda!"
  Alice hà risu è hà dumandatu:
  - Davveru ? Eri Goering in a to vita passata ?
  Hitler rispose cun un suspiru:
  - Innò ! Ancu peghju !
  A farfalla scuzzulò l'ale è rispose:
  Sè avete lettu attentamente a Bibbia, pensu chì capite chì u Diu Onnipotente ùn hè micca un pacifista. Ancu Ghjesù hà dettu: "Ùn aghju purtatu a pace nantu à a Terra, ma una spada!"
  U zitellu-Fuhrer fece un cenno cù a testa:
  - Iè, hè accadutu què ! Ma ci sò sfarenti tippi di guerre. Ci sò guerre cavalleresche, è ci sò guerre d'annientamentu, è senza regule !
  
  Alice hà cinguettatu in risposta:
  Cacciatore stellare, soffia u to cornu,
  A to terra hè luntana in una gloria ingannevule...
  A fiamma di a battaglia trema trà e linee,
  In un ghjocu unilaterale senza regule!
  A farfalla hà rispostu cù un surrisu dolce:
  - È pussibule di purificà si da a sporcizia è da u dulore in a to anima è in u to core ! È so cumu fà lu !
  U zitellu-Fuhrer dumandò cun timida speranza:
  - È cumu si pò ottene questu?
  Alice hà dettu cun un sguardu dolce:
  - A grazia di l'Onnipotente è di Ghjesù crucifissu nantu à a croce copre ogni peccatu!
  A farfalla scuzzulò l'ale è rispose:
  - Facemu cusì... Ti metteraghju à prova! Videmu chì tipu di core hai veramente, zitellu!
  È ella scuzzulò l'ale. U paisaghju intornu à ella cambiò di colpu.
  U zitellu-Führer si truvò in u desertu. U sole splendeva senza pietà. I pedi nudi di u zitellu si sò messi nantu à a rena brusgiante. U zitellu hà suspiratu. Ancu s'è i so pedi eranu ruvidi da avè camminatu scalzu per tantu tempu, li pizzicava sempre.
  Adolf camminava, pruvendu à marchjà più prestu per ùn brusgià tantu e piante callose di u zitellu.
  Avà hè solu un zitellu di undici o dodici anni, magre è nervosu, in un oceanu infinitu di sabbia.
  Hitler hà pruvatu à calmassi. Si ricurdava di qualchissia chì avia signalatu u principale sbagliu di u Führer - l'attaccu à l'URSS in u 1941. Infatti, era una guerra nantu à dui fronti, cù una sottustima significativa di e capacità di a Russia Suvietica. L'ecunumia pianificata da u cumandu è u regime totalitariu strettu anu permessu di mobilizà enormi risorse. U sistema suvieticu ùn era micca debule, ma piuttostu a so forza. È era un paese più formidabile chè a Russia Tsarista.
  Per cumbatte la, era necessariu ottene e risorse di e culonie britanniche, è benintesa ancu di quelle francese, belghe è olandesi. Anch'elle sò impussibili finchè a Gran Bretagna ùn sia scunfitta, o almenu pacificata. Dunque, attaccà l'URSS hè una scumessa.
  Hè vera, Hitler era preoccupatu chì Stalin puderia pugnalallu in u spinu durante u sbarcu in Gran Bretagna. In particulare, Stalin avia annessu a Moldavia è una parte di a Bucovina, ciò chì suscitava preoccupazioni per l'approvvigionamenti di petroliu rumeni. Inoltre, Hitler era offesu da a reticenza di Stalin à scuntrallu in persona. Questu era veramente un colpu à u so orgogliu. Era cum'è s'è u capu di l'URSS disdegnava di scuntrà u Führer tedescu.
  È Molotov, incitatu da a so moglia ebrea, Zhemchuzhina, s'hè cumportatu in modu pruvucativu durante u so viaghju à Berlinu. Dunque, ùn hè micca cusì simplice.
  Si puderebbe ancu ricurdà a tetralugia di Icebreaker, induve Suvorov-Rezun hà descrittu Stalin chì preparava un attaccu contr'à u Terzu Reich. Questu pare plausibile è cumpletamente logicu.
  Hè vera, malgradu a so apparente logica, u Rompighiacciu di Suvorov cuntene parechji buchi, inesattezze è distorsioni evidenti. Ci vole ancu à tene à mente l'estrema prudenza di Stalin in pulitica estera. Per esempiu, ùn odiava micca Tito, ma ùn hà mai attaccatu a Jugoslavia. Ancu s'ellu ùn era micca u Terzu Reich, chì hà cunquistatu guasi tutta l'Europa in dui mesi. Inoltre, parechji generali jugoslavi, in particulare quelli di discendenza serba, averebbenu pussutu disertà per l'Armata Rossa Sovietica.
  È dopu ci hè l'attaccu à u Terzu Reich. In u 1941, Hitler avia sette milioni è duiecentu mila suldati è ufficiali solu in a Wehrmacht, è ottu milioni è mezu cù altre forze paramilitari. Stalin ùn averia guasi osatu fà què. Soprattuttu perchè u capu hà esercitatu moderazione in pulitica estera.
  Ancu cù a Finlandia, un paese cù una pupulazione di solu trè milioni è mezu, hà preferitu negocià prima. È hà offertu cundizioni abbastanza favurevuli per u scambiu territuriale, permettendu à i Finlandesi ancu di allargà u so territoriu.
  Cusì Stalin hè certamente un tiranu, ma micca unu chì hè particularmente amante di attaccà prima.
  Ma s'è i tedeschi avianu cuntinuatu a guerra cù a Gran Bretagna, è l'URSS avia mantinutu una neutralità amichevule, u Terzu Reich puderia avè riesciutu. In particulare, l'operazioni per piglià Malta è Gibilterra eranu digià state pianificate. È serianu state realizate senza un Fronte Orientale. L'Africa è terre finu à l'India serianu state catturate. È dopu un sbarcu in Gran Bretagna saria seguitu, accumpagnatu da bumbardamenti massicci.
  È cunquistendu a Gran Bretagna, u Terzu Reich averia guadagnatu risorse simpliciamente illimitate. Tandu seria statu pussibule d'attaccà l'URSS. U Giappone averia ancu aiutatu da livante.
  Hè vera, l'URSS averia sviluppatu a formidabile serie di carri armati KV, in particulare u KV-5, chì pesa più di centu tunnellate. È u KV-4 puderia esse statu ancu più pesante. È cumu saria andatu u sviluppu di i carri armati in Germania? U travagliu nantu à i carri armati Tiger cù un cannone di 88 millimetri avia cuminciatu ancu prima di l'invasione di l'URSS, è ancu un prototipu hè statu custruitu, ancu s'ellu hà un spessore di armatura di cinquanta millimetri.
  Per cumbatte u Matilda, per esempiu, era necessariu un cannone à canna longa. Tutti parevanu capisce questu. È hè statu fattu un cannone à canna longa, ma u carru armatu T-4 ùn hè statu riequipatu cun ellu. Inoltre, l'esperti militari sò riesciuti à cunvince Hitler chì ùn ne avianu micca bisognu. Ma dopu, quandu u Führer hè diventatu affascinatu da i disinni di carri armati di più di centu tunnellate, ùn hà più vulsutu ascultà l'esperti.
  È in vanu. U Maus ùn era micca adattatu per a vera guerra, malgradu i risultati di e prove satisfacenti. Mentre u Tiger II, chì pesava sessanta ottu tunnellate, si rompeva constantemente, è cusì era u Panther, u Maus, chì pesava centu ottanta ottu tunnellate, era un incubo.
  Ùn pudete mancu rimorchiallu da u campu di battaglia, i ponti ùn u susteneranu micca, affonderà in u fangu, è si romperà più chè soffre di colpi.
  È hè enormu - faciule da distrughje cù l'aerei è ùn pò esse camuflatu in alcun modu.
  Ci eranu nove prototipi Maus in tutale - eccu quante risorse sò state spese per elli.
  I migliori disinni di i cuncettori tedeschi eranu l'E-10 è l'E-25, ma ùn sò mai entrati in pruduzzione. Di i veiculi prudutti in massa, l'Harzer è u Jagdpanther sò forse i migliori. S'ellu fussi statu pruduttu u Jagdpanther invece di u Tiger-2, prubabilmente saria statu più efficace.
  U zitellu-Führer hà camminatu per u desertu, a so mente chì curria cù i pinsamenti. Avia fattu assai per accelerà a scunfitta di u Terzu Reich. Senza vulè, benintesa. Tante risorse eranu state spese, per esempiu, in missili, in particulare i missili balistici V-2. Iè, nè i Britannichi nè l'Americani ùn pudianu abbattere un tale missile, ma a so scarsa precisione u rendeva di poca utilità per sparà à obiettivi militari.
  È purtava solu ottucentu chilogrammi d'esplosivi, eppuru costava quant'è quattru carri armati Panther. Era un apparecchiu irrazionale. Cum'è u missile di crociera V-1, ancu s'ellu era più economicu, era più faciule da abbattere.
  In tutale, sottu à Hitler, sò stati prudutti circa vinti mila V-1 è circa cinque è mezu mila razzi V-2.
  Imaginete solu quantu si pudia fà cù i soldi sprecati di aerei è carri armati.
  Da l'altra parte, Hitler pensava chì puderia esse per u megliu. Altrimenti, l'Americani averebbenu sganciatu una bomba atomica annantu à Berlinu s'è a guerra si fussi trascinata troppu longu. È saria statu ancu peghju. Ma dopu à a guerra, a Germania hè stata ricustruita, è dopu hè stata riunificata.
  È ciò chì saria accadutu s'è a guerra si fussi trascinata troppu longu saria statu ancu peghju.
  U zitellu Hitler hà cuminciatu à sente sempre più sete. Era in u desertu, è avia fame. È questu era veramente crudele.
  Allora Adolf s'inginocchiò è cuminciò à pricà. Hà ancu pricatu à Ghjesù è à a Vergine Maria.
  Dopu, u zitellu-Führer si hè alzatu è hè andatu avanti. Hà pruvatu à caccià i pinsamenti disturbanti. Morire una seconda volta ùn hè micca spaventosu, però. Dopu tuttu, per ghjunghje à l'Infernu-Purgatoriu, ci vole à more. Avà, questu hè veramente brutale, vagà per u desertu.
  Hitler hà pensatu chì forse questu era u rituale di purificazione, per fà soffre qualchissia. È si hè vergugnatu. Quanta ghjente avia patitu per via di ellu. Iè, parechji si sò pentiti, ma ùn era micca una scusa. U zitellu-Führer s'era suicidatu. Ùn averia micca funzionatu cun ellu cum'è cù Hirohito. Era megliu chè cascà in e grinfie di l'NKVD.
  Di colpu qualcosa hè apparitu davanti à tè.
  Hitler hà riunitu e so forze è hà cuntinuatu. È in effetti, un vasu hè apparsu davanti à ellu. Unu d'argentu, cù un sigillo.
  U zitellu-Fuhrer hà nutatu:
  - Saria bè s'ellu ci fussi acqua. Morgu solu di sete.
  È Adolf hà stappatu u vasu. È subitu l'hà lasciatu cascà, un fume grossu è neru chì ne surtia.
  U zitellu hà ancu saltatu in daretu. È tandu hè apparsa una grande siluetta turchina.
  È si intese una risa tonante:
  - Chì picculu diavulu ! Ma accidenti, pare chì m'ai salvatu !
  U zitellu Hitler stese e mani:
  - Hè accadutu cusì!
  U geniu esclamò:
  - Ti possu cuncede ogni desideriu! Ma solu unu! Allora...
  Adolf hà dettu cun entusiasmu:
  - Fate cusì chì in a mo vita passata saria diventatu un artista è ùn saria micca statu implicatu in pulitica!
  U geniu fighjulava u Führer è ridia:
  - Hè ciò chì vulete, Adik! Ma ùn curreghju micca l'errori di u passatu! Ciò chì hè accadutu hè digià fattu è ùn pò esse annullatu! Dumandate tuttu ciò chì pudete avà. Sè vo vulete, distruggeraghju a cità, o custruiraghju un palazzu chì ghjunghje sin'à u celu. Sè vo vulete, vi daraghju mille belle concubine, o vi faraghju sultanu. O sè vo vulete una muntagna d'oru, o a morte di tutti i vostri nemici. Possu fà tuttu, in limiti ragiunevuli, sicuru!
  U zitellu-Fuhrer hà murmuratu:
  - Allora trasfurmate questu è altri deserti di stu pianeta in un giardinu in fiore!
  U geniu hà risu è hà rispostu:
  - Sentu è ubbidiscu!
  È battè e zampe. U zitellu-Führer hè statu scuzzulatu prufundamente. È in effetti, i miraculi cuminciaru à accade. L'erba piattava a rena, è l'alti arburi cuminciaru à cresce. S'assumigliavanu à palme è viti. Pareva abbastanza bellu. È l'arburi s'alzavanu in altu, è nantu à elli crescevanu boccioli di fiori brillanti è lussuosi.
  U zitellu-Fuhrer s'inginocchiò è disse:
  - Gloria à Diu Onnipotente, u Misericordioso è Compassionevule!
  È avà a giungla si stendeva davanti à ellu. Hitler pricava cun fervore è grande entusiasmu. Era veramente rimarchevule, è bellu. U zitellu, cunsideratu da parechji cum'è u più grande assassinu di tutti i tempi, era inginocchiatu, e so piante infantili, cù i so tacchi arrotondati è nudi, eranu visibili.
  U zitellu-Führer hà passatu un pocu di tempu in preghiera. Ma a sete a hà spinta à alzassi è à circà un fiumicellu.
  Hitler camminava scalzu nantu à l'erba è cantava:
  Veju chì i bordi di i corsi d'acqua sò stati lavati via
  Primavera...
  Ci hè una surtita da a rutina quì,
  Salvezza!
  È tandu u zitellu hà intesu u murmure di un fiumicellu. Hà acceleratu u passu. Infatti, l'acqua scorria, abbastanza fresca è chjara.
  U zitellu-Fuhrer hà cinguettatu:
  -Acqua, acqua! Acqua fredda chì hè surtita di colpu da u bucket!
  È tandu vide una zitella, di circa sette o ottu anni. Purtava una tunica bianca è immergeva i pedi in l'acqua chjara. Una zitellina dolce, cum'è un agnellu, cù capelli d'oru.
  Hitler disse cun un surrisu:
  So caru meu chì senza tè mi senteraghju male,
  È nimu ùn mi allevierà a suffrenza...
  Ma credetemi, mai figliolu di viziu,
  Ùn amerà micca a creazione immaculata!
  In risposta à a canzona umoristica, a zitella stese e so labbre in un surrisu è agitò a manu in risposta.
  Ma di colpu un tentaculu hè surtitu da l'acqua è hà pigliatu a zitella per u so picculu pede nudu.
  Hitler hà gridatu è hà pigliatu una petra piatta. U zitellu hà saltatu abilmente è hà culpitu u tentaculu cù u so bordu affilatu. A forza di u colpu, cù a velocità è a massa di u zitellu, hà spezzatu u tentaculu. A zitella, liberata, hè partita è s'hè strappata.
  I so tacchi nudi, tondi è rosa brillavanu.
  U zitellu-Führer si precipitò dopu à ella. Un altru tentaculu pruvò à piglià a so gamba, ma riesci à scappà. È sò fuggiti da u fiume.
  A zitella hà datu un'ochjata in daretu un paru di volte è dopu s'hè firmata. U zitellu-Führer s'hè firmatu accantu à ella. A piccula bellezza hà dumandatu:
  - Quale si?
  Hitler hà rispostu:
  - Sò un peccatore miserabile, indegnu di a Grazia di l'Altissimu!
  A zitella hà fattu obiezione:
  - Innò, sì un zitellu curaghjosu! Ùn avia paura di piglià un calamaru di fiume.
  U zitellu-Fuhrer hà rispostu:
  - Ùn pudia micca lascià chì un mostru si porti via una bellezza cum'è tè!
  A zitella disse cù un suspiru:
  "Sò solu un picculu schiavu. A Padrona m'hà mandatu in a giungla per truvà un paru di perle di fiume. Ma hè assai difficiule à fà. È avà probabilmente mi batteranu nantu à e piante di i pedi cù una mazza. È què face assai male!"
  Hitler hà suggeritu:
  - Cerchemu inseme perle d'acqua dolce. D'accordu, saria una bona idea.
  A zitella hà dettu cù un suspiru:
  "Avete fattu arrabià i calamari di u fiume. Avemu bisognu di fà una deviazione è circà un altru fiume."
  U zitellu-Fuhrer hà accunsentutu:
  - Hè una bona idea! Ùn ci hè nunda da cuntestà!
  È i zitelli spruzzavanu i so picculi pedi abbronzati, cù e so piante callose, nantu à l'erba verde è aranciu. Eranu di bon umore è vulianu cantà.
  U zitellu-Fuhrer vulia piglià qualcosa chì li tuccaria l'anima. È cusì andò è cantò:
  U culore di e rose hè turchinu brillanti,
  È qualchì volta fiurisce cum'è u rubinu...
  À a mo dolce, cara zitella,
  Mi prisenteraghju cù un mazzulu gigante!
  
  Iè, pò esse difficiule à sceglie li,
  Per fà una ghirlanda di rose, cusì fragranti...
  Scriveraghju u verbu di l'amore in un quaderno,
  Cusì chì e nuvole di timpesta ùn ti copranu micca!
  
  O zitella di grandi sogni,
  Sì apparsa à u zitellu in i so sogni vividi...
  Una tale bellezza soprannaturale,
  Perchè u cuscinu hè cupertu di lacrime amare ?
  
  Ùn lasceremu micca entre i prublemi, credu à a soglia,
  Chì a rosa ùn svanisca micca in u lussureggiante maghju...
  Perchè Diu esalta quelli chì amanu,
  Ùn simu tristi cù a zitella!
  
  Darà un basgiu à l'alba,
  È l'usignolu canta à u ghjovanu core...
  Dicu à u mo amatu - ùn mi viziate micca,
  Aprite a porta più largamente cù grazia!
  
  Credu chì seremu inseme per sempre,
  È a ghjuventù durerà per sempre..
  Chì a nostra bellezza sia eterna,
  È i pinsamenti sò gentili è umani!
  
  Quì finiraghju di cantà ti un bellu versu,
  Per chì l'anima possi fiurisce in languore...
  Seremu inseme per milioni d'anni,
  Credimi, l'amore hè più forte chè u metallu!
  
  Ma sopra à tuttu in u mo core ci hè Ghjesù,
  L'adoru al di là di ogni cunniscenza...
  Hà datu a salvezza, un gustu senza limiti,
  È l'opera di Diu hè a luce è a creazione!
  Fà u bè hè a mo vucazione!
  Eranu quì, inseme cù a zitella, à un fiumicellu. L'acqua quì era ancu chjara è scintillante. Malgradu u calore di a giungla, era fresca è lasciava un gustu insolitamente frescu in bocca.
  U zitellu-Fuhrer hà calatu cù cura e so mani finu à u fondu è hà cuminciatu à circà a perla. A zitella l'hà seguitu. I zitelli anu cuminciatu à circà a perla à u toccu.
  Hitler hà nutatu chì ci vole un tipu particulare di magnanimità per dà una chance à quelli chì parenu senza speranza. Ci vole à nutà, però, chì u Führer ùn li piacia micca torturà è turmentà a ghjente. Ùn visitava micca i campi di sterminiu, ùn guardava micca e cronache di u sterminiu, è in generale pruvava à prutege si da a viulenza.
  À u listessu tempu, u Führer avia una bona memoria. In particulare, si ricurdava di i calibri di l'armi di tutti i paesi di u mondu, almenu i più impurtanti.
  È marche d'arme, è carri armati, è aerei, è assai di più.
  Hitler preferia i fucili cù una alta velocità iniziale. À questu rispettu, i fucili tedeschi eranu abbastanza boni: precisi, à focu rapidu è cù una traiettoria piatta.
  Hè vera chì i carri armati cù longhi barili avianu prublemi, per esempiu, in a furesta.
  À a fine di a guerra, Hitler hà ancu favuritu a putenza militare di i carri armati è di l'aerei. Per esempiu, u Focke-Wulf era l'aereo u più putente in termini d'armamentu, cù sei cannoni.
  È in più, puderia esse adupratu sia cum'è bombardiere sia cum'è aereo d'attaccu. U TA-152 era particularmente bonu - un aereo assai capace, ancu s'ellu era pruduttu in quantità relativamente chjuche.
  Invece, i tedeschi anu datu preferenza à l'avioni à reazione.
  Forse era ancu questu un sbagliu.
  U zitellu Fuhrer hà sintutu a petra scivolosa cù a manu è l'hà tirata fora.
  È ellu esclamò cun gioia:
  - Perla!
  A zitella in tunica hà squittatu:
  - Grazie à Diu! Infine l'avemu trovu!
  È ella hà cuminciatu à circà ancu più vigorosamente. È a furtuna li hà surrisu: hè apparsa una seconda perla.
  Dopu à chì a zitella hà dettu cun sensu:
  - Basta ! Basta di e cose bone !
  Hitler dumandò cun surpresa:
  - Perchè basta ? Forse truveremu qualcosa d'altru, è a signora ti darà qualcosa !
  A zitella hà fattu obiezione:
  - Ùn ne vale a pena. Dopu, ella vi dumanderà di purtà più perle ogni ghjornu, è s'è vo ùn l'avete micca, vi batterà senza pietà!
  U zitellu-Fuhrer hà rimarcatu:
  - Chì signora cattiva avete!
  A zitella in tunica fece un cenno cù a testa:
  - Ùn dite nunda ! Hè veramente cattiva !
  Hitler hà suggeritu:
  - Allora scappemu da ella inseme!
  A zitella surrise è fece a seguente osservazione:
  "Ùn hè micca difficiule di scappà, ma induve ? A furesta ùn hè mancu cusì tranquilla. Ùn ci ponu esse animali predatori quì, ma ci sò certamente in altri lochi!"
  U zitellu-Fuhrer fece un cenno cù a testa è cantò:
  Sò amicu cù l'orsu,
  Sò nantu à l'orsu, amichi mei...
  Esceraghju senza paura!
  S'e sò cun un amicu,
  S'e sò cun un amicu,
  È l'orsu hè senza amicu!
  A zitella hà guardatu u Führer è hà nutatu:
  - Sì spiritosu ! È devu dì, curaghjosu ! Beh, pruvemu à scappà ! Ma induve andemu !?
  U zitellu-Fuhrer hà rispostu:
  - Induve anderemu ? Beh, pensu drittu in avanti !
  A zitella dumandò cunfusa:
  - È induve finiremu ?
  Hitler hà rispostu logicamente:
  - Arriveremu in qualchì locu ! L'importante hè di cuntinuà drittu è di ùn svià si !
  È i zitelli si sò presi per manu è sò partuti per a giungla. U so umore ùn era più tetru. À u cuntrariu, hè diventatu più allegru.
  Soprattuttu per una zitella chì hà una nova perspettiva.
  È i zitelli cuminciaru à cantà:
  A natura ci hà piattu tanti sicreti,
  Ùn sapemu micca ciò chì fà, ragazzi...
  Ma anu dettu à Diu: dacci a cunniscenza,
  Perchè ci vole à diventà adulti!
  
  L'Onnipotente hà rispostu: cercate amichi,
  Truvate a chjave di i misteri di u pianeta...
  È state cù i dii - site una sola famiglia,
  Almenu in a nostra mente simu figlioli eterni!
  
  È cusì Gagarin hà apertu e porte di u spaziu,
  Volemu più veloci chè l'acelli...
  Eri un omu, è avà sì un cherubinu,
  Credimi, avemu qualcosa di chì esse fieri!
  
  Cultivemu grandi angurie nantu à Marte,
  È i fiumi scorrenu attraversu Venere...
  Cù amore cunquistemu u mondu di e stelle turchine,
  Ùn puderà micca succumbà à a chimera!
  
  Mercuriu hè avà cum'è un fratellu per noi ragazzi,
  È in ogni petra ci hè a speranza...
  Un cumbattante cù una mitragliatrice laser nantu à u pettu,
  Cusì ch'ellu ùn ci serà più di quelle terribili guerre di u passatu!
  
  Credu chì e cose anderanu bè avà,
  Tuttu u mondu diventerà felice in una volta...
  È u remu taglia a superficia di u spaziu,
  È a ghjente hè cum'è fratelli, unita!
  
  Credimi, a Patria ùn serà micca in fume,
  A scienza ùn lasciarà micca chì a ghjente crolli...
  È credu chì realizeremu u sognu sacru -
  Scarpe di diamanti per a paisana!
  
  Dopu ghjunghjeremu à u cunfine di l'universu,
  È a scienza resusciterà i morti...
  Rughe, malatie, sguasseremu, ghjucendu,
  U prugressu hè un nome immortale!
  Una bona canzona, per dì cusì, chì ti face felice è ti face vene voglia di ballà è di saltà in sù è in ghjò.
  È u tempu era bellu, assulanatu. Ancu s'ellu hè sempre assulanatu in l'Infernu-Purgatoriu. Forse avete ancu vulsutu piattassi à l'ombra in un locu cusì assulanatu. È ci hè assai ombra in a giungla. U Führer s'hè ancu ricurdatu di u filmu di Tarzan ch'ellu avia vistu in una vita passata. Hà ancu pensatu à forse trasfurmà si in carne di zitellu è trasferisce a so mente quì. Corre in giru, cusì, scalzu è in pantaloncini corti - saria bellu. È avà u so sognu s'hè avveratu, è hè un zitellu scalzu, cum'è u figliolu di Tarzan. È u zitellu si sente bè è felice.
  Hitler era sempre attrattu da a buntà è da a luce, è ùn vulia esse u capu, è ancu menu u cattivu.
  Ma hè cusì chì hè accadutu. Quandu e putenze superiori t'anu guidatu per una strada difficiule è sfidante. È hè risultatu esse tuttu, ma micca sanu.
  Hitler dumandò à a zitella:
  - Ci sò altre zone populate quì ?
  U zitellu hà rispostu cù un surrisu:
  - Iè, ci sò ! Solu elli ponu esse ancu più periculosi !
  U zitellu-Fuhrer fece un cenno cù a testa:
  - Capiscu ! Puderanu piglià ci per schiavi fuggitivi ! Beh, forse pruvaraghju à truvà un locu per mè stessu à u sole.
  A zitella stava per dì qualcosa quandu di colpu una cobra enorme hè apparsa davanti à i zitelli. Era gialla è cuperta di macchie marroni.
  Aprendu u so cappucciu, hà gracchiatu in una lingua cumpletamente umana:
  - Site entrati in u mo territoriu, è unu di voi deve more!
  U zitellu-Fuhrer s'avvicinò è rispose:
  - Allora lasciami more!
  U cobra hà surrisu è hà rispostu:
  - Zitellu ? Ma sì un pocu magre, è a carne di una zitella hè più tenera ! Forse ti lasciaraghju campà è ti faraghju u mo schiavu ! È a manghjaraghju !
  A zitella rabbrividì è squittì:
  - Pudete tumbà mi, signora Cobra, ma ùn manghjate micca a mo carne!
  U cobra hà scattatu è sibilatu:
  - È perchè hè cusì ?
  A ghjovana schiava in tunica hà rispostu:
  - Perchè in questu casu a mo ànima ùn anderà micca in celu!
  U rettile minacciosu hà ringhiatu:
  - È ùn ci ghjunghjerà micca quantunque ! Perchè sì un schiavu fuggitivu è disubbidiente ! È ti manghjaraghju di sicuru !
  U zitellu-Fuhrer hà obiettatu:
  "È in i conti di fata, prima di manghjalli, i cobra sapienti facenu indovinelli! È s'è e so vittime rispondenu à trè indovinelli, sò liberate!"
  U cobra hà ringhiatu è hà dettu:
  - Sì veramente cusì intelligente ? Eri adultu in una vita passata ? Ci hè qualcosa di particulare in i to ochji !
  Hitler hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  - Iè, eru ! È forse ancu troppu adultu !
  U cobra sibilò è disse:
  - Va bè allora! Pruvaraghju à fà vi trè indovinelli! Ma sappiate questu: s'è vo ùn rispondete mancu à unu di elli, vi manghju tramindui!
  U zitellu-Fuhrer hà dettu cun un surrisu:
  - A carne umana hè dannosa! Pò causà una reazione allergica severa!
  U cobra sibilò è ringhiò:
  - Smetti di fà l'astutu! Rispondi invece à sta dumanda! Perchè è da chì ululanu i lupi à a luna?
  Hitler hà surrisu è hà dettu:
  - Questu hè una spezia d'enigma infantile!
  U cobra grugnì, gonfiendu u so cappucciu:
  - Ma sì ancu in u corpu di un zitellu ! Dai ! Ti manghjaraghju vivu, è serà veramente dulurosu è disgustosu !
  U zitellu-Fuhrer hà rispostu cun fiducia:
  - I lupi ululanu à a luna, da a Terra, perchè, per aria!
  U cobra sibilò aggressivamente è murmurò:
  - Beh, sì qualcosa d'altru! L'hai capita bè! Dopu a seconda dumanda: Perchè Ghjuda hà traditu Ghjesù Cristu?
  A fronte di u zitellu-Fuhrer si strinse. Passò u pede nudu nantu à l'erba, appughjendu nantu à a protuberanza, è rispose:
  - Ghjuda hà traditu Ghjesù Cristu per trenta pezzi d'argentu!
  U rettile predatore hà gonfiatu u so cappucciu è hà sibilatu di novu:
  - È avete indovinatu bè per a seconda volta! Vegu chì site forte! Tuttavia, a terza dumanda serà fora di u vostru putere!
  Hitler rispose cun un suspiru:
  - Tuttu hè a vulintà di Diu! È eiu sò un grande peccatore!
  U cobra sibilò aggressivamente è disse:
  - Chì ùn sà micca Diu Onnisciente, Onnipotente, Onnisciente!
  U zitellu-Führer s'hè tesu. Una quistione chì puderia veramente lascià perplessu à qualchissia, ancu Hitler, chì era statu abbastanza educatu è ben lettu in a so vita precedente. U cobra, videndu u silenziu di u zitellu, hà apertu e so mascelle, u so cappucciu digià allargatu, prontu à muzzicà.
  U zitellu-Fuhrer, sentendu una onda d'ispirazione, rispose:
  - U Diu onnisciente ùn sà micca una quistione à a quale ùn pò risponde! Ma hè velenosa!
  U fume hà cuminciatu à esce da a cobra, prima da a so bocca, dopu da altre aperture di u so corpu, è hà cuminciatu à brusgià davanti à i nostri ochji, trasfurmendusi in una manata di cennera.
  CAPITULU N№ 14.
  Anastasia Vedmakova hà ancu travagliatu scalza è solu in bikini in a neve. È ùn hà micca scurdatu di fà pipì.
  A bella Aksel Arbuzova, una studiente di terzu annu à l'Università Statale di Mosca, camminava per una strada assulanata di Mosca. Avia appena compiu diciottu anni è era di bon umore. Era assai bella. Alta, ben fatta, è i so capelli eranu cusì ricci, cum'è u velu d'oru. Aksel ùn era micca una travagliatrice particularmente dura. Era una studiente trascurata, ma a so rara bellezza hà cusì affascinatu i so prufessori, prufessori assuciati è istruttori chì li davanu facilmente A. Aksel stessa sunniava di marità si cù un miliardariu. Preferibilmente, ellu averebbe più di ottanta anni, cusì morirebbe prima. È tandu puderia divertesi! Puderia diventà una ricca vedova è realizà tutte e so fantasie. Per esempiu, Aksel vulia custruisce a so propria marina. Vulia chì e vele fussinu scarlatte è guarnite d'oru.
  È navigà cun un equipaggiu di belle zitelle è zitelli in stile pirata.
  È puderanu, per esempiu, mette in scena una spezia di rapina improvvisata. È questu seria bellu.
  A zitella hà schjattatu i so tacchi alti nantu à l'asfaltu è hà cantatu:
  Quandu una zitella hà assai soldi,
  Quandu ella, a magnata cool...
  Tutti i picciotti sò in ghjinochje,
  Tutti i picciotti sò in ghjinochje...
  In tutta a superficia di a terra!
  Iè, sicuru, hè bellu esse riccu è liberu. Ma ùn hà micca voglia di studià. Davveru, à chì serve ? Solu per quelle foto di bikini in una rivista, hè stata pagata più di ciò chì un accademicu guadagna in un mese. È chì hà da pensà ? Ma avè una laurea hè prestigioso. Davveru, una tale bellezza senza laurea. È Axel, per pura forza, hà passatu i so esami di dirittu, ma ne sapia praticamente nunda. L'unica cosa chì si ricordava era chì in l'antica Roma ci era sta piccula munita di rame chjamata as, è chì un patriziu camminava per e strade è picchiava tutti quelli chì si vedevanu. Un schiavu u seguitò, distribuendu a multa legalmente richiesta in questi asi.
  A zitella hà risu. Soprattuttu quandu s'hè ricurdata quantu era faciule ottene una bona quantità di soldi. Hà lasciatu solu una impronta di u so pede nudu è graziosu nantu à un pezzu di carta in pittura aranciu. Una tale creatività d'avanguardia. È li anu datu mille euri per quessa! Cum'è dice u dettu, sè nasci bella, sarai felice. L'omi affollanu versu ella. Ma ùn hè micca solu per piacè. Sè vo vulete divertiscevi, ùn avete micca bisognu di pagà; Axel ùn hè micca scemu. È s'ella ci vole, venderà a so virginità à l'asta. Infatti, a virginità hè un tesoru chì vene solu una volta, è deve esse vindutu à u prezzu più altu. Avà hà diciottu anni, ciò significa chì hà bisognu di cuntattà a mafia per urganizà un'asta clandestina, è dopu averà tanti soldi chì a so testa girerà! Axel hà surrisu, imaginendu si in u centru di un stadiu, induve millaie d'omi divoranu avidamente a bellezza cù l'ochji è offrenu milioni per una notte cù una vergine! Avà seria bellu!
  I so pinsamenti sò stati interrotti da a bellezza chì hà pisatu un sassu cù a so scarpa è hà rottu u taccu.
  È Axel zoppicava. Aghju avutu à caccià e mo scarpe è marchjà scalzu. È questu hè cusì spiacevule à fà in Mosca, perchè e strade sò sporche è piene di germi. Hè vera, u tempu hè caldu è estivale, dunque hè in realtà piacevule marchjà scalzu nantu à l'asfaltu caldu.
  Di colpu, un zitellu hè apparsu davanti à ella. U so aspettu stravagante hà subitu attiratu a so attenzione. Da una parte, purtava un gilet pre-Petrinu caru ma chiaramente antiquatu è un cappellu tricornu cù una grande piuma di struzzu in cima. Avia ancu una spada à fiancu. L'elsa, inoltre, era incrustata di pietre preziose. Da l'altra parte, u zitellu era scalzu è ùn pareva avè più di dece o undici anni.
  Axel si firmò è dumandò:
  - Chì, sì di u teatru ? Ghjuchi u rolu di u principe chì hà persu i so stivali ?
  U zitellu si pusò u ditu nantu à e labbre è sibilò:
  - Ùn sò micca di u teatru ! Sò un hobbit, conte de Hissar. Avemu veramente bisognu di tè. Perchè ? Ùn ci hè tempu per spiegà !
  A zitella hà risu è hà rispostu:
  - U Hobbit ? Hè una spezia di ghjocu per i zitelli ? Per chì avete bisognu di mè ? S'ellu hè per un filmu, allora sò d'accordu, basta à pagà mi !
  U zitellu stese a manu dritta versu ella è li pigliò forte a palma, dimustrendu una forza cunsiderevule. A zitella pruvò à liberassi, ma senza successu. L'hobbit parenu solu zitelli, ma in realtà, sò adulti è cumbattenti assai capaci, capaci di campà per seculi s'elli ùn sò micca uccisi. U zitellu alzò un pede nudu è infantile è sfregò u so pollice nantu à u grande smeraldo nantu à a manu manca di ciò chì pareva esse un ghjovanu hobbit. È di colpu, tuttu cambiò. Un bagliore ardente apparve intornu à ella. Cum'è s'è mille vulcani fussinu eruttati à tempu. Dopu, tuttu diventò tranquillu.
  A zitella si truvò in una cità di fiaba. O piuttostu, in una strada acciottolata, circundata da belli edifici in stile baroccu chì parevanu più palazzi chè abitazioni. A vista d'Axel s'offuscò, è ella squittì:
  - M'hai rapitu, picculu mocciosu! Ci hè un delittu per quessa!
  U zitellu hà rispostu cun calma:
  "Ùn sò micca minore, aghju trè centu cinque anni! È per ciò chì riguarda e minacce, a magia hè più forte chè a tecnulugia. Noi pudemu penetrà in u vostru mondu, ma voi micca."
  A zitella si guardò intornu, cunfusa. Facia caldu, forse ancu caldu, assai più caldu chè Mosca. È ùn hè micca stupente, quandu Aksel fighjò u celu, ella fischiò ancu - ci eranu quattru "soli", tutti culori diversi. Unu aranciu, unu giallu, unu rossu è unu verde. È eranu spargugliati praticamente in tuttu u celu. O piuttostu, à intervalli trà di elli, facendu cumparisce e nuvole in tutti i culori di l'arcubalenu.
  A zitella sintì u conte-zitellu chì li tirava a manu. È ella u seguitò.
  Dapoi i primi passi, Axel hà sintutu un disagiu. I ciottoli eranu incredibilmente caldi, brusgienduli i pedi nudi. Inoltre, hà lasciatu cascà e scarpe mentre si muvia. È era estremamente dulurosu camminà, soprattuttu cù quattru soli chì brillavanu à tempu. Ancu in i climi temperati, qualchì volta in ghjorni d'estate particularmente caldi, l'asfaltu pò diventà cusì caldu chì hè dulurosu.
  Axel si ricurdava d'esse stata in Bombay. Avia pruvatu à marchjà senza scarpe, è e so sole di zitellina avianu brusgiatu cum'è una padella. Eppuru i zitelli di u locu currianu cum'è s'è i so pedi fussinu cum'è zoccoli di cammellu.
  È quì i ciottoli brusgianu è punghjenu. È face male...
  Axel hà gridatu è hà cuminciatu à saltà è à ruggì:
  - Ah, ah, ah, ah! Mi face male, dammi qualchi scarpi da mette!
  U Hobbit hà dumandatu:
  - Brusgia assai?
  A zitella hà cuminciatu à pienghje è à saltà:
  - Iè! Hè cum'è u focu chì ti lecca i talloni!
  U conte di Guissart hà tiratu a so bacchetta da a cintura è hà fattu un cortu incantesimu. Una colonna di luce hè surtita da a so punta è hà toccu i pedi nudi è scottati di a zitella.
  U dulore hè sparitu subitu. Axel s'hè calmata, un surrisu s'hè spartu nantu à a so dolce faccia. Hà suspiratu è hà dumandatu:
  - Chì hai fattu?
  U hobbit hà rispostu cù un surrisu:
  - Magia prutettiva. Avà pudete ancu marchjà nantu à carboni ardenti senza paura!
  Axel hà cantatu:
  - Lungu u percorsu fiammeggiante, zitelle scalze!
  Sò stancu di munghje a vacca, vogliu avè a mo felicità!
  È si sò messi in strada à pedi. U hobbit, brandendu a so spada, disse:
  "Avemu veramente bisognu di tè. Hè per quessa chì avemu avutu à ricorre à questu metudu micca cunvinziunale per cunsignà ti."
  Axel hà vistu di colpu un'ombra alata vulà trà e cupole d'oru di l'alti edifici chì parevanu palazzi. Ancu u culore di a cupola hè cambiatu da u giallu à u viulettu. U dragone à trè teste tagliava dolcemente l'aria, sbattendu e so larghe ale, simile à un pipistrellu gigante.
  A zitella fischiò:
  -Wow! Avete ancu dragoni!
  U hobbit fece un cenno di testa vigoroso:
  "Iè, è sò i più impurtanti di u nostru mondu. Dunque, s'è un dragone vola bassu, sì ubligatu à inchinà ti è dì: "Gloria!""
  Axel hà esclamatu capricciosamente:
  - È tè ? Ùn ci hè bisognu ?
  U conte di Guissard hà rispostu:
  "Sò una persona nobile cù un titulu. È possu solu annuisce cù a testa."
  A zitella hà fattu a dumanda evidente:
  - Sè vo site una persona nobile, perchè mostrate i vostri tacchi nudi ?
  U hobbit hà rispostu cù un surrisu:
  "Perchè hè cusì chì facenu e cose l'hobbit. E scarpe impediscenu a nostra magia. Cusì preferimu fà senza elle."
  Axel fece un cenno cù a testa. Avia vistu filmi di hobbit. Avia ancu fattu audizioni per roli. Da zitella, era stata scelta per u rolu di scout partigiana. À quellu tempu, duvia camminà scalza, nantu à l'erba è i sentieri d'estate, ciò chì era più o menu accettabile. Ancu s'ellu era abbastanza dulurosu: dopu à parechje prove nantu à una strada pulverulenta, i pedi nudi è teneri di a zitella cuminciavanu à fà male è à prude dulurosamente. È dopu a purtavanu à a so esecuzione scalza attraversu a neve. Ebbè, a neve era falsa, sicuru, ma era sempre emotivamente straziante. È s'ella l'impiccanu? È un cartellu intornu à u so collu diceva: "Sò una partigiana". Ma Axel ùn hè stata scelta per u rolu principale. Forse anu decisu ch'ella era troppu bella per esse una partigiana. È chì saria megliu per ella ghjucà una principessa.
  Ma a carriera cinematografica d'Axel ùn hà micca funziunatu. Ancu s'ellu era esattamente ciò ch'ella sunniava. Soprattuttu perchè l'attori guadagnanu tanti soldi in Hollywood, senza cuntà a fama.
  È quì, à propositu, a cità pareva assai bella, ma tandu hè passatu un veru Minotauru cù grandi corne. Daretu à ellu currianu quattru masci in perizomi solu, purtendu brocche nantu à e spalle. I masci eranu scuri per via di u sole, ma avianu i capelli biondi è piacevuli visi europei. In fatti, e strade eranu piene di zitelli. Era cum'è un regnu di fiaba. Ancu troppu. È ci eranu ancu zitelle in tuniche. Hè vera, una coppia di guerrieri in armature d'argentu galoppavanu à cavallu, è e so facce eranu piatte da i so elmi chjusi. I so cavalli eranu abbastanza grandi.
  È tandu una carrozza cuperta di foglia d'oru hà vulatu in celu, tirata da unicorni alati.
  Ùn si pò vede quale hè dentru, però... Una fila di zitelle marchjava per a strada. Sta volta purtavanu una cotta di maglia, chì era assai fina è ùn piattava micca e so figure seducenti è forti, ma eranu scalze.
  U Conte Hobbit, capendu u sguardu perplessu d'Axel, spiegò:
  "Lancianu oggetti dannosi cù i so pedi nudi in battaglia. Aghi, pulsar magichi è piselli d'annientamentu. Hè più praticu cusì."
  A zitella hà nutatu:
  - E so orecchie sò in qualchì modu... strane!
  U hobbit fece un cenno cù a testa:
  - Iè, sò elfi! Guerrieri simpatichi.
  Axel hà ridacchiatu è hà cantatu:
  - Guerra, oh guerra,
  Hè una mala donna è una stronza!
  U Conte scuzzulò a testa è rimarcò:
  - A guerra hè necessaria ancu. Altrimenti, strabicheremu per a noia!
  A studiente hà ridacchiatu è hà dettu:
  - Iè, a guerra hè u megliu divertimentu, ma u peghju riposu.
  Dopu, anu camminatu un pocu più in avanti. Si sò truvati davanti à una grande funtana, i so flussi multicolori s'arrizzavanu versu u celu. Axel hà surrisu è hà dettu:
  - Dicemu ch'ellu hè bellu!
  U conte Gissar fece un cenno cù a testa:
  "Iè, ùn hè micca male! Ancu s'è e funtane intornu à l'accademia di magia sò ancu più belle è più belle. È s'è vo li fighjate, sarete stupiti, soprattuttu perchè ùn avete nunda di simile!"
  Axel s'hè offesu:
  - Cumu u sai ?
  U Conte Hobbit hà rispostu cun fiducia:
  "Spessu sò nant'à a Terra. Di solitu, sò vistutu più simplicemente - in pantaloncini corti è una maglietta. Un zitellu simplice, scalzu, chì presterà attenzione ? È avete qualcosa da vede. Pigliate questu, per esempiu!"
  È hà cacciatu u so smartphone è l'hà fattu girà davanti à a faccia d'Axel.
  A zitella hà nutatu:
  - Allora, avete ancu internet?
  Gissar scuzzulò a testa:
  - Innò! A nostra tecnulugia hè magia è stregoneria! Hè per quessa chì simu interessati à a ghjente di u vostru pianeta. U smartphone pò esse caricatu cù una batteria regulare - durerà un annu sanu. È ci aghju ancu i mo ghjochi. Mi divertu quandu mi annoiu. Hè una cosa preziosa. Pudete ottene un saccu sanu di muniti d'oru per questu smartphone.
  Axel hà nutatu cun dubbitu:
  - Perchè dà un saccu d'oru sè pudete vulà in Terra è ottene un smartphone per una munita d'oru?!
  U Conte Hobbit fece un cenno cù a testa:
  "Benintesa, possu, ma pruvaraghju solu à ghjunghje torna à tè! Possu fà lu perchè aghju un artefattu di famiglia, è ancu quellu hà bisognu di esse ricaricatu di tantu in tantu. È per ghjunghje à a Terra, aghju bisognu di una magia abbastanza putente. È per vultà, ancu più forte!"
  A zitella hà nutatu cù un surrisu:
  - Sì una persona unica.
  U conte di Guissar fece un cenno cù a testa:
  - Esattamente! È mi guardi cum'è s'e fussi un zitellu. Iè, i hobbit sò cum'è i zitelli, ma campanu per mille anni s'è ùn li tombi. È s'è aduprate una magia forte, pudete durà per un altru paru di seculi!
  Axel dumandò incredulu:
  - Perchè solu una coppia?
  U hobbit alzò e spalle è rispose:
  "Perchè... Hè assai difficiule di superà e lege di a natura, soprattuttu s'è vo site un hobbit. E persone, per esempiu, sò capaci di allargà a durata di vita per dui o trè millennii cù l'aiutu di una magia putente. Ma questu ùn hè micca per tutti. U modu più faciule per allargà a vita di una persona hè quandu hè sempre un zitellu; richiede un livellu relativamente bassu di magia, è ponu fà cusì finu à trè mila anni... Ma resteranu zitelli per sempre, incapaci di ripruducesi... È in più, tali persone sò ancu assai ubbidienti - i schiavi perfetti!"
  Axel hà murmuratu:
  - Avete sempre schiavi ?
  U Conte fece un cenno cù a testa cù un surrisu:
  - Iè, sicuru chì ci n'hè ! Ma ùn abbiate paura. Vi faremu schiavu. Avrete un destinu assai più favurevule... Sè, sicuru, ùn ci deludete micca !
  Axel hà calatu a voce è hà dumandatu:
  - È chì vulete da mè ?
  U hobbit rispose pianu pianu:
  "Nunda di particulare per avà. Duvete studià à l'Accademia Superiore di Magia. È s'è vo vi mustrate capace, l'Imperatore Dragone stessu vi accetterà in u so seguitu cum'è a principale guerriera-strega."
  A zitella hà spalancatu e mani cunfusa è hà dumandatu:
  -Perchè pensi chì sò capace ?
  U conte di Guissart hà rispostu cun fiducia:
  "A nostra fata principale t'hà vistu. Quandu eri sempre zitellu. È hà subitu capitu chì eri quellu sceltu!"
  Axel dumandò cun dubbitu:
  - Perchè ùn m'hai purtatu subitu allora?
  U hobbit alzò e spalle è rispose:
  - Ogni cosa à u so tempu. Credu chì a fata principale sà megliu.
  Anu cuntinuatu à marchjà mentre parlavanu. È a zitella hà dumandatu torna:
  - Perchè camminemu ? Forse avete cavalli, o unicorni ? O forse ancu carrozze propulse da a magia ?
  U conte di Guissart hà rispostu cun onestà:
  "Aghju bisognu di questu. Noi hobbit, quandu camminemu scalzi, pigliemu energia da u pianeta. Ne aghju cunsumata assai trasfirendumi nantu à a Terra è dopu purtendu ti quì. Inoltre, tù, essendu scalzu, pudete ancu riceve una spinta chì darà una forza particulare à un membru avanzatu di a razza umana!"
  Axel dumandò cun surpresa:
  - Davveru ? Ma quelli chì vanu scalzi quì sò o mendicanti, o hippies, o micca persone nurmali. È questu mi face sente un pocu inquietante !
  U Hobbit hà rispostu:
  "Micca tutti sò accettati in l'Accademia Superiore di Magia. Ci vole à dimustrà un altu livellu di talentu naturale è energia magica. Altrimenti, rischiate d'esse venduti in schiavitù. Quì, e persone sò o schiavi o maghi putenti; in altri paesi, hè diversu. Ci sò imperatori di a razza umana. Ma micca quì. Quì, ci hè un imperu di dragoni interu, è parechji imperii vicini, guvernati in modi diversi. Inoltre, u nostru pianeta hè parechje volte più grande di a Terra, eppuru, in forma, s'assumiglia à un discu culussale. Allora, ragazza, ci vole à pruvà. Altrimenti, sarete per sempre scalza, in una tunica di schiava in una piantagione. O forse in e cave." U Conte fece l'ochju è aghjunse: "Ebbè, sicuru, ci hè sempre una chance per una tale bellezza di finisce in un harem, ma personalmente, pruvaraghju à fà ti assignà à a terapia occupazionale."
  Axel grugnì è pruvò à dà una spinta à u hobbit cù a so gamba nuda, piuttostu musculosa, strillendu:
  - Chì regime!
  Ma ellu hà schivatu facilmente u colpu. Aksel avia ancu pruvatu una volta u karate. Ma nimu ùn l'hà intimidita à a scola, è ùn hà ricevutu praticamente nisun pagamentu per e cumpetizioni di i zitelli. È Aksel hè diventata pigra è ùn avia micca una vera motivazione per allenà si. Inoltre, avia una genetica cusì eccellente chì i so musculi definiti è a so figura perfetta eranu furmati senza assai allenamentu.
  Tecnicamente, Axel avia genitori: sia un babbu sia una mamma. Ma ghjustu quandu Axel hè stata cuncipita, u so babbu era luntanu per un longu viaghju d'affari. Ma quandu hè vultatu, ùn hà micca cuminciatu una lite nè hà dumandatu u divorziu. Soprattuttu perchè Axel era stata una zitella insolitamente bella è sana dapoi a zitiddina, senza mancu starnutì o piglià un raffreddore. Allora perchè rimpiangere un tale rigalu da u celu? Dopu avia un fratellu minore. Si chjamava Petya, è era ancu bellu. È à u cuntrariu di Axel, era un zitellu assai travagliadore. À l'età di undici anni, allenendu diligentemente in arti marziali, era digià diventatu u Campione Junior di Mosca, avia guadagnatu una cintura nera in karate - un raru successu à quell'età - è era apparsu in filmi. Curiosamente, à u cuntrariu di Axel, i direttori amavanu Petya è l'invitavanu cun entusiasmu à ghjucà roli di zitelli. Ancu se a paga era sempre solu arachidi, ma chì pudete aspittà da un zitellu? Petya puderia esse diventata una stella di cinema in u futuru. À propositu, l'identità di u so babbu hè ancu scunnisciuta. U so babbu ufficiale in realtà soffria di infertilità. È cumu hè chì a so moglia ùn l'hà ancu lasciatu ?
  Axel caminava, pensendu chì stu conte s'assumigliava à u so fratellu minore. Ancu s'è i so musculi ùn eranu micca visibili sottu à u so gilet. Petka, invece, avia musculi assai definiti - ancu s'è micca massivi, eranu prufundamente definiti, è i so calci eranu putenti, micca infantili. Pensava chì forse ancu ellu si ritruvaria in questu novu mondu. Tuttu quì era veramente cusì affascinante. Ancu in a periferia di Mosca, ci sò case piuttostu povere à unu o dui piani, o quartieri operai di edifici grigi simili à scatule. Ma quì, ogni casa era un capulavoru architettonicu. Tuttu era cusì bellu, è tali statue tutt'intornu.
  Ci sò parechji zitelli. Sò in muvimentu, facendu qualcosa d'utile. I masci, sia in costume da bagnu sia in perizomi, e zitelle in tunica. Parenu esse umani, distinti da e creature terrestri solu per e so facce impeccabili è regulari è i so belli corpi. Ci sò ancu parechje zitelle, ancu in tuniche corte di vari culori, scalze. I rapprisentanti di altre spezie si scontranu solu occasionalmente.
  Ma tandu hè apparsu un paru di nani barbuti è quadrati, cù lunghe barbe nere è striate di grisgiu. Sò passati à cavallu, è unu di elli hà dumandatu à u conte:
  - Forse ci pudete vende stu schiavu ?
  U Hobbit hà rispostu:
  - Sta bellezza ùn hè micca in vendita!
  U gnomu hà nutatu:
  - Pagaraghju bè!
  U conte di Guissart hà rispostu:
  "Puderanu mette la à l'asta s'ella ùn risponde micca à l'aspettative. Allora pruvate à cumprà la!"
  I nani ridianu è ùn si sò micca discussi. Eranu solu cinque pedi d'altezza, ma avianu e spalle cum'è armadi. Caratteri spiacevuli. L'umani intornu à elli, però, parevanu schiavi. Di tantu in tantu, e zitelle elfiche li frustavanu. Eranu più eleganti, cù l'arechje di lince, ma ancu scalzi. Puderanu esse facilmente cunfusi cù i schiavi umani. Ci vole à nutà chì l'umani ùn parenu micca esse tenuti in alta stima quì. I schiavi masci sò più propensi à esse frustati.
  Unu di elli, l'elfu, hà cuminciatu à colpiscelu nantu à i so pedi nudi è abbronzati cù un bastone, facendu urlà u ghjovanu schiavu. Un fulmine hè surtitu da u bastone è hà pizzicatu u tallone nudu di u zitellu dulorosamente, pruvucendu l'apparizione di un paru di vesciche.
  Axel hà esclamatu:
  - Questu hè crudele! Hè solu un zitellu!
  U Conte Hobbit hà chiaritu:
  "L'apparenze ingannanu. Puderia ancu avè un paru di millennii. Tuttavia, per ciò chì riguarda a so intelligenza, hè pussibule ch'ellu sia sempre infantile. Iè, l'elfi ùn li piacenu micca l'umani. È e donne elfiche amanu batte i masci umani, per a minima ragione, è senza nisuna ragione. È allora? I schiavi devenu cunnosce u so postu."
  A zitella dumandò cù una voce tremulante:
  - È s'e ùn riescu micca à passà l'esami, chì, mi accadrà listessa cosa ?
  U conte di Guissar fece un cenno cù a testa:
  - Iè! Diventerai schiavu. È sarai frustatu. È battutu cù bastoni nantu à i to tacchi nudi. Hai una pelle bella, pulita è dolce. Cusì e piante di una zitella riceveranu una forte parte di colpi. Un boscu di bambù passeggerà nantu à i tacchi nudi è tondi di una bella zitella.
  Axel diventò pallida è guasi svenne, ma cù un sforzu eroicu si mantenne in pedi. Iè, ùn duvia micca panicà, è tuttu andarà bè. Soprattuttu chì era cusì caldu è bellu intornu.
  È i fiori, per esempiu, sò cusì grandi, brillanti, è anu un prufume maravigliosamente piacevule chì nisun prufume pò paragunà. È questu, francamente, hè abbastanza maravigliosu, soprattuttu cunsiderendu chì stu mondu hà tali sfumature di culore chì ùn li videresti micca nantu à a terra.
  Ma tandu una bella zitella hè stata cundutta à cavalletti speciali. Avia capelli assai chjari, ligeramente dorati, chì parevanu ancu più brillanti è più attraenti contr'à a tunica grisgia di a schiava. A tunica corta è piena di buchi li stava assai bè, rivelendu e so spalle abbronzate è e so gambe quasi interamente musculose. Avia un corpu forte, chjaramente abituatu à u travagliu fisicu duru. Si stese ubbidientemente nantu à i cavalletti, è dui schiavi li assicuraru e gambe. L'elfu pigliò un bastone di bambù finu. È cù a velocità di u lampu, cuminciaru à colpisce e piante nude di a bella schiava. Ella gemette di dolore. Tuttavia, i so pedi, callosi da anni di caminata scalza, ùn mostravanu alcun dannu visibile.
  U conte di Guissar fece un cenno cù a testa:
  "È questu hè ciò chì t'aspetta! Sè fiaschi l'esami è i testi per entre in l'Accademia Superiore di Magia. È in più, hè solu una burla innocua quandu ti battenu nantu à e piante di i pedi cù i bastoni. Ci sò punizioni assai più severe è dulurose per i schiavi."
  Axel hà ringhiatu:
  - Bastardi ! Vi devu dà un calciu in u culo !
  Gissar hà nutatu:
  "Ùn esse micca impudente! Tutti ti vedenu cum'è u mo schiavu persunale. È possu dà ti piacè pruvendu a canna nantu à i to tacchi nudi. Dopu tuttu, in u to paese, ùn hè micca abituale di sculaccià e zitelle impudenti oghje ghjornu, nò?"
  Axel hà fattu un cenno cù a testa:
  - Iè! In u nostru paese, si pò ancu andà in tribunale per quessa. È i zitelli eranu picchiati solu nantu à e piante di i pedi in tempi antichi, è soprattuttu in Oriente. È allora?
  U Hobbit hà rispostu:
  "È hè abitudine per noi di batte è punisce i schiavi di tantu in tantu, ancu s'elli si cumportanu impeccabilmente. Cusì nunda ùn pruteggerà a vostra pelle da a frusta. Tuttavia, sè vi cumportate male, pudete ancu sente u toccu di un ferru caldu, chì hè assai più dulurosu!"
  A zitella hà gridatu:
  "Sì solu feccia! Sò avvucatu di furmazione. È mi lagneraghju à u Cumitatu di i Diritti Umani di l'ONU! A schiavitù hè disumana, crudele è immorale!"
  In risposta, u Conte hà tiratu fora a so bacchetta è hà culpitu i pedi nudi di a zitella impudente cù un fulmine. Axel si sintì cum'è s'è e so piante nude avianu toccu carboni ardenti. Hà urlatu salvaticamente in un dolore lancinante. Hà cuminciatu à saltà in sù è in ghjò cum'è un scoiattolu pigliatu in un focu.
  De Guissar hà nutatu:
  "Ùn insiste micca nantu à i to diritti, ma cunnosci u to postu ghjustu cum'è schiavu. S'ellu ùn fussi micca per a fata anziana, t'avaria messu subitu à l'asta. Cusì cum'è hè, devu ancu lamentà ti è cunvince ti. Ma un altru attu d'insolenza, è riceverai una bona sculacciata."
  Axel sintì u dulore in e so gambe, brusgiate da u lampu, calà. Li fighjò. A pelle era vechja è rossa, cum'è e zampe d'oca, ma ùn ci eranu ferite o vesciche visibili. S'era fatta franca. Cusì era cresciuta, invece di l'avventura è di una curona, essendu una viaghjatrice di u tempu. È soprattuttu, ùn ci era nunda da cuntestà. Era veramente una nimu quì.
  A zitella hà calatu a testa è hà cuntinuatu à vagà in silenziu. Ùn li importava più di a luce. Lungu a strada, un omu hè vulatu nantu à un grande corbu neru. Hè calatu in picchiata. U conte di Guissard hà salutatu è hà fattu un cenno cù a testa.
  - Prufessore de Castro, pare chì vulete fighjà la avà ?
  A zitella fighjò l'omu. Era veramente un omu ? A so faccia pareva umana, solu ghjovana è fresca, è u so nasu in qualchì modu aquilinu. E so orecchie, però, eranu piatte da u turbante. È u turbante stessu era adornatu cù grandi smeraldi. Si pudia chjamà bellu. Purtava stivali neri, è avia l'aria di una nobile donna.
  A voce era ghjovana è piacevule:
  "Iè, a vecu per a prima volta. Ma hè insolitamente bella, ancu per u nostru mondu, induve i schiavi brutti ùn esistenu micca. È possu vede chì in u so mondu, hè simplicemente un fenomenu!"
  U hobbit fece un cenno cù a testa:
  - Si puderebbe dì què. Eppuru, hè solu una studiente chì sogna di marità si cù un miliardariu è di mette à l'asta a so virginità!
  Axel hà dettu di colpu:
  "Ùn hè micca veru!" Ella battè u so pede nudu è graziosu cun rabbia.
  U prufessore hà risu:
  "È hè ancu una bugiarda! Avete trovu un bellu campione per a nostra accademia. Valia a pena vulà cusì luntanu per purtà torna una zitella da u pianeta di i tecnichi chì ùn sà nunda di magia o tecnulugia?"
  U Conte Hobbit hà rimarcatu:
  "Ùn vulemu micca sviluppà a tecnulugia noi stessi. Perchè disturberà a stabilità di u nostru bellu universu. Probabilmente avete intesu voi stessi chì da l'altra parte di l'universu, insetti da incubo si arrampicanu nantu à navi stellari chì mancanu di magia, ma portanu bombe di putenza straordinaria è raggi chì portanu a morte."
  U prufessore hà rispostu logicamente:
  "Hè precisamente per quessa chì ancu noi avemu bisognu di tecnulugia per difende u nostru imperu. I dragoni sò putenti, ma contru à a tecnulugia infernale, e so fiamme sò cum'è scintille contru à un stratu di titaniu."
  U conte di Guissard fece un cenno cù a testa è aghjunse:
  "Sta zitella puderia esse capace di aiutà ci. Puderia scopre un novu tipu di magia. Inoltre, a fata anziana hà campatu tantu chì ancu sta cità ùn esisteva micca quandu ella hà fattu i so miraculi."
  De Castro hà rispostu cù un surrisu:
  "A credu ! Inoltre, un veru eroe deve avè qualchì debulezza, altrimenti ùn hè mancu interessante. Ma a quistione hè, perchè a ghjente in u nostru mondu ùn hè stata capace d'inventà nunda di significativu in tecnulugia ?"
  U Conte Hobbit vulia risponde à qualcosa, quandu Axel l'hà interrottu:
  - Avete dettu persone ? Chì, ùn site micca un umanu ?
  U prufessore hà rispostu cù un surrisu:
  "Sò un troll! Un membru di una razza assai antica. È tù, aghju a sensazione, ùn sì micca propiu umanu."
  Axel hà risu è hà rispostu:
  - Beh, sì! U mo babbu hè un Martianu, o forse di u sistema Sirius!
  U conte di Guissart hà rispostu cun fiducia:
  "Ùn ci hè vita nant'à Marte. Ma per ciò chì riguarda u sistema Sirius... Ci hè un pianeta quì cù vita, ma hè assai primitivu. Sè voi umani ùn vi sterminate micca in e guerre, pudete andà ci. Benintesa, avete sviluppatu ghjochi per computer è grafica più chè tecnulugia spaziale in l'ultimi vinti anni. Aviate previstu d'andà nant'à a Luna - nunda!"
  A zitella si fricò u pede nudu, assai seducente in a so bellezza è forma impeccabili, a sola era assai pruriginosa è pruriginosa, dicendu:
  "Benintesa, avemu parechji prublemi. Ma a ghjente duveria sforzassi di qualcosa di megliu. Per esempiu, i viaghji spaziali. È i ghjochi per urdinatore sò un vicolo cieco!"
  U prufessore troll hà cinguettatu:
  "A verità vene da a bocca di i zitelli!" Aghjunse: "È avà, mettemu à prova a vostra intelligenza!"
  Axel hà fattu l'ochju è hà dumandatu cù un surrisu:
  "Allora, faremu testi ? In fatti, aghju fattu abbastanza bè. È ùn hè micca un prublema per mè. Hè questu ciò chì vulete veramente ?" A zitella hà datu un calciu à l'urna dorata cù u pede nudu. Hà subitu urlatu, sfregendu si a gamba ferita.
  U prufessore Troll hà nutatu:
  "Hè subitu evidente chì stu persunagiu pussede un livellu d'intelligenza brillanti è estremamente altu! Chì altre dumande ci puderebbenu esse?"
  U Conte Hobbit dumandò cun un surrisu:
  - Perchè u gattu hà una quinta gamba ?
  Axel murmurava cunfusu:
  - Mi parli ?
  De Guissar fece un cenno cù a testa:
  - Esattamente per tè!
  A zitella hà rispostu cù un surrisu:
  - Perchè a sesta zampa di u gattu hè stata muzzicata da un lupu à ottu zampe!
  U prufessore Troll hà nutatu:
  "È hà un sensu di l'umore, ciò chì significa ch'ella ùn hè micca senza speranza! Credu chì pudemu purtalla à l'accademia subitu."
  U Conte Hobbit hà obiettatu:
  "Chì ellu ricarichi un pocu di più i so puteri camminendu scalzu per stu pianeta. Averà bisognu di spustà una palla di cristallu nantu à una superficia speculare cù u putere di a so mente. Hè un compitu simplice, ma per qualchissia di un mondu induve a magia hè praticamente inesistente, puderia esse impussibile!"
  Axel hà subitu obiettatu:
  "Avemu a magia nant'à a Terra ! Tanti stregoni è sensitivi sfarenti. Ci sò ancu cuncorsi trà di elli. Dunque ùn dite micca chì ùn avemu micca magia!"
  U conte di Guissard rise è rispose:
  "Iè, avete maghi! Ma sò tutti, in fattu, veri è propri delinquenti, o, à u megliu, prestigiatori. È ùn avete micca vera magia. Solu un omu era un veru magu - u conte di Cagliostro. Ma ancu ellu hà guadagnatu u so putere in i nostri mondi. À propositu, hè sempre vivu. Hè riesciutu à scappà da una prigione spagnola. È l'anu dichjaratu mortu!"
  Axel s'hè animatu:
  - Cagliostro ? Mi piacerebbe assai di scuntrallu ! Hè una figura storica cusì impurtante !
  U prufessore troll scuzzulò a testa:
  "Tuttu à u so tempu ! Per avà, vai avanti è cammina. Ti daraghju qualchì bon cunsigliu : cumponi una canzona per ricaricà ti cumpletamente cù più fiducia è cù a magia di u pianeta."
  È u corbu neru hà sbattutu l'ale è subitu, cum'è un caccia à reazione, hà pigliatu velocità. Troll de Castro hè sparitu da a vista.
  CAPITULU N№ 15.
  I pedi scalzi è graziosi di u bellu Axel camminavanu longu u percorsu di piastrelle multicolore. Era pavimentatu cù ornamenti è disegni di stile cubista, solu assai più graziosi è vibranti di quelli di Picasso o Salvador Dalí.
  U zitellu-conte a seguitò. Pareva un zitellu, ma pareva fieru, cù u sguardu di un principe medievale. I so pedi eranu scalzi, infantili. M'hà ricurdatu a cunnisciuta fiaba di u principe è u poveru, induve un zitellu scalzu hè diventatu ancu rè, è hè statu risu.
  U conte di Guissard dumandò:
  "Perchè è per chì ragione i lupi ululanu à a luna ?" È tandu u zitellu hobbit hà battu u so pede nudu è infantile. "Risponde à voce alta ùn conta micca !"
  Axel hà rispostu cù un surrisu perlatu:
  - Perchè è per chì ragione i lupi ululanu à a luna ? Risponderaghju perchè i lupi ululanu à a luna, è a risposta hè estremamente simplice: u lupu ùn hè micca abbastanza maturu per cantà, è hè per quessa ch'ellu ulula solu à a luna !
  U zitellu hobbit rispose cun un sguardu allegru:
  "Sì una zitella chì pò fà veramente una bella impressione! Di solitu, ci hè una risposta, è di solitu hè solu cunnisciuta, micca calculata logicamente. Ma sì riesciuta à truvà una bella alternativa! Zitella intelligente!"
  A zitella hà dettu cù una risata:
  - Venendu da una zitella, ùn hè micca un cumplimentu cusì grande, una zitella cusì intelligente!
  U conte di Guissard hà nutatu cù una risata, pigliendu una mosca cù i so pedi nudi:
  - Vulete, sicuru, ch'e ti chjami principessa!?
  Axel hà risu è hà rispostu:
  - Forse sì! Ma preferiscu sente qualcosa di più liricu da tè, u mo picculu Conte, ancu s'è sì cusì cum'è un zitellu!
  Un zitellu chì pareva avè circa dece o undici anni hà nutatu:
  - Sò natu prima di Napulione Bonaparte, dunque in paragone à mè, ellu hè minore! Forse ancu voi mi cunsidererete troppu vechju?
  A zitella cantava in risposta, schiaffendu e so piante nude nantu à e lastre culurite è fatte cù assai abilità:
  Stu mondu serà chjamatu stupidu è vechju,
  Diceranu chì tuttu deve esse rottamatu...
  È diventeranu carta inutile -
  Soldi cù un'aquila à duie teste!
  U zitellu-conte hà saltatu in aria è hà coltu una fragola da l'arburu, grande cum'è una zucca, aranciu. Hà atterratu è l'hà data à e zitelle, dicendu:
  - Pruvate! Hè veramente gustosu!
  Axel hà morsu cù cura è hà nutatu:
  - Hè assai gustosu. Ma mi piacerebbe ancu un pocu di puesia. Coppie cum'è queste, induve sarei una principessa!
  U conte zitellu fece un cenno di capu in segnu d'accordu:
  - Cù grande piacè!
  U Hobbit di Gissar cantava cun una voce chjara, infantile, ma piena;
  Principessa meia, sì un fiore,
  Scintillante in u giardinu di u Signore!
  U to sguardu hè cum'è una brisa fresca,
  Spegnerà e fiamme di l'infernu!
  
  L'amore di una zitella hè sacru,
  Spada eroica, stringhjendu cù onore!
  Verseraghju un fiumicellu di sangue,
  Seraghju un anghjulu cun tè per sempre!
  
  Un sognu sicretu s'hè acceso,
  A to imagine hè un dolce aroma!
  Sì statu furmatu da u creatore di l'universu,
  Tutti i servitori di u male ùn si contamineranu micca!
  
  Solu in celu hè pussibule,
  U destinu unirà l'amanti!
  Ma Diu ùn ci lasciarà cascà in polvere,
  L'unione di i cori si fonderà in a separazione di quelli induriti!
  Axel hà battutu e mani è hà lasciatu cascà a fragola. Ma u zitellu-conte l'hà pigliata facilmente, cù u so picculu pede infantile, ma abile, cum'è quellu di una scimmia. È hà surrisu cum'è un veru anghjulu:
  - Iè, cara mia! Ci vole à ammette, u mo cantu hè...
  Axel hà murmuratu:
  "Sì sempre solu un zitellu eternu. Pudete avè trè centu anni, ma sì sempre un zitellu, è u serà sempre. È s'è ti vogliu bè, serà solu cum'è un figliolu." A zitella hà fattu l'ochju, hà pigliatu a fragola, hà pigliatu un altru muzzicu, è hà cuntinuatu cù una risata. "Allora ùn flirtà cun mè; pare infantile è scemu!"
  U conte zitellu hà rimarcatu:
  "O forse u cuntrariu, cum'è un adultu ? Ùn sò micca un zitellu, sò un tippu duru, è di nascita nobile per di più. È aghju vistu assai..."
  A zitella chì era ghjunta hà risu è hà nutatu:
  - Beh, iè, qualcosa di simile... Sò statu in diversi paesi, è s'ellu vogliu, prima o poi, smaschereraghju à tutti!
  De Gissar hà tiratu a so spada è l'hà fatta girà in aria, nutendu:
  - Possu fà cascà tutte e gocce di pioggia ? È s'è no scummettemu, ùn mi credi micca ?
  Axel hà nutatu logicamente:
  - Di dui disputanti, unu hè un scemu, l'altru un canaglia!
  U zitellu hobbit hà obiettatu:
  - Sè e chance sò uguali: cinquanta-cinquanta!
  A zitella battè u pede nudu cun rabbia è rispose:
  - L'uguaglianza assoluta hè impussibile!
  U conte zitellu fece un cenno cù a testa:
  - Benintesa ! Ancu in teoria, cum'è l'onnipotenza assoluta ! Dopu tuttu, un Diu Onnipotente ùn pò micca furmà una catena ch'ellu stessu ùn puderebbe rompe !
  Axel hà risu è hà rispostu:
  - Benintesa ! Ci hè una morale in questu : ùn importa micca cumu si discute, ci hè sempre qualchissia chì perderà !
  De Guissar hà nutatu:
  - In ogni disputa ci serà sempre qualchissia chì perde, ma micca sempre qualchissia chì vince!
  Ci hè stata una pausa. A zitella è u conte anu camminatu nantu à e piastrelle. I so pedi nudi anu sentitu u solletico di a superficia liscia. È tuttu intornu ci eranu statue di belli elfi, cuparti d'oru è di metallu aranciu, è ancu di petre chì brillavanu cù tutti i culori di l'arcubalenu.
  È i tempii brillavanu, è i getti di diamanti di e funtane si spruzzavanu in u celu. È quantu era affascinante è pruvucativamente opulentu tuttu.
  Axel hà cinguettatu:
  - L'oru brilla sempre in una povera morte, ma ùn brilla micca sempre cù una ricca vita!
  U zitellu conte fece un segnu di capu cù un surrisu è aghjunse:
  - Ancu l'eroe u più forte qualchì volta ùn pò micca rompe e catene d'oru è resiste à l'argentu di l'adulazione!
  I zitelli currianu scalzi, surridendu è ridendu. Era bellu tuttu intornu. Una di e zitelle si rivelò esse una ninfa, cù una ghirlanda di diamanti in i capelli. Corse versu Axel è, cinguettendu, cantò allegramente:
  Sì una zitella simpatica, à dì a verità.
  È puderete scunfighja i dragoni maligni...
  Serà assai interessante per mè cun voi,
  Ancu s'è ùn pare micca un orsu!
  A zitella Axel hà risu è hà nutatu:
  - Iè, ùn sò micca esattamente un orsu, ma quale sì tù ?
  A zitella hà risu è hà rispostu:
  - Sò a ninfa Baronessa di Fiesta! Vegu chì vai à l'accademia di magia à pedi.
  Axel hà fattu un cenno cù a testa:
  "Iè, esattamente", cantava a zitella una linea di un filmu suvieticu.
  In qualchì locu nant'à u Kama,
  Ùn ci cunniscimu micca noi stessi...
  In qualchì locu nant'à u Kama,
  Fiumi madri...
  Ùn ci pudete ghjunghje cù e mani,
  Ùn ci pudete ghjunghje à pedi...
  À pedi nudi,
  È una zitella in strada!
  A ninfa-baronessa rise è nutò:
  - Vegu assai talentu in tè! Sì una zitella veramente fenomenale.
  Axel fighjò a zitella. Avia anelli à i so pedi nudi, praticamente tutti. Questa era a prova chì a ninfa-baronessa ùn era micca una maga debule. Guardate cumu brillavanu i so anelli. Ghjuvelli cusì maravigliosi è maravigliosi, i culori cusì maravigliosi è incantevuli. Ancu s'è Fiesta pareva una zitella di circa dodici anni, micca assai più alta di u conte hobbit.
  Axel hà nutatu cù un surrisu:
  "Iè, ùn hà mai smessu di parlà di e mo capacità. M'anu chjamatu terribilmente pigra. Cum'è, sò una zitella cusì pigra chì sò troppu pigra ancu per guardà i mo libri di testu." A zitella hà battu u pede nudu è cesellatu è hà rimarcatu: "Ma mi piace à fighjà i cartoni animati, in particulare Teenage Mutant Ninja Turtles, è alza notevolmente u mo livellu culturale. È DuckTales hè assolutamente stupente!"
  A Baronessa de Fiesta hà accunsentitu:
  - Iè, aghju intesu parlà di cartoni animati nant'à u pianeta Terra. Sò simpliciamente adorabili è cusì interessanti da fighjà, soprattuttu quelli americani. Hè veramente super!
  Axel fece un cenno cù a testa è cantò cun entusiasmu:
  Cum'è a ghjente in Hollywood,
  Nunda chè stelle è nisuna ghjente...
  Arnold Schwarzenegger hè assai bellu,
  Site invitatu à Hollywood!
  Site invitatu à Hollywood!
  A ninfa-baronessa hà cinguettatu, liberendu un fulmine da l'anellu di u so ditu drittu. Cusì, hà trasfurmatu a foglia caduta in un lussureggiante bouquet di fiori.
  A zitella disse cun un surrisu:
  - Vede ciò chì a magia pò fà!
  Axel hà alzatu e spalle è hà rispostu:
  "Aghju vistu Star Wars. È a forza quì era più distruttiva chè custruttiva. Per esempiu, quandu sparanu fulmini, hè veramente bellu à a so manera! Ma s'è vo pigliate una mitragliatrice Abakan regulare, l'effettu seria altrettantu bonu!"
  A baronessa Fiesta fece un cenno cù a testa:
  - Micca male osservatu!
  U zitellu, u conte di Gissar, hà cinguettatu cù un surrisu:
  "Ebbè, ùn si pò micca cuntrastà què. Sò statu qualchì volta nant'à a Terra, è aghju ancu esploratu a so reta elettronica, ch'elli chjamanu Internet, è aghju vistu assai cose. Per esempiu, anu una bomba à l'idrogenu chì, s'ella fussi grande è splodessi, brusgiaria, strapperebbe è distruggerebbe letteralmente tuttu per centu chilometri intornu!"
  A ninfa arricciò a faccia è squittì:
  - Beh, merda ! Cumu qualchissia hà pussutu inventà una tale idiozia !
  Axel hà alzatu e spalle è hà dettu:
  "Hè sempre statu più faciule di distrughje chè di creà. Solu u più idiotu pò tumbà, ma micca tutti i genii ponu resuscità. S'elli ponu ancu..."
  A Baronessa de Fiesta hà nutatu:
  "Sè l'individuu hè mortu pocu fà è u corpu ùn hè micca troppu dannighjatu, un putente stregone pò resuscitallu. È s'ellu hè un magu, unu assai avanzatu, o un diu, un novu corpu pò esse creatu per l'anima immortale. È purtà l'anima da l'altru mondu!" A zitella ninfa hà battu u pede nudu è hà rimarcatu. "Cusì a risurrezzione hè pussibule. È possu ancu fà la in certi casi menu cumplicati!"
  Axel dumandò cun un surrisu:
  - Esiste l'anima immortale ?
  Fiesta hà fattu un segnu di capu:
  - Benintesa! Nantu à a Terra, tutte e religione credenu in l'anima immortale. Ma in Egittu, a vita nantu à a superficia di a Terra era generalmente cunsiderata secundaria, è in l'aldilà, primaria!
  U zitellu hobbit fece un cenno cù a testa:
  - Iè, hè esattamente cusì! Quale nega chì a ghjente abbia un'anima?
  Axel hà rispostu cù un suspiru:
  "Ci hè una setta chì nega l'immortalità di l'anima. Anu pruvatu à cunvince mi à unisce mi à elli, ma ùn aghju micca cedutu!"
  Fiesta hà fattu un cenno di capu vigoroso:
  - È hà fattu a cosa bona ! Hè una sciocchezza cumpleta... Ci sò sempre atei chì neganu l'esistenza di i dii, ma quelli probabilmente fermanu solu nant'à u pianeta Terra.
  Axel hà ridacchiatu è hà cuminciatu à cantà:
  A terra in u purtellu,
  A terra hè visibile à traversu u purtellu...
  Cum'è un figliolu chì pienghje a so mamma,
  Cum'è un figliolu chì pienghje a so mamma,
  Simu tristi per a Terra, hè sola.
  È e stelle quantunque,
  Eppuru e stelle...
  Un pocu più vicinu, ma sempre altrettantu fretu!
  È cum'è l'ore di l'eclissi,
  È cum'è l'ore di l'eclissi,
  Aspittemu a luce è vedemu i sogni terrestri!
  È ùn sognemu micca u rugitu di u cosmodromu,
  Micca stu turchinu ghiacciatu...
  È sognemu d'erba, erba vicinu à a casa!
  Verde, erba verde!
  A ninfa-baronessa è u conte hobbit, cusì simili à i zitelli in costume di un extra di fantasia, anu applauditu.
  Fiesta hà nutatu:
  - Chì voce maravigliosa avete. È per un esse umanu, site assai bella.
  Axel hà rispostu sinceramente cù un sguardu innocente:
  - Sognu di marità mi cù un miliardariu ! È dopu esse lasciatu vedovu riccu !
  U conte di Guissart hà nutatu:
  "In principiu, pudete maritàvi cù un rè. È credetemi, mancu què hè male! Ma s'ellu hè un hobbit o un elfu, campanu abbastanza per l'umani!"
  Axel hà dettu di colpu:
  - È s'ellu hè un nanu ?
  U zitellu hobbit rispose cun fiducia:
  "È i nani campanu ancu di più ! Cum'è i vampiri, dunque sè vulete diventà vedova, sceglite un maritu umanu !"
  A zitella chì viaghjava in u tempu hà cinguettatu:
  "L'umani ùn sò micca propiu a cosa! Elfi, aghju sunniatu di fà l'amore cun elli - chì bellu!"
  A zitella ninfa hà cinguettatu:
  - Iè, hè veramente diventata a parte di lotta di tuttu ciò chì hè bonu. È l'elfi sò certamente belli!
  Ci hè stata una pausa. Ghjustu tandu, cavalcendu un unicorniu biancu cum'è a neve, un ghjovanu elfu hà galuppatu davanti à elli. Pareva avè sedici anni, è era assai bellu. Cù a so uniforme lussuosa, i so stivali scarlatti è a so faccia gentile, si pudia quasi scambiallu per una zitella cù i so capelli corti è un vestitu d'omu, decoratu cù medaglie è decorazioni.
  A Baronessa di Fiesta hà gridatu:
  - Induve ti precipiti, Marchese de Sade ? Fighjate u nostru invitatu !
  U ghjovanu elfu si firmò. Fighjò a zitella incantevule, cù i so capelli culuriti di foglia d'oru è a so faccia angelica, è fischiò di piacè:
  - Chì signora! Chì classe!
  A zitella ninfa fece un cenno cù a testa:
  - Un esemplare raru di u pianeta Terra. Avete intesu parlà di una cosa simile ?
  U Marchese de Sade fece un cenno cù a testa:
  "Benintesa! Anu filmi è ghjochi cusì belli. A ghjente nant'à a Terra hà una imaginazione incredibilmente sofisticata è ricca. Viaghjà ci vole assai energia magica, ma scaricà cose da a Terra hè assai più faciule da Internet!"
  U zitellu hobbit fece un cenno di capu in segnu d'accordu:
  - Ùn pudete micca cuntrastà què! A ghjente di stu pianeta hè capace di assai. Cumpresa a lotta!
  Axel hà rispostu cun rabbia:
  "I filmi di guerra sò divertenti à fighjà, è ancu di più à ghjucà nant'à l'urdinatore. I ghjochi di strategia militare-ecunomica sò particularmente interessanti, ma... In realtà, a guerra hè un grande male è una tragedia, nò?"
  U conte di Guissart hà rispostu cun fiducia:
  "Iè, da una parte, a guerra hè dolu! Ma da l'altra parte, hè un grande piacè, una scola di curagiu. Dunque, aghju un'attitudine ambivalente versu a guerra."
  U Marchese de Sade hà rispostu in rima:
  È ancu s'è qualchì volta vene à versà,
  Poi, tempestosamente, u sangue rossu di qualchissia,
  Per rompe u filu di a vita cù una spada, una freccia -
  Ùn tradimu mai l'amore per sempre è sempre!
  Axel hà fattu l'ochju à u zitellu elfu è hà dettu:
  - Sì un incantatore! È perchè u to cognome hè cusì Marchese de Sade?
  U zitellu di a ghjente glamour hà risu:
  "So chì avete avutu un marchese chì era cunnisciutu menu per e so imprese militari chè per a so opera literaria. In questu sensu, era simile à Alexandre Dumas. Un scrittore assai interessante è l'incarnazione di a libertà sessuale assoluta!"
  A zitella chì era stata trasportata hà risu è hà cinguettatu:
  - A libertà vene nuda, ma a verità vene scalza!
  U zitellu-conte rise è cantò:
  - Sò u grande hobbit di u mondu,
  Scunfighju i nemici maligni...
  È amu a penna di Shakespeare,
  Ci sarianu menu scemi!
  A ninfa-marchesa hà cinguettatu:
  - Unu, dui, trè - fate a pezzi l'orchi maligni!
  U marchese elfu dumandò in modu insinuante:
  - Possu basgià ti, fata dai capelli d'oru ?
  Axel surrise è rispose cun fiducia:
  - Solu in u tallone! Altrimenti ùn te lu daraghju micca!
  De Sade smontò da cavallu, si prostrò è basgiò u pede nudu di a zitella. Ella surrise è sussurrò:
  - Di più!
  U Marchese de Sade, d'aspettu ghjuvanile, inginocchiatu, cuminciò à inumidì i pedi nudi di a bella zitella, unu dopu l'altru, di basgi. U fece cun grande passione.
  È quantu era ipnotizante. I picciotti scalzi in pantaloncini corti cuminciaru à ride è à puntà u dito versu u marchese obsequiosu.
  Ma u ghjovanu ùn era micca disturbatu da questu. Ancu s'ellu pareva un pocu comicu.
  U Conte Hobbit, battendu i pedi nudi, hà nutatu:
  - Beh, questu hè chjaramente un pocu troppu. Ancu s'ella hè una zitella deliziosa!
  Marchese de Sade - stu ghjovanu elfu cantava:
  E zitelle sò di prim'ordine,
  Capaci di ammansà u dragone...
  Eccu una carrozza tirata da cavalli chì passa à tutta velocità -
  Per custruisce un novu ordine!
  Una gru hà vulatu. S'assumigliava à una gru terrestre, solu u so beccu era cupertu di un stratu di platinu. Videndu un ghjovanu vistutu lussuosamente chì facia una doccia à i pedi nudi è graziosi di una zitella stupendamente bella, hà cinguettatu:
  Elfi maravigliosi,
  Campanu maravigliosamente..
  Dopu tuttu, u so mottu hè "ùn andate micca à a deriva",
  Sapete, u Marchese hè certamente bellu!
  
  Basgianu i tacchi di e zitelle,
  Hè cum'è una marshmallow...
  Ghjucate à ammuccià è circà cù l'elfu-
  Finiscila!
  U Marchese de Sade, alzendu u sguardu da u so travagliu, alzò a testa è nutò:
  - È sì tù, Gapon ! Allora, voli qualchi ranocchi cuparti di cioccolatu ?
  A gru hà ridacchiatu è hà nutatu:
  - E zampe di rana vanu megliu cù u ketchup. Probabilmente l'avete digià pruvate ?
  U zitellu elfu rise è cantò:
  Delizie, delicatezze,
  Lasciamu u stress, lasciamu u stress...
  Versemu un pocu di vinu invece,
  Ma solu cù moderazione, micca pazzi!
  Axel hà ridacchiatu è hà nutatu:
  - Ognunu hà i so limiti! Per esempiu, certi di noi bevenu tantu chì...
  A gru hà nutatu:
  - Sè avete da beie, ùn vi imbriacate micca!
  A zitella maliziosa cuntinuò:
  - È s'è vo site briacu, ùn vi fate piglià!
  È tandu scoppia in una risata luminosa. È mostra i so denti perlati.
  È a gru hà subitu beccatu a zitella nantu à u so tallone tondu è rosa. Hà risu è hà cacciatu a lingua. Ancu s'ellu hà fattu un pocu male à Axel. A zitella hà pruvatu à piglià a gru per u beccu, ma l'hà schivata assai abilmente. È dopu l'hà beccata di novu, sta volta nantu à a tibia.
  U Marchese de Sade hà nutatu cù una risata:
  - Massaggio gratuitu di e piante di i pedi! Hè fantasticu!
  Axel l'hà pigliatu è hà cuminciatu à cantà cun sentimentu:
  A zitella avia tutte e so trecce tagliate,
  E capre a stanu frustendu...
  I pedi di a bellezza sò nudi,
  Perchè i clienti sò scemi!
  A gru hà risu è hà dumandatu:
  - Vulete guadagnà una munita d'oru ?
  A zitella esclamò:
  - Wow!
  L'acellu hà suggeritu:
  - Canta qualcosa!
  Axel hà ridacchiatu è hà dumandatu:
  - Per una sola munita d'oru ?
  U zitellu hobbit hà suggeritu:
  "Andemu in a piazza centrale. Ci hè assai ghjente quì, è persone di diverse razze. Ella serà felice di cantà quì."
  È a squadra s'hè mossa risolutamente versu u novu locu di spiegamentu.
  CAPITULU N№ 16.
  E case intornu eranu distinte da l'eleganza è a grazia di e so forme, è ancu da a luminosità di i so culori.
  A bella Axel, schiaffeghjendu i so pedi nudi è cesellati è surridendu largamente cù i so denti perlati, hà nutatu:
  - Francamente, hè veramente bellu quì. Hè cum'è una cità di fiaba unica.
  U Conte Hobbit hà nutatu cù un surrisu:
  - È questu hè un conte di fata - allegru è unicu!
  U marchese elfu cinguettò cù un surrisu:
  - Questu hè un tale salteson, ùn hè micca a vita, ma un dolce sognu!
  È si sò fatti l'ochju.
  A zitella hà messu u pede in una pozza di ghjacciu scioltu. I so pedi fini anu cuminciatu à lascià daretu impronte delicate, rosa è nude. Era solu un pocu appiccicosa.
  A ninfa-strega hà invucatu una piccula nuvola cù a so bacchetta. Hà versatu i so flussi caldi nantu à i pedi nudi è seducenti d'Axel. A zitella hà risu è hà dettu:
  - Chì maraviglia, vogliu ride,
  È u puntu face clic, clic, è sempre...
  À a fine di u viaghju duverete pagà!
  Quì si sò finalmente ritrovati in a piazza principale. Ci era una torre cù un orologio culussale. È parechje chjese cù cupole cuperte d'oru o di un maravigliosu metallu aranciu. È tuttu pareva simplicemente maravigliosu è bellu. È ci eranu ancu edifici spargugliati di diamanti.
  Ci era assai ghjente quì, cum'è quelli in un paese di fiaba. I zitelli è e zitelle schiavi spazzavanu i ciottoli è facianu diversi travagli di pulizia. Purtavanu ancu forniture.
  Ma in più di elle, ci era una mansa di creature diverse. Alcune cunnisciute da u filmu "U Signore di l'Anelli", ma parechje scunnisciute. In particulare, ci eranu quelle creature divertenti cù teste di dente di leone. Certi avianu teste scintillanti di frange gialle, altri bianche. È tuttu era cusì bellu.
  U Marchese de Sade fece un cenno cù a testa à a zitella Axel:
  - Va bè, bellezza, canta!
  U conte zitellu fece un cenno cù a testa:
  - Hè vera, tutti vulemu què!
  A zitella hà battu u pede nudu, hà fattu un semicerchiu è hà cuminciatu à cantà, cumpunendu mentre andava;
  Mi sò ritrovu in una fiaba - un mondu di meraviglie,
  In quale ci sò elfi, ghoul, troll...
  Calchì volta hè solu u mondu di u celu,
  Quandu a magia ùn hà misura di vuluntà!
  
  Sò una zitella nata vicinu à Mosca,
  È à a scola hà picchiatu ferocemente i picciotti...
  Quì aghju scontru, forse, Satanassu,
  È aghju avutu assai colpi quì!
  
  Vulìa cunquistà guasi tuttu u mondu,
  È ella s'hè unita à l'armata elfica...
  Per celebrà una festa gloriosa cù Koschei,
  Chì altru ferma per sta zitella!
  
  Una zitella scalza và à l'attaccu,
  Chì ci vole à ella per luttà quì, chì orchi...
  È s'ellu hè necessariu, ti darà un pugnu,
  È ci serà una cunversazione, credetemi, micca longa!
  
  Quella zitella sà cumu vince,
  Hè a so grande vocazione...
  Passà l'esami cù solu A,
  È sceglie a creazione cum'è una questione d'attu!
  
  Ùn ci hè micca una tale parolla per e zitelle,
  Questu ùn succede micca in questu mondu...
  Ella rompe un sgabello cun vendetta,
  È ellu ghjetta u ghjovanu da u balcone!
  
  A zitella ùn cunnosce micca a debulezza, crede mi,
  A so forza in battaglia hè immensurabile...
  Ancu s'è a nostra bestia terribile attacca,
  Iè, in battaglia, sappiate chì hè invincibile!
  
  Quì ella hà calciatu cù u so tallone nudu,
  Direttamente in gola di u nemicu orcu...
  A zitella hè veramente Satanassu,
  È ancu inghjuttirà vodka da a buttiglia!
  
  Quandu s'avvicina un bellu scontru,
  Innò, a zitella ùn hè micca cumparsa, anu paura...
  Credimi, u destinu li darà un passu,
  Dopu tuttu, a zitella hè abituata à luttà assai!
  
  Ùn cunnosce micca a parolla - Sò debule,
  Quantu hè bella sta zitella...
  Ancu s'è l'orchi si precipitanu in orde innumerevoli,
  Ella cummatte cumpletamente scalza!
  
  Ùn li importa micca di e ghjalate è di i cumuli di neve,
  Sguasserà tuttu cù u so taccu nudu...
  Ellu cunducerà u troll in battaglia, credu in a bara,
  È trasfurmà a battaglia in un errore di battitura!
  
  Eccu torna un mondu novu,
  In quale e zitelle sò fantastiche, credetemi, vi mostreranu...
  È Shakespeare ùn a descriverà micca cù a so penna,
  È s'ellu hè necessariu, u Signore punirà!
  
  A zitella ùn hè micca sola in u mondu di l'elfi,
  Hè una bellezza di l'altezze cosmiche...
  Bevemu u bicchieru, sapemu, finu à u fondu,
  Ancu s'è a vodka maligna hè amara cù l'assenzio!
  
  Ùn siate micca debuli in a lotta, o ghjente,
  Cusì chì tuttu sia liberu è bellu...
  Vinceremu, malgradu u destinu, credetemi,
  Una squadra putente senza limiti!
  
  Mettemu à perde stu male orcu,
  Credimi, una cunversazione cun ellu ùn hè micca longa...
  È faremu una mossa cusì forte,
  Chè e voce di e zitelle risuneranu!
  
  Questu hè ciò chì vi cantu, elfi,
  Per ch'è vo apprezziate generosamente u mo trillu...
  È dà un pocu di ogni rublu,
  Sò una zitella di a Russia orgogliosa!
  È Axel hà pittatu i so pedi nudi è cesellati. Sottu à e so piante nude ci eranu oru, argentu è altre muniti di varie denominazioni.
  Certi tipi di muniti lanciate da e creature di e fiabe eranu fatte di legnu o di ceramica. È certi tipi di soldi eranu ancu cum'è biscotti.
  Axel hà dettu cun un surrisu:
  - Chì ? Si puderebbe ancu dì chì hè divertente ! Hà pigliatu i soldi è li hà messi subitu in bocca !
  U zitellu hobbit hà pigliatu e munite è hà nutatu:
  - È cusì pudete guadagnà assai soldi!
  A bella zitella surrise è nutò:
  - Puderete avè ragione! I soldi ponu esse rastrellati cù una pala in grande quantità. È hè ciò chì faremu!
  U publicu, cumpostu da rapprisentanti di varie spezie di creature viventi è persunagi di fiabe, hà dumandatu chì u cantu cuntinuessi.
  Axel s'inchinò più bassu è rispose cù un surrisu:
  - Sò prontu!
  È cù i so pedi nudi hà pigliatu a munita d'oru è l'hà lanciata in altu. Hà vulatu per aria è hè atterrata nantu à u tallone rosa è nudu di a zitella.
  Axel tussì, si tense, è ricuminciò à cantà, cumpunendu mentre andava;
  In u mondu di e fiabe tuttu hè maravigliosu,
  A fata hà scuzzulatu a so bacchetta...
  Ma qualchì volta pò esse periculosu quì,
  Satanassu attacca cù una orda!
  
  Vengu da u mondu tecnicu,
  Navi stellari induve giranu in fila...
  È l'etere hè pienu di cose diverse,
  A squadra di pionieri hè ghjunta!
  
  I zitelli anu salutatu cun audacia,
  In un mondu pienu d'amore, di bellezza...
  È avemu vistu l'Eden in lontananza,
  Cusì pudete andà senza nisun fastidiu inutile!
  
  È avà l'orchi ci cumbattenu,
  Questu hè un impulsu putente da l'orsi...
  Ùn hè micca ghjustu di scappà senza permessu,
  A nostra squadra hè invincibile!
  
  Avanzemu cun fiducia in l'attaccu,
  Una squadra di zitelle scalze...
  Cunnosci a bellezza, o prepotente,
  Què ti colpirà ghjustu in u nasu!
  
  Chì hè stu mostru orcu pelutu per mè ?
  Sò natu cù a vittoria in manu...
  È a malvagia Katy si precipita à l'attaccu,
  Ma credetemi, puderaghju dà vi una risposta!
  
  Ùn diceraghju una parolla à a zitella,
  È a sillaba manca - ùn possu micca...
  S'ellu ci vole à fà un miraculu,
  Correraghju scalzu in u fretu!
  
  Ùn ci hè limite, crede in u nostru putere,
  Sò solu una donna in apparenza...
  Facemu u mondu, credemu, più bellu,
  A nostra spada hè affilata, u nostru scudu hè forte!
  
  Sò prontu à luttà contr'à i mo nemici,
  U goblin riceverà ancu un calciu in u culo...
  Diventerai un lupu, micca una lepre,
  Cum'è Vladimir Ilyich hà insignatu!
  
  Quessi sò i tipi di layout chì succedenu,
  U mondu ùn hè micca una scacchiera...
  È qualchì volta ci sò piogge di meteoriti,
  È u mo core hè pienu di malincunia!
  
  Ùn puderà micca rompe lu, ci credu,
  U nostru nemicu crudele è insidiosu...
  Ghjuchemu à a lotteria cum'ella hè,
  Induve u distributore hè u ghoul stessu!
  
  Innò, e zitelle ùn finiranu micca in battaglia,
  Semu veloci, belli, sapete...
  È avemu assai successi,
  Custruemu un paradisu nant'à a pianeta!
  
  À Diu ùn li piace micca a debulezza di e persone,
  U so credo hè un monolitu d'acciaiu...
  È tandu a vechjaia ùn ti romperà,
  Ancu s'è u core di e zitelle face male!
  
  Ci sò parechji dii in u mondu di e fiabe,
  Quessi stregoni ponu esse cusì gattivi...
  Scacciamu u male, u cunsidereremu da u so piedistallu,
  Diventemu cum'è aquile in core!
  
  Sò una zitella chì lotta scalza,
  E scarpe mi trascinanu solu in ghjò...
  È crede mi, hè cusì bella,
  Svarog stessu hè u mo parente!
  
  Dunque, rinuncià ùn hè micca una scelta,
  Ùn camperai micca per vede questu orcu...
  Sò un guerrieru cum'è un cyborg,
  Chì u dragone calvu mori!
  
  E zitelle passeranu subitu à l'offensiva,
  Sanu chì ci puderebbe esse...
  A bellezza hà una voce chì sona,
  Ci serà un tale filu di u core quì!
  
  Puderemu finisce ste orde,
  Ci sò simpliciamente innumerevoli orchi maligni quì...
  Ci serà certamente una longa lotta davanti à noi,
  Ma a gloria è l'onore sò cun noi!
  U zitellu hobbit hà saltatu più in altu, s'hè vultulatu in aria, è hà fattu una capriola. Tandu i pedi nudi di un zitellu chì pareva avè circa dece anni anu pigliatu a munita lanciata in aria, dopu à chì u conte di Guissart hà cinguettatu:
  - I soldi sò putere, è un grande putere! In ghjinochje, è prostratevi davanti à u vostru amatu!
  L'elficu Marchese de Sade hà flessu i musculi di u so bracciu è hà tiratu a so spada. Hà agganciatu a punta di a munita di legnu. Poi l'hà lanciata in altu è, cù un colpu sicuru, l'hà tagliata.
  Dopu à ciò hà nutatu:
  - Cusì si dividenu l'indivisibile!
  Axel s'hè offesu:
  - Innò ! I soldi sò troppu preziosi per esse ghjittati cusì ! E muniti devenu esse prutette !
  U ghjovanu elfu hà nutatu cù un surrisu:
  - Sè tagliate una munita di legnu, porta furtuna.
  Una duzina di gnomi sò apparsi. Queste persone severe brandivanu picconi è martelli, facendu un rumore terrificante. È dopu ci eranu ste zitelle assai belle, scalze, chjuche è graziose cum'è quelle di i zitelli, cù teste cum'è ninfee.
  Chiaramente, una folla seria s'era riunita. È tutti cantavanu, cun grande aplomb:
  - Vulemu più canzone! Ne vulemu di più!
  U zitellu-conte hà nutatu cù un surrisu:
  - Vede ciò chì u populu esige! È ùn pudemu micca ignurà lu!
  Axel hà rispostu cù un surrisu:
  - E zitelle amanu i piloti, e zitelle aspettanu i marinari,
  E zitelle ignoranu - i figlioli di a mamma!
  A bellezza scalza di a ninfa-marchesa girava è cinguettava, nutendu cù un surrisu:
  "Sì certamente un tesoru pienu d'ingegnu! Ma a to voce hè simplicemente incantevule! Hè cum'è un mele dolce è inimitabile!"
  U zitellu hobbit de Hissar scuzzulò a so bacchetta, disegnò un ottu in aria, è apparve un pretzel di mele.
  U zitellu-conte hà tandu strappatu un pezzu è l'hà datu à Axel. A zitella l'hà pigliatu cun piacè. L'hà messu in bocca, l'hà masticatu, è hà sentitu una nova ondata di forza.
  Dopu à chì a zitella a pigliò è cuminciò à cantà cun grande entusiasmu;
  Quandu simu tutti uniti à u Komsomol,
  E zitelle anu ghjuratu un veru ghjuramentu...
  Chè u mondu serà cum'è un sognu raggiante,
  È videremu u cumunismu in lontananza!
  
  Chì a vita si sparghjerà cum'è una pioggia d'oru,
  È ci serà a fede, cunniscite u cumunismu...
  Di sicuru scunfighjeremu i nemici,
  Schiacciemu in polvere l'orde di vile orchismu!
  
  Ma ùn hè micca diventatu un ghjocu di zitelli,
  U mondu s'hè rivelatu esse a punta di un pugnale...
  A diritta di u pugnu regna in ogni locu,
  Per quale, imaginate chì a terra ùn basta micca!
  
  Ma u nostru mottu ùn hè micca di cede à i nemici,
  Orkmacht ùn ci metterà micca in ghjinochje...
  L'esami sò passati cù A,
  È u nostru maestru hè u brillanti Lenin!
  
  Pudemu fà di Hitler un khan,
  Ancu s'è u Führer di l'infernu hè ancu più bellu...
  U cumbattante grida "Evviva" cun piacè,
  È disperse l'oscurità è e nuvole cù una raffica!
  
  Noi, i membri di Komsomol, gridendu evviva,
  Alzeremu u mondu sanu nantu à u rack cù urli...
  I zitelli ridenu è si rallegranu,
  Per a gloria di a nostra mamma Elfia!
  
  È u cumunismu hà una bandera assai luminosa,
  Chì hè u culore di u sangue, è una granata...
  Hè un cumbattante aggressivu cum'è un magu,
  È Hitler avarà ancu da affruntà a retribuzione, credetemi!
  
  Ùn ci saranu limiti per i successi,
  È e zitelle correnu à battaglia in bellezza...
  U sciame d'orchi s'hè notevolmente diradatu,
  È a nostra piccula voce di pioniere sona!
  
  E bellezze correnu davanti à pedi nudi,
  Perchè e zitelle anu bisognu di scarpi ? Ùn ne anu micca bisognu...
  È daremu un colpu à Hitler cù i pugni,
  L'amicizia serà per a gloria di a Patria!
  
  Iè, per a nostra santa Patria,
  Faremu cose chì ùn avete mai sunniatu...
  È spazzeremu via l'orchi cum'è una falce,
  Manifestemu misericordia solu à quelli chì si sò arresi!
  
  In Elfia, ogni guerrieru hè di a nursery,
  U zitellu hè natu cù una mitragliatrice!
  Tu ammazzi u maledettu Führer -
  Avemu da luttà curaghjosamente per a nostra Patria!
  
  Faremu tuttu assai bè,
  In battaglia, un adultu è un zitellu sò forti...
  Ancu s'è a lotta hè troppu dura,
  Ma credetemi, a zitella ùn hè micca scema!
  
  Ella hè capace di cunquistà e muntagne,
  Lancia una granata à pedi nudi...
  A lupa abbaia è l'orsu ruggisce,
  L'Orkisti saranu sottumessi à una severa retribuzione!
  
  Avemu scunfittu l'armata tatara,
  Anu cumbattutu l'Ottomani assai curaghjosamente...
  Ùn anu micca cedutu à a pressione di l'infedeli,
  Induve ci era u tronu, di colpu hè diventatu silenziu!
  
  I guerrieri venenu da una famiglia,
  In quale a bandera di u cumunismu regna...
  Oh voi, cari amichi mei,
  Rompi i tanki di u grande orcismu!
  
  Ognunu pò ottene tuttu,
  Dopu tuttu, simu per sempre uniti cù a Patria...
  Rememu inseme cum'è un solu remu,
  I cumbattenti per u cumunismu sò invincibili!
  
  A scienza resusciterà tutti i morti in una volta,
  È svolazzemu innamurati di Ghjesù...
  Avete colpitu u ghjucadore orcu ghjustu in l'ochju,
  Luttendu cù l'arte inflessibile!
  Mentre cantavanu, un duca dragone cù dodici teste, grande cum'è un aereo di linea, atterrò senza intoppi. A folla si aprì davanti à ellu, facendu piazza à u gigante colossale.
  U zitellu hobbit hà gridatu:
  - Wow! Chì mostru!
  Axel hà dettu automaticamente:
  U mostru à trè facce di l'infernu aspetta,
  U guardianu di e porte di l'infernu...
  U corbu umanu di u gruppu,
  Hà fattu una volta salvatica!
  È a zitella, pigliendu e munete cù u so pede graziosu è seduttore, e pigliò è e ghjittò in altu. I dischi d'oru volavanu più in altu, scintillanti à a luce di trè raggi di sole. Tandu Axel li pigliò abilmente, è cun piacè, li pigliò è cantò:
  - Oru, oru, casca da u celu,
  Brillante cum'è quelle stelle in a notte...
  Averemu una racolta - assai pane,
  I raggi brillanu cù u bagliore di u sole!
  L'enorme dragone hà parlatu, scuzzulendu e so mascelle:
  - Beh, zitella! Pare chì vulete studià? Ùn hè micca cusì?
  Axel hà ridacchiatu è hà cantatu:
  - I prufessori sò liberi,
  Anu passatu tempu cun mè...
  Hai patitu cun mè in vanu,
  U magu u più abile...
  I prufessori savii,
  Ascoltendu senza attenzione,
  Tuttu ciò chì ùn m'hè statu dumandatu,
  L'aghju fattu in qualchì modu!
  U zitellu hobbit hà fattu l'ochju è hà dettu:
  "Gran Duca, scherza solu ! In realtà, hà un'anima sensibile è hè vulnerabile cum'è un fiore !"
  U marchese elfico di Sade annuì:
  - Ùn pensate micca chì sta zitella serve qualcosa di male!
  L'enorme dragone hà tunatu, cusì forte chì l'abitanti di u mondu di e fiabe si sò pusati, è anu rugghjitu:
  "U bè è u male sò cuncetti relativi! In questu sensu, ùn serve à nunda di pizzicà una corda nantu à un contrabbassu! È chì hè u male?"
  Axel hà nutatu:
  - Ùn fà micca à l'altri ciò chì ùn vuleresti micca per tè stessu!
  U dragone hà risu cusì forte chì l'edifizii circundanti anu trematu, è hà nutatu logicamente:
  - È s'è ti piace esse vittima di bullismu è turmentatu ? È tandu ?
  U Marchese Elficu hà nutatu:
  - U bellu sessu qualchì volta si diverte à esse burlatu! Hè un assioma!
  Axel stava per dì qualcosa quandu una lingua di fiamma hè surtita da sottu à a lastra di marmaru è hà leccatu u so tallone nudu è tondu carnivoru. A zitella hà urlatu.
  Ci sò state risate. U zitellu hobbit hà cinguettatu:
  E lingue di u focu ci leccanu i talloni,
  Perchè a ghjente ùn li piace tantu i "non mi toccate"?
  Travagliadori di u cultellu è di l'ascia...
  Romantici da a strada maestra!
  È tandu a fiamma hà leccatu u picculu tallone di u conte. Hà ancu saltatu in aria cù un urlu.
  U Duca Dragone fece un cenno cù a so duzina di teste:
  - Beh, cum'è pudete vede, possu fà lu!
  È a fiamma di u focu hà leccatu e piante nude di l'incantevole ninfa marchesa. Chì, devu dì, era abbastanza maravigliosu. A zitella di u mondu di e fiabe hà saltatu in piedi è hà strillatu.
  Dopu à quessa, hà nutatu:
  - Hè solu un massaggio! Mi piace!
  È torna, lingue di fiamma, ancu più grande, anu leccatu u tallone nudu di a zitella. Avà, questu era veramente un gestu grandiosu. Ùn si pò nigà chì a bellezza era perfetta.
  U duca dragone alzò a testa più in altu. Gonfiò e guance è soffiò in aria. È letteralmente un paru di minuti dopu, u celu era cupertu di nuvole. Eranu viola è scintillanti. È cun grande entusiasmu, a pioggia cuminciò à cascà. Grandi gocce di pioggia calde cuminciò à cascà nantu à a cità.
  Si hè intesu un rumore... I zitelli in costume da bagno - schiavi umani - spruzzavanu allegramente i so pedi nudi in e pozzanghere. Ma sò stati fermati da i gridi minacciosi di i sorveglianti, per a maiò parte elfi. È i zitelli schiavi sò subitu vultati à i so duveri.
  Axel hà spruzzatu u so pede nudu è graziosu in a pozzanghera chì si furmava rapidamente è hà cinguettatu:
  - Correnu longu à una strada tortuosa,
  I pedi di e zitelle scalze...
  Sò stancu di munghje a vacca,
  Vogliu stuzzicà a mo felicità!
  U zitellu hobbit, battendu i so pedi nudi è zitellini, disse:
  - Attacceraghju u cavallu à u collu,
  È a furtuna m'aspetta!
  A zitella ninfa ridacchiò è cinguettò:
  L'ora di a furtuna,
  Hè ora di ghjucà!
  In i raggi di a corda,
  Pruvate à ùn perde micca sta ora!
  Axel hà rispostu cun entusiasmu:
  - Accade, accade,
  Ciò chì ti separa da u successu hè solu una piccula cosa...
  Ùn pò micca aiutà, ma ci guidà,
  Chì a zitella abbia una furtuna maravigliosa in a so strada!
  È a squadra hà pigliatu prestu prestu:
  L'ora di a furtuna,
  Hè ora di ghjucà,
  In i raggi di a corda,
  Caminaremu à u sole!
  CAPITULU N№ 17.
  Stalin-Putin vulia ancu rompe a rutina di a vita cum'è guvernante di un paese chì avia effettivamente persu a guerra cù sfruttamenti literarii. È in particulare, hà ancu cuminciatu à dittà una fantasia piuttostu salvatica:
  Alik Karasev, un zitellu, amava navigà in Internet. Soprattuttu quandu hè riesciutu à pirate un contu bancariu è à cumprà si un visore di realtà virtuale. Avà site in una rete neurale, è avete un sensu cumpletu di a realtà elettronica, cum'è s'è vo vulate per un largu corridore, mentre ogni tipu di numeri, flussi cumplessi d'infurmazioni è gruppi d'energia da a rete tentaculare vi scorrenu intornu.
  À tredeci anni, Alik sapia digià di più nantu à l'urdinatori è i software chè a maiò parte di l'accademichi. In particulare, hà inventatu u so propiu ghjocu. Si chjamava "Iperevoluzione". In questu, u ghjucadore principia à u livellu u più bassu: una scimmia (quì pudete sceglie quale vulete diventà, da un scimpanzé à un gorilla). Dopu ci sò vari livelli di livellu, puntuazione di punti, cumpletamentu di livelli, miglioramentu. È cusì via. Prima, una scimmia, dopu un omu primitivu, dopu un Neanderthal, dopu un sapiens, è dopu attraversu l'ere. Cumprese l'era atomica, l'era spaziale è a nanotecnologia. È dopu site superumanu, dopu un omu diu, un demiurgu umanu. È dopu create universi voi stessu, è i dii si facenu a guerra trà di elli. È cusì via, finu à l'onnipotenza assoluta.
  U ghjocu era, benintesa, fantasticu. Ma u zitellu, chì ùn avia ancu dodici anni à l'epica, ùn ne prufittò micca.
  Alik Karasev era pienu di risentimentu è propensu à circà vendetta contr'à a sucietà. A ghjente hè veramente gattiva è ricorre à a viulenza à a minima pruvucazione. Una guerra nucleare, per esempiu, era guasi scoppiata, è tandu a so vita relativamente cunfurtevule è pacifica saria ghjunta à a fine.
  U zitellu era avà intrigatu da l'idea di fusionà quark è preoni. Avia qualchì idea nantu à cumu un grammu di praticamente qualsiasi materia puderia pruduce più energia chè brusgià tuttu u petroliu pruduttu nantu à u pianeta Terra in un annu. È u zitellu geniale ci stava digià pigliendu a manu.
  Intantu, ellu planava per a vastità di l'internet, longu à l'autostrade à alta velocità, è in u cascu virtuale, tuttu si sentia cum'è un veru volu. Inoltre, u zitellu hà fattu alcune mudificazioni sia à u cascu sia à u modem stessu, aprendu capacità supplementari.
  È avà cunsiderava seriamente una somma enorme di trasferimentu di soldi da a Banca Centrale, è tutti i prugrammi di sicurezza ùn l'avarianu micca nutatu, cum'è s'ellu fussi invisibile.
  Di colpu, qualcosa s'hè mossu in linea. Era cum'è a presenza di qualchì energia speciale, insolitamente putente.
  U zitellu hà accesu meccanicamente u canale di nutizie.
  Anu trasmessu urgentemente è assai emotivamente:
  Un gran numeru d'uggetti volanti sò stati scuperti fora di l'orbita di Plutone, alcuni finu à mille chilometri di diametru. Si movenu à velocità tremende versu u pianeta Terra.
  Alik esclamò cun ammirazione:
  "Infine, avemu scontru i nostri cumpagni esseri senzienti! Ùn simu micca soli in l'universu! È puderaghju vulà micca solu nant'à Internet, ma nant'à un iperinternet chì abbraccia parechje galassie!"
  Infatti, parechje migliaia di navi spaziali si sò avvicinate à u pianeta Terra. Ùn ci era, benintesa, nisun guvernu unificatu. Ancu s'è, dopu a morte di u precedente presidente russu, piuttostu belligerante, a cunfruntazione s'hè calmata un pocu. Eppuru, ùn ci hè nisun segnu d'accordu trà i paesi.
  Hè stata annunziata una chjama urgente per una riunione di u Cunsigliu di Sicurezza di l'ONU. L'unica quistione hè s'elli si riuniranu in tempu. È soprattuttu, se e navi spaziali di u nemicu ùn sò micca pacifiche, cumu si ponu fermà ? L'umanità hè cumpletamente impreparata per una guerra spaziale. A Russia hà ancu cunvucatu urgentemente u so Cunsigliu di Sicurezza.
  U prufessore Anatoly Sinitsyn hè statu ancu invitatu. Hè statu u primu à nutà l'armata spaziale chì s'avvicinava. Tuttavia, ùn ci era veramente tempu. E navi spaziali si muvianu rapidamente è pudianu attaccà cù ogni tipu d'arme aliene scunnisciute.
  U marescialu è ministru di a Difesa Vladimir Buldogov, un omu abbastanza grande, hà dettu duramente è aggressivamente:
  "Migliaia di veiculi di cummattimentu nemici s'avvicinanu à noi. L'unica opzione hè di lancià un attaccu preventivu contr'à elli cù armi nucleari."
  I membri di u cunsigliu di sicurezza anu murmuratu qualcosa d'incomprensibile.
  U presidente russu hà obiettatu:
  "Innò! Prima di tuttu, ùn sapemu ancu s'ellu si tratta di navi spaziali di cummattimentu o micca. È secondu, ùn avemu micca missili capaci di colpisce navi in orbita cù testate nucleari. È soprattuttu, ci ne sò troppu, è ancu s'è no riescissimu à lancià un paru di testate termonucleari in u spaziu, ùn affetterebbe micca a capacità di u nemicu di colpisce ci. Inoltre, ùn avemu idea di ciò ch'elli anu!"
  U Primu Ministru hà cunfirmatu:
  "S'elli sò stati capaci di ghjunghje à noi, significa chì a so tecnulugia hè assai superiore à a tecnulugia umana. Pensate solu à a putenza chì ci vuleria per trasportà una tale armata trà e stelle. Hè megliu risolve questu pacificamente!"
  U capu di l'FSB hà fattu un cenno cù a testa:
  - Iè! Ùn pudemu mancu scunfighja i nostri vicini, è luttà contr'à un imperu spaziale... Què hè suicidiu!
  U Ministru di a Difesa vulia dì qualcosa, ma hà catturatu u sguardu pesante di u presidente è hè restatu zittu. L'uffiziu di u capu di statu era arredatu cù un lussu cuntrullatu. Ci era assai doratura è ritratti di zar russi, cumpresu Alessandru II, u Liberatore, chì hè statu ancu canonizatu. È questu zar hà prubabilmente fattu assai per a Russia.
  U prufessore Anatoly Sinitsyn era ghjustu intrutu di colpu. Era in ritardu, benintesa. Avia ancu accidentalmente versatu una buttiglia di u prufume caru di a so moglia per donne. Pareva piuttostu comicu. A parte peghju era chì ùn ci era nunda da dumandà li. Era digià chjaru chì una armata sana si dirigeva versu u pianeta, è ci era poca chance di resiste. In fatti, ancu l'ochju nudu pudia dì chì e chance eranu zero. A menu chì ùn si usassi a magia.
  Eppuru, u presidente hà dumandatu:
  - Cumu avete scupertu ste navi stellari ?
  U scientistu hà rispostu sinceramente:
  - Tuttu per casu ! À l'iniziu, aghju pensatu ch'ella era una nuvola sana di meteoriti è asteroidi. Ma... aghju un telescopiu assai putente, u più mudernu, è aghju pussutu discerne ch'elli avianu a forma di pesci di mare prufondu, aerodinamici, o cum'è pugnali nudi, o cum'è gocce di pioggia.
  Anton suspirò forte è cuntinuò:
  - In ogni casu, sapemu avà di sicuru chì ùn simu micca soli in l'universu!
  U Ministru di a Difesa hà murmuratu:
  "È questa hè a nostra maledizione! Infatti, ci truvemu di fronte à una tale sfida, eppuru ùn avemu nunda di significativu. Ancu un missile ipersonicu ùn pò ghjunghje in orbita fora di l'atmosfera."
  U presidente surrise è si strofinò l'anellu à u ditu indice, dicendu:
  "O forse hè megliu. Finiremu in guerra, forse cù un imperu stellare sanu. Ma in questu casu, seremu amichi è faremu cummerciu. È forse ci daranu, o ci venderanu, qualchì tecnulugia di punta di a quale a Terra hà tantu bisognu!"
  U Primu Ministru scuzzulò a testa calva è disse di colpu:
  "Per esempiu, a ghjuventù eterna ! Aghju lettu in un rumanzu di scienza fizzione induve l'alieni cuncedevanu l'immortalità à tutti quelli chì si uniscenu à una fratellanza spaziale ! È a vera immortalità, cù i nanobots !"
  U prufessore Sinitsyn fece un cenno cù a testa:
  - Iè. Hè pussibule. Hè cum'è in u rumanzu "L'ora di u toru". Ci era ancu una nave stellare, è i so abitanti ùn avianu micca intenzione d'utilizà a viulenza, ancu s'elli anu ricorsu à l'inganni è à l'intimidazione!
  U presidente hà dichjaratu:
  "Hè decisu! Mette e truppe in alerta di cummattimentu massima, ma ùn aprite micca u focu, sottu minaccia d'esecuzione à vista. È offre à l'alieni negoziazioni, dicenduli chì e nostre intenzioni sò puramente pacifiche!"
  In i Stati Uniti, benintesa, hè statu ancu cunvucatu un cunsigliu di sicurezza. È quì, ancu, hè stata presa a decisione d'evità a guerra se pussibule. Chiaramente, u nemicu hè numerosu - più di centu mila navi di vari tipi sò digià state cuntate - è, senza dubbitu, sò assai più avanzati tecnologicamente chè i Terrestri.
  Hè più o menu ciò ch'elli anu decisu in Cina. E trè nazioni più putenti di u mondu sò generalmente ghjunte à un cunsensu. È tutti i trè capi di statu si sò chjamati trà di elli.
  U presidente di a Republica Pupulare Cinese era u più vechju di elli, sia per età sia per tempu in carica. È u so cunsigliu era simplice:
  - Più pianu vai, più luntanu ghjunghjerai!
  È e navi stellari, di una razza ancu scunnisciuta, circundavanu u pianeta Terra. Eranu incredibilmente veloci, manuvrabili, è a so armatura brillava cum'è l'acciaiu quandu i raggi di u sole a culpivanu. Ci eranu circa centu vinti mila navi in tutale. È una duzina di elle eranu un terzu di a dimensione di a Luna. Si pudia solu imaginà quante persone pudianu cuntene. È era terrificante.
  Chì putente è numerosu imperu d'alieni scunnisciuti hè questu. È ùn hè micca datu di fattu ch'elli sò ghjunti cù boni intenzioni.
  Alik Karasev hè surtitu currendu in strada. Un zitellu ordinariu di tredeci anni, appena surtitu da l'adolescenza è sempre essenzialmente un zitellu. Avia i capelli biondi, abbastanza longhi, è era bellu, ancu s'ellu era un pocu grassocciu. Alik s'era allenatu un pocu, però, è era chjaru ch'ellu avia qualchì musculu. Era maghju.
  Facia abbastanza caldu, ma micca caldu. U zitellu hè saltatu fora in maglietta è pantaloncini corti, è benintesa, scarpe da ginnastica, postu chì camminà scalzu per Mosca saria statu troppu esoticu.
  Eppuru, u sole s'era appena piattu daretu à una nuvola, è faceva fretu in a maglietta è i pantaloncini corti.
  Alik hà guardatu u celu. Ma ùn pudia vede nunda; l'armata aliena era fora di l'atmosfera. Cusì u zitellu s'hè precipitatu in a sala di l'urdinatori. Quì, s'hè cunnessu felicemente à Internet. Pudia fighjà putenti videocamere chì filmavanu u spaziu è l'armata aliena.
  È u spettaculu hè qualcosa d'altru... Star Wars svanisce. Hè difficiule à crede chì una flotta spaziale cusì massiccia puderia ancu esse custruita. È chì risorse ci vulerianu.
  E più grande navi stellari, micca assai più chjuche chè a luna, avianu a forma di lacrima. Ma u più inquietante era chì migliaia di cannoni di diversi calibri eranu visibili. È ste macchine eranu luntanu da esse innocue.
  Certi di i cannoni eranu cum'è quelli di e navi da battaglia di a Terra, solu più grandi. Ma ci eranu ancu emettitori di disinni più elaborati. Cum'è lame di rasoiu di sicurezza o bobine di riscaldamentu.
  U zitellu hà cantatu:
  Ùn ci sò micca vincitori in l'ultima guerra,
  Nimu ùn scapperà à una salva di missili!
  Ùn ci hè bisognu di luttà cù un stranieru di u celu,
  È hè megliu esse amichi, avendu onestamente allungatu cinque!
  Finu à avà, l'alieni stessi ùn sò micca in vista. E nave sò di diverse dimensioni, ma ancu e più chjuche sò più grande di a più grande nave da battaglia di a Marina di i Stati Uniti. È, benintesa, i falchi di tutti i tipi sò diventati silenziosi. Anu persu u desideriu di luttà contr'à una forza cusì putente.
  Inoltre, e navi stellari, avendu circundatu a Terra, si sò ghjelate, cum'è s'elle aspettavanu qualcosa.
  Intantu, u presidente russu s'hè rivoltu à a nazione.
  U so discorsu era generalmente cunciliatore, cù una vernice di calma. Ma u presidente era chiaramente nervosu. Hà dettu, però, chì duvemu rallegrà ci chì, infine, avemu trovu altri esseri. Assai avanzati, per di più. È forse i prublemi di a Terra saranu risolti.
  A Russia, in effetti, hà assai prublemi. Hè vera, a crisa ecunomica s'hè rivelata tempuranea, è ci hè una ripresa. In effetti, e risorse naturali sò sempre abbundanti. È u vechju partitu hà mantenutu u putere, soprattuttu perchè i so principali rivali ùn sò ancu riesciuti à ottene alcun dirigente o pupularità.
  Ma in generale, benintesa, a ghjente ùn campa micca cusì male ancu da vulè cambià à ogni costu. È l'alieni sò una surpresa cumpleta per tutti.
  Intantu, Alik navigava nant'à internet. Hà avutu una idea per fusionà i preoni, chì sò ciò di chì sò fatti i quark, è cunvertisce a materia ordinaria in antimateria. Dopu, u zitellu geniale hà avutu una idea di cumu injectà tuttu què in un urdinatore è ottene un livellu particulare di capacità.
  Benintesa, ci saranu parechje difficultà quì. Ma tandu qualcosa di simile serà pussibule...
  I sviluppatori di ghjochi per computer ùn anu probabilmente mai sunniatu di tali pussibilità, chì superanu simpliciamente l'imaginazione umana.
  U zitellu hà decisu di piglià i RPG in seriu è di creà qualcosa di passabile è assai putente, capace di luttà contr'à sti... alieni!
  Di colpu, u monitor di l'urdinatore s'hè scuritu. Dopu s'hè riaccesu. Una maghjina di una spezia di criatura piumata cù una cresta di pappagallo è un grande beccu hè apparsa davanti à u zitellu. Purtava un'uniforme, però, è nantu à ella eranu appesi una spezia di ghjuvelli scintillanti, chì s'assumigliavanu à ordini è medaglie, tempestati di gemme brillanti.
  È cusì, un pappagallo tipicu cù l'ale è una coda chì spunta da sottu à a so uniforme.
  L'anu mustratu in pienu statura. I so stivali brillanti eranu visibili. Vicinu ci eranu un paru d'altri pappagalli in uniforme è medaglie. Ùn si pudia sapè s'elli eranu masci o femine.
  U piumaghju hè luminosu è l'uniformi sò lussuose. È in lontananza, guerrieri in tute spaziali è cù a testa cuperta da caschi - cum'è i cloni in Star Wars.
  Iè, a cumpagnia hè impressiunante.
  U pappagallo principale, chì e so spalline eranu incrustate di i più grossi diamanti è chì tutta a so casa era addobbata di ghjuvelli cum'è una gioielleria, disse:
  "Saluti, fratelli minori in mente! Sò l'Ipermaresciallu Krong, cumandante di e flotte spaziali, cummerciale è turistica. Venimu à voi in pace!"
  È s'hè firmatu dramaticamente. Dui altri pappagalli bipedi, chì purtavanu uniformi è stivali, murmuravanu qualcosa. Era chjaru chì sti acelli, in più di e zampe è di l'ale, avianu ancu braccia.
  Portanu guanti bianchi è sò abbastanza mobili, è parenu avè cinque dite, guasi cum'è un umanu.
  Apparentemente, assai persone anu suspiratu di sollievu à sente sta frasa. Ma era troppu prestu per rilassassi.
  L'Altu Marescialu Krong cuntinuò:
  "Vi prupunemu di uniscevi à u nostru imperu tranquillamente è pacificamente, senza spargimentu di sangue. Credimi, a resistenza hè inutile. Ùn permettemu micca civiltà libere in u nostru statu. Sè resisti, tutti i vostri capi seranu distrutti. Ma sè vi unite vuluntariamente, allora..."
  È ci hè stata un'altra pausa. L'imagine di u pappagallo ipermaresciallu era nantu à ogni monitor è schermu di televisione, ancu quelli chì eranu spenti o rotti. È era scioccante.
  U presidente di i Stati Uniti hà dumandatu:
  - È in quali cundizioni ?
  Krong hà rispostu cun fiducia:
  "U megliu! Non solu priserverete e vostre vite, ma i vostri corpi saranu trasformati è diventeranu più avanzati. Ùn invechjarete più è puderete campà senza malatie o fame. Ùn averete più guerre o crimini. Truverete tutti felicità è fiducia in u futuru. È puderete gode di i benefici di a tecnulugia di una civiltà spaziale estremamente avanzata!"
  À l'ultime parolle, u pappagallo-ipermaresciallu alzò a voce teatralmente.
  U presidente di a Republica Pupulare Cinese, un puliticu espertu chì hà vistu assai, hà nutatu:
  - Questu sona, benintesa, eccellente è tentatore, ma chì duvemu dà in cambiu?
  L'ipermarescial hà logicamente nutatu:
  "Chì scelta avete ? Ùn serà mancu una guerra, serà un massacru unilaterale. È, in ogni casu, i vostri corpi seranu annientati, è s'è vo credite in l'anima, allora pudemu piscà quella è mandalla in l'abissu ciberneticu. Per voi, in questu casu, ùn ci serà micca celu - solu infernu, è un infernu centu volte più severu chè in u Cristianesimu è in l'Islam!"
  U presidente russu hà gracchiatu:
  - Pudemu pensà ci?
  Krong alzò e spalle è rispose:
  "Vi possu dà un'ora! Ùn ci hè più sensu. Inoltre, ci sò assai turisti chì ghjunghjenu nantu à e navi stellari, è morenu solu per vede qualchì tipu di guerra."
  Tramindui i monitori è i schermi si sò spenti subitu.
  U Primu Ministru russu hà nutatu:
  - Da una parte, a vita eterna è a ghjuventù, da l'altra, l'annientamentu di u corpu è l'infernu per l'anima... Benintesa, ci vuleria à esse scemu per ùn sceglie u primu!
  U presidente russu hà rispostu:
  - Beh, hè chjaru ciò chì a ragione impone. Ma chì hè u prublema ?
  U Ministru di a Difesa hà prupostu:
  - Ci trasformeranu in zombi, cum'è in u filmu "Puppet Masters", è travagliaremu per elli senza pensà à nunda!
  U capu di l'FSB hà nutatu in modu abbastanza logicu è ragiunevule:
  "Questu ùn hè ancu un fattu. Ma ci piglieranu è ci vaporizeranu tutti in una volta, questu hè sicuru. Megliu fà finta chì simu d'accordu cù tuttu è chì ci sottumettimu vuluntariamente. È dopu, cercheremu un mumentu per liberacci da u so dittatu!"
  Ci hè stata una pausa. U presidente russu hà guardatu i ritratti nantu à i muri. Ci era Niculaiu II. Avia fattu una pace dura cù u Giappone, cedendu li u Sakhalin miridiunale.
  Stu zar hà agitu currettamente ? Cù a rivoluzione è e rivolte di massa chì infuriavanu, cuntinuà a guerra averia significatu perdite senza sensu. È forse e cose serianu state ancu peghju. Pigliate Petru u Grande. Ancu ellu, per evità una guerra à dui fronti, hà restituitu Azov in Turchia, induve tanti suldati eranu morti. Inoltre, micca tutti sanu chì sottu à Petru u Grande, a Russia hà cedutu parechje di e so fortezze à a Cina, tandu guvernata da a dinastia Manciù. È ancu questu hè stata una decisione furzata.
  Cusì ancu i grandi rè sò stati custretti à cede. Dunque, a quistione - s'ellu si deve cuntinuà à resiste è espone si à l'attaccu, o sottumette si - hè retorica. U sensu cumunu dice: "Megliu sottumette si".
  U presidente hà ricurdatu un filmu. In questu, un pugile, incarceratu, hà evitatu ostinatamente un cumbattimentu. Di cunsiguenza, si hè cundannatu à una sofferenza inutile. È infine, hè statu ubligatu à accunsentì. Perchè hà ancu patitu? Nè ellu ùn avia altra scelta.
  È dopu cumbatte cù un esercitu cusì grande ? Ùn hè micca suicida. Ivan u Terribile, pare, hà rifiutatu a pace cù a Cumunità Pulonia-Lituana, ancu s'ellu puderia avè cunservatu una parte di a Livonia, cumpresa Narva, cum'è parte di a Russia. Ma vulia a Livonia sana. È in fine, micca solu ùn hà guadagnatu nunda, ma hà ancu subitu perdite territuriali. Tuttavia, l'annessione di u Khanatu di Sibir hà parzialmente cumpensatu e perdite.
  Alik pensava ancu à u listessu tempu. Infatti, a guerra cù una tale innumerabile armata era inutile. Ma chì si, per esempiu, qualchì tipu di virus, o ancu qualchì massa d'urdinatore, fussi stata creata è tutti i sistemi elettronichi è cibernetici di u squadrone fussinu messi fora di serviziu in una volta?
  Hè vera, ùn hà idea di chì tipu di tecnulugia anu sti pappagalli. È sò solu sti acelli, o ci sò altre razze ? Fighjate quelli guerrieri chì stanu quì. E so figure ùn s'assumiglianu micca à l'acelli.
  Quale sò elli ? Robot, cloni, o qualcosa altru ? Forse altre razze participanu à sta campagna. A seconda, benintesa, offerta d'immortalità virtuale hè assai tentatrice. Ma a ghjuventù eterna hè più a preoccupazione di i vechji. Ùn saria micca ghjustu per un zitellu cum'è ellu di riempie a so testa cù tali pinsamenti. Ancu s'è, benintesa, Alik ùn si cunsiderava micca un zitellucciu. Prima di tuttu, era assai intelligente, un veru geniu. È secondu, avia digià realizatu assai, è ùn era mai statu pigliatu. Ancu què era qualcosa in quale esse abile.
  Cusì Alik Karasev si darà sempre a prova. È sta armata piumata riceverà un veru calciu in i pantaloni.
  L'imagine di l'Ipermariscalu hè apparsa di novu. U so beccu pareva ancu più minacciosu è arrogante.
  Hà sibilatu:
  - Ebbè, chì avete decisu ?
  Tutti i trè capi di statu: Cina, Russia è Stati Uniti anu rispostu à l'unisonu:
  - Iè!
  Krong murmurò:
  - È chì avete decisu!
  U capu di a Cina hà rispostu:
  - Hè scemu per una piuma di resiste à un uraganu!
  U presidente di i Stati Uniti hà fattu un cenno cù a testa:
  - Semu pronti à accettà e vostre cundizioni!
  U presidente russu hà cunfirmatu:
  - Basta à garantisce a vita è a libertà!
  L'ipermaresciallu hà ridacchiatu è hà rispostu:
  "Sapete, avemu cambiatu idea. È ci serà sempre una guerra. Hè statu tuttu per nunda chì un paru di trilioni di guerrieri da tutta a galassia sò ghjunti quì!"
  U capu di a Cina hà nutatu:
  - Ma distrugherete tuttu! Perchè avete bisognu di ruine?
  Krong hà rispostu cun fiducia:
  "È custruiremu un novu mondu nantu à e ruine. Inoltre, ci vole à dà una lezziò à a ghjente. Ma ùn abbiate paura. Ùn vi lanceremu micca bombe d'annientamentu. Useremu picculi caccia è truppe di terra. È questu serà almenu un pocu divertente."
  U presidente russu hà murmuratu:
  - Avemu armi nucleari!
  L'ipermaresciallu hà ridacchiatu:
  "Questu hè roba vechja ? L'unica cosa chì pudete fà cun ellu hè di fà vi male ! Distrughjite e vostre cità è contaminate a Terra !"
  U Ministru di a Difesa hà sibilatu:
  - Ma ùn l'avete micca! È in ogni casu, hè megliu more in piedi chè campà in ghjinochje!
  Krong hà risu, è u so risu sunava beffardo. L'ipermaresciallu di l'imperu spaziale hà sibilatu:
  "Davveru ? Ùn vulete micca inginocchiarvi ? Beh, a vostra agunia ci divertirà. Ci manca u spettaculu. Ùn ci sò micca abbastanza civiltà intelligenti in l'universu per lascià passà una tale occasione divertente di sperimentà qualcosa di novu è eccitante!"
  U presidente russu hà sussurratu:
  U nemicu pensa in vanu,
  Chì pò rompe i Russi...
  Quellu chì hè bravu attacca in battaglia,
  Batteremu i nostri nemici furiosamente!
  U Gran Marescialu scoppiò à ride. Un pappagallo in uniforme è decoratu di medaglie, in piedi à a so diritta, dichjarò:
  "Ùn aghju mai vistu tali scemi. Hè cum'è una furmicula chì minaccia un mammut. Una furmicula hè più cum'è un microbu!"
  È a civiltà di u pappagallo femina hà mustratu a so longa lingua, aprendu di più u so beccu laccatu è doratu. Pareva abbastanza divertente.
  In generale, sti stranieri sò più cumichi chè spaventosi, ma ci sò troppu, è una armata sana di navi. È s'è vo ci pensate logicamente, una civiltà chì hè riescita à viaghjà un numeru cusì grande di parsec in u spaziu deve esse tecnologicamente assai superiore à l'umanità, chì, ancu in u XXImu seculu, ùn pò ancu vulà finu à a Luna. È induve vanu tutte quelle cose ?
  Alik hà vistu tuttu stu spettaculu à traversu i monitori, è i pinsamenti di u giuvanottu geniale eranu luntanu da esse allegri. Infatti, un topu in e zampe di un gattu hà una chance assai megliu chè l'umanità in e grinfie di pappagalli intelligenti. Ma sò intelligenti? Ricurdatevi di u famosu filmu "Mars Attacks": quelle creature ùn eranu micca cusì intelligenti. È anu fattu assai danni à e persone. Ma era sempre una fiaba è una fantasia umana. È questu, in fattu, era un veru incubo.
  U Ministru di a Difesa hà dettu:
  "Avemu parechji missili ipersonichi cù testate nucleari. Avemu bisognu di dà li un colpu devastante à e navi stellari vicine!"
  U presidente russu hà espressu dubbitu, scuzzulendu forte a so testa grisgia:
  - Righjungeranu ancu u so scopu ? I so motori averanu abbastanza putenza ?
  U capu di u cumplessu militare-industriale hà nutatu:
  - Puderanu riesce. Ma forse veramente culpiranu a squadra di sbarcu mentre sbarcanu ?
  U capu di l'FSB hà rimarcatu scetticamente:
  "Micca a megliu idea. Cuntaminà u nostru territoriu cù a radiazione. Seria megliu, in effetti, pruvà à ghjunghjeci in orbita. Ma s'è no scegliemu un bersagliu, hè più raziunale di colpisce grandi navi stellari!"
  U presidente russu hà fattu un cenno cù a testa:
  - Ebbè allora. S'e devu more, allora cù a musica. Pudete pruvà, s'ellu ùn hè micca manghjà, almenu pigliate un muzzicu!
  U Ministru di a Difesa hà nutatu:
  U presidente deve emette l'ordine per aduprà armi nucleari per iscrittu. Altrimenti, saria assai inconveniente.
  Una zitella cù una gonna corta è tacchi alti hà presentatu à u capu di statu un prugettu di decretu. L'hà firmatu casualmente. È l'ordine hè statu datu.
  A macchina di guerra hà cuminciatu à girà.
  L'ipermarescial hà vistu tuttu què è hà dumandatu à a supermarescial femina cun ironia:
  - Pensate ch'elli pruveranu à piglià ci cù i so petardi ?
  Ella rispose cù una risata:
  "I nostri laser abbatteranu qualsiasi di i so missili finti s'ellu hè necessariu. Ma hè ora di dà una lezziò à quellu primate impudente. Forse duvemu culpisce u Kremlin cù una carica d'annientamentu?"
  Krong hà obiettatu:
  - Innò ! Saria troppu faciule ! Avemu principiatu l'atterru. Hè un ordine !
  È i moduli d'atterru anu cuminciatu à emerge da numerose navi stellari. Anu a forma di delfini o squali. Naturalmente aerodinamichi, portanu suldati. Tipicamente, ogni modulu hà un cumandante pappagallo è suldati cloni per serve cum'è subordinati.
  È letteralmente milioni di tali moduli sò stati spargugliati, è anu attaccatu u pianeta da tutti i lati, è da tutti i paesi simultaneamente. A ghjente ùn hà avutu praticamente nisuna risposta. A Cina ùn avia micca missili nucleari per attaccà e navi stellari in orbita. È i Stati Uniti anu decisu chì era megliu ùn pruvucà i mostri stellari. In effetti, ùn si pò batte una frusta cù una mazza. In i paesi più chjuchi, ci hè ancu u panicu, è à u listessu tempu, alcune persone sò ancu jubilanti. Hè un mischju.
  In particulare, unu di i prufessori, un ateu ardente, hà nutatu in modu abbastanza logicu:
  Chì i teologi ci dicinu s'ellu Ghjesù Cristu hè statu incarnatu in i corpi di sti pappagalli putenti è evoluti. O in i corpi d'altri rapprisentanti di vari mondi ? È Diu Onnipotente s'hè incarnatu in a carne di vari esseri millaie di volte, è hè resuscitatu millaie di volte ? Pudete voi, teologi, dì qualcosa ?
  L'Avventisti di u Settimu Ghjornu è i so dirigenti sò stati prestu à dichjarà:
  "Sò dimònii, anu creatu una illusione aduprendu u putere di Luciferu. In realtà, ùn ci eranu micca alieni maligni è peccatori, è in principiu, ùn ci pudianu esse! Queste sò e macchinazioni di Satanassu - ùn li credite micca! U diavulu crea un miraghju."
  I musulmani sò stati ancu scunvurgiuti. Tuttavia, ancu s'è u Coranu ùn cita micca l'esistenza di altre civiltà male, ci hè un settimu celu è esseri chì abitanu l'universu. Dunque hè una questione d'interpretazione. È forse ancu l'alieni maligni esistenu per vuluntà d'Allah.
  Ebbè, ancu i buddisti si rallegranu. Si scopre chì Buddha, chì hà insignatu l'esistenza di parechji mondi, civiltà intelligenti è vari dii in u cosmos, avia ragione! È altri chì negavanu a vita intelligente in l'universu è credevanu solu in a Bibbia avianu tortu. È ci hè una grande gioia trà elli.
  I moduli d'atterru si sò mossi pianu pianu. Forse ancu per prulungà l'eccitazione di e battaglie à vene. Ci eranu, in effetti, missili ipersonici chì si precipitavanu in orbita. Purtavanu testate nucleari è, secondu i calculi, devenu ghjunghje à a nave più vicina.
  Ma ci vole assai carburante è energia.
  Benintesa, i pappagalli anu radar di gravità è urdinatori putenti. A so civiltà hè assai più vechja chè a civiltà umana. Hè vera, i pappagalli ùn anu micca sperienza di guerra cù un avversariu uguale. Ma l'umani sò uguali ?
  U presidente russu sudava prufusamente, a so testa calva brillava. Capiscibilmente, era assai nervosu. Soprattuttu perchè avia a sensazione chì l'alieni ùn li darebbenu micca una pacca in capu per questu.
  I razzi anu digià attraversatu l'atmosfera è stanu entrendu in u vacuum. A parte più difficiule hè di cuntrullalli da una tale distanza. È induve devenu esse puntati ? Versu a più grande nave stellare ?
  A supermarescialla femina hà nutatu:
  "Forse duvemu tumbà li prima ch'ellu sia troppu tardi ? Duvemu lascià li graffià e nostre navi stellari cù i so patetichi petardi ?"
  Krong hà rispostu cù un surrisu:
  "Avemu soprattuttu esploratu pianeti privi di vita, o cù solu e forme più primitive di vita. È eccu un tale rigalu - una guerra in miniatura! Vale veramente a pena di perde un tale piacè?"
  A pappagalla femina hà rispostu cun ansietà:
  "L'umani anu cariche termonucleari. È sò putenti. In ogni casu, puderanu ancu dannà l'armatura di a nave ammiraglia, causendu vittime trà i Pustslavi!"
  L'ipermaresciallu hà rimarcatu burlonamente:
  "Avemu abbastanza pupulazione. Avemu digià stallatu parechji pianeti. È more in battaglia hè una morte gloriosa. L'anima di un guerrieru cascatu riceverà un universu interu di schiavi!"
  A supermarescialla femina hà ridacchiatu è hà dumandatu:
  "Avete mai vistu ancu unu, questu universu in l'aldilà ? L'esseri senzienti anu certamente l'anima, è ancu i scanner più muderni ponu fotografalli. Ma spariscenu in qualchì locu, sparendu senza lasciare traccia. O vanu in un universu parallelu, attraversu buchi di verme in u spaziu, o s'incarnanu in altri corpi. Ma ci hè ancu una teoria chì l'anima hè instabile fora di u corpu è si dissipa simpliciamente."
  Krong sibilò:
  "Taci, Kira! Per tali discorsi, pudete perde e vostre spalline è ancu esse relegata à a classa di schiavi. Sè l'Imperatore insegna chì quelli chì morenu in battaglia ricevenu un universu interu di schiavi, allora hè cusì! È ci duvete crede."
  I missili russi esitavanu, poi si dirigenu versu a nave stellare di i Pustoslavi - l'autodesignazione di una civiltà di pappagalli intelligenti - una Gross-Battleship di classe ammiraglia. Sta nave hè paragunabile in grandezza à un satellite planetariu. Hà ancu a so propria gravità. Ancu s'è i Pustoslavi sanu cumu crealla artificialmente nantu à e navi stellari.
  A supermarescialla femina gracchiò:
  - Tocchemuli cù i laser! Avemu bisognu di tumbà li. Hè periculosu!
  Krong hà risu è hà rispostu:
  "Missili cusì chjuchi, chì ponu fà ? A nave ammiraglia hà una armatura multistrato, fatta di u metallu u più forte. Hè ancu interessante di pruvà la in azzione. Hè veramente un peccatu avè tante navi spaziali putenti è blindate, eppuru ùn pruvà guasi mai a so durabilità in cundizioni di cummattimentu!"
  U pappagallo ultramaresciallu chì stava à manca hà fattu un cenno di capu in segnu d'accordu:
  "Iè, videremu ciò chì valenu e nostre difese. L'umani ùn anu micca cunchiglie d'annientamentu. Ciò significa chì sò luntanu da esse i nostri uguali!"
  A supermarescialla femina hà nutatu:
  - Nimu in a mo ricca sperienza ùn hà mai rimpiantitu d'esse statu attenti!
  Krong hà obiettatu:
  - Innò ! Ci ne simu pentiti, è più di una volta ! Smettite di lagnavvi è di fighjà u specchiu senza fiatu. Stringhjite a vostra presa nantu à l'universu, dite d'acciaiu è piumate !
  I missili termonucleari anu finalmente righjuntu u so bersagliu. Anu sbattutu à alta velocità in a spessa armatura di lega metallica di a nave ammiraglia da una distanza di centu metri. Fiamme nucleari si sò lampate, praticamente invisibili à l'ochju nudu da a Terra. A massa di metallu hè evaporata di colpu, ci hè statu un ruggitu tonante, un sonu tremulante, è i funghi caratteristici anu cuminciatu à cresce nantu à a superficia di a nave ammiraglia di a grande nave da battaglia - terrificanti, tossichi, chì facenu chì a cuffia di a morte sembri un malintesi innocente di a natura!
  CAPITULU N№ 18.
  I pappagalli à duie zampe anu sintutu a scossa. Si sò vultati, facendu capriole per via di u scuzzulatu forte, ma dopu si sò alzati subitu in pedi.
  L'ipermariscallu hà ringhiatu:
  - Micca una gattiva prova - insetti di primati!
  U pappagallo femina sibilò di rabbia:
  - Allora, cumu li risponderemu ?
  Krong hà gonfiatu e so guance, chì eranu situate da ogni latu di u so beccu affilatu. È hà rugghjitu:
  - S'elli sò cusì testardi, li tumbaremu pianu pianu!
  A menageria hà applauditu.
  A supermarescialla femina murmurava:
  - Andemu à u Kremlin ! Avemu l'annientamentu è ancu cariche di termoquark cù una forza enorme è letale !
  Krong hà obiettatu:
  "Troppu faciule è simplice! Ùn vogliu micca chì a dirigenza russa sia distrutta senza mancu capisce ciò chì li hè accadutu. Ch'elli, soprattuttu i calvi, morinu pianu pianu, avendu tastatu a tazza piena di dulore è umiliazione!"
  L'ultramarescial femina hà squittatu:
  - Hè vera, lasciate chì a squadra di sbarcu faci u travagliu! Li daremu Armageddon!
  Krong hà urdinatu:
  "Cunquistemu u pianeta ! È lancemu un razzu cù una pompa d'annientamentu nant'à u Polu Sud. Lasciamu chì u ghjacciu evaporessi è si riscaldi... litteralmente !"
  È a menageria hè scoppiata à ride torna. È i pappagalli anu cuminciatu à beccà i tastieri.
  U zitellu Alik ùn pudia vede tuttu què, ma nant'à internet si pò vede chì l'attaccu nucleare ùn hà micca funziunatu. È chì e navi da sbarcu s'avvicinavanu. Finu à avà, u nemicu ùn s'hè micca precipitatu à attaccà cù i so missili, ma questu hè capiscitoghju - hè troppu simplice!
  U prugrammatore zitellu hà cantatu:
  Troppu spessu i prublemi battenu à a porta,
  Ma u giuvanottu geniale crede in a scienza...
  Dopu tuttu, basta à accende a mente -
  Pudete scunfighja i nemici abbastanza bè!
  È u zitellu, di solu tredeci anni, si hè ghjittatu una gomma da masticà in bocca.
  Intantu, e figure anu cuminciatu à saltà fora di i moduli d'atterraggio. I cannoni antiaerei anu apertu u focu contr'à elli, è i missili terra-aria anu cuminciatu à vulà.
  Tuttavia, i pappagalli tecnologicamente avanzati ùn sò micca cusì simplici. I raggi iperlaser cuntrullati da l'urdinatore anu abbattuti cartucce, missili è ancu palle.
  È in risposta, e creature piumate à duie zampe anu ancu cuminciatu à sparà cù e so pistole à raggi. I so colpi, quandu anu toccu, anu carbonizatu i corpi, trasfurmenduli in semplici scheletri. Era simplicemente orribile à fighjà. È i pappagalli in e so tute spaziali anu risu di core.
  Oltre à sti acelli, trà i suldati ci eranu ancu belle zitelle di e truppe culuniali. Eranu veramente assai ghjovani, cù visi praticamente zitelle. Ma eranu ancu abbastanza alte è atletiche, è in questu casu, era chjaru chì ùn eranu micca solu fisicamente simili.
  A nova camera s'hè focalizzata nantu à una zitella chì purtava un cascu spaziale trasparente.
  Alik esclamò cun ammirazione:
  - Hà l'arechje cum'è una lince! Hè un'elfa!
  U prugrammatore zitellu hà cantatu:
  - Questu hè l'Armageddon chì vene,
  I nemici sò minacciati di scunfitta cumpleta...
  Ma ùn ti arrendi micca à ellu,
  Trasfurmate i mostri maligni in bughjura!
  Ma tandu a bella elfa hà puntatu u so fucile laser, chì s'assumigliava à un gong cù una maniglia, è hà tiratu u grillettu. È tandu un'onda verde hè vulata, spazzendu cum'è un tsunami. È subitu, una decina di suldati è pulizzeri russi sò stati carbonizzati. Ancu l'osse anu cuminciatu à sfracicà si.
  A zitella cù l'arechje di lince si leccò e labbra è sussurrò:
  - Amore è morte, bè è male,
  Ùn hè micca destinatu à capisce ciò chì hè sacru è ciò chì hè peccaminoso...
  Amore è morte, bè è male -
  È ùn ci hè data chè una scelta!
  È avà, quattru zitelle elfe anu pressatu i buttoni di u grillettu. È hè partitu cù una forza mortale. È una cumpagnia sana di suldati russi, inseme cù u carru armatu, hè sparita in un istante.
  Alik hà dettu di manera inappropriata:
  - Mentre u goblin si rasava,
  U ghoul hè sparitu! È hè sparitu simpliciamente!
  È avà l'edificii in fiamme di Mosca sò visibili. Iè, i pappagalli è u so gruppu anu digià messu i fochi. È tandu hè diventatu chjaru chì ci sò parechje zitelle elfiche. È cun elle, ci sò ancu guerriere di a razza troll. Parenu ancu zitelle umane assai belle è musculose, solu cù nasi espressivi è aquilini.
  È ùn anu micca pietà. Anu battutu un edifiziu di parechji piani cù e so armi mortali. È l'edifiziu di nove piani hè cascatu, crollendu cum'è un castellu di carte.
  È rastrellendu donne è zitelli. È i guerrieri troll cuminciaru di colpu à gridà:
  - Gridà, rompe è fà pezzi,
  Questa hè a vita, questa hè a felicità!
  È dopu e bellezze cumincianu à sparà à e vitture cù e so mitragliatrici è tubi letali. È e vitture si scioglienu letteralmente. Questa hè a distruzzione tutale di e persone.
  Queste zitelle sò solu iperattive. È ruggiscenu à pienu vulume:
  - Vi faremu tutti a pezzi,
  È pugnaleremu è uccideremu!
  Li brusgiaremu tutti, è li tumbaremu tutti,
  S'ellu hè necessariu, ancu di notte!
  Wow... Una di elle hè vulata versu u suldatu feritu è hà infilatu u so pede nudu, cesellatu, assai bellu è seducente ghjustu in faccia à u ghjovanu.
  È ella hà sussurratu:
  - Dai, basgiami u tallone!
  Ripigliò a vita, l'ochji di l'omu feritu s'illuminonu, è a so forza paria vultà. Cù grande entusiasmu, pigliò a so sola nuda è rosa è a basgiò.
  A zitella elfa hà sussurratu:
  - Sì un bravu zitellu...
  È ridendu, ella disse:
  - Allora, sii un zitellu!
  È ella u puntò cù a so pistola. Qualcosa si accese in ellu. È ella mandò un flussu cronoplasmicu in un omu di circa trenta anni. È cusì, ciò chì era statu una volta un omu adultu diventò un zitellu di circa dodici anni. Hè vera, a so ferita guarì subitu, è i pantaloncini corti rimpiazzaru i so pantaloni. U zitellu rise è s'inchinò, dicendu:
  - Gloria à tè, u nostru liberatore!
  A zitella fece un cenno cù a testa cù un surrisu:
  - Sì assai più bella cusì. I masci umani sò abbastanza brutti. Forse duvemu trasfurmalli in zitelli ?
  Un'altra bellezza hà fattu un cenno aggressivu cù i so capelli aranci in risposta è hà cunfirmatu:
  - Iè, hè u megliu! Ma i picciotti sò schiavi troppu ubbidienti. Forse duvemu fà qualchissia più seriu!
  A zitella elfa hà obiettatu:
  - Innò ! Chì tutti diventinu zitelli ! Altrimenti, i distruggeremu simpliciamente !
  È si intese una risata beffarda.
  Alik, chì survegliava l'invasione via l'Hypernet, scoppiò à ride è nutò cù un surrisu:
  - Davveru! Chì tipu d'umanizazione hè questa?
  E zitelle chì anu participatu à l'invasione anu fattu un appellu à u Gran Marescialu Krong:
  - Forse ùn duvemu micca tumbà a ghjente ? Forse duvemu solu fà li schiavi ?
  Krong hà rugghjitu in risposta:
  - Innò ! Què ùn hè micca interessante ! Prima li tumbaremu tutti, dopu li resusciteremu è li faremu schiavi !
  U pappagallo supermarescial femina hà cunfirmatu:
  "Oh, Diu meu! Questa hè veramente a megliu suluzione. Ci divertiremu è à tempu pruveremu l'effetti di i blaster di cronoplasma. Puderanu trasfurmà l'anime di e persone in i corpi chì vulemu? È questu serà assolutamente maravigliosu."
  Un'altra pappagalla femina hà nutatu:
  "Noi, i piumati, simu custretti à piglià a forma d'elfi per evità l'invecchiamentu. Ma pudemu solu cumandà e truppe cum'è hè di solitu in i corpi di pappagalli. Chì paradossu: per evità l'invecchiamentu, duvemu limità u nostru tempu à u putere!"
  Krong hà risu è hà rispostu:
  "Iè, hè astutu! Avà avemu un milione di elfe femine è un altru milione di troll femine, è solu una in u corpu di una razza naturale. È ancu tandu, solu per un cortu tempu, per ùn invechjà... Queste sò e curve di a nostra civiltà!"
  A pappagalla femina hà rispostu:
  - Ebbè, questu hè u prezzu chì si paga per l'immortalità fisica. È credetemi, l'immortalità ne vale assai a pena!
  Krong hà risu è hà nutatu:
  "I nostri puteri sò cusì grandi chì... A ghjente probabilmente ùn suspetta mancu u riccu rigalu ch'elli riceveranu da noi. L'omi diventeranu masci, è e donne... Guadagneranu a ghjuventù è a bellezza eterna. Ma prima, distruggeremu i so corpi precedenti. È li uccideremu in modu tale da causà a massima sofferenza."
  L'ultramarescial femina hà obiettatu:
  "Semu una razza civilizzata, è duvemu cunnosce i nostri limiti quandu infligemu dolore fisicu. Dopu tuttu, ci hè una Dichjarazione di i Diritti chì spiega ancu e regule per u sfruttamentu di i schiavi. È cuntene ancu una quantità di restrizioni nantu à l'inflizione di dolore, u sfruttamentu, ecc.."
  Krong hà surrisu:
  - Iè, umanisimu, per ciò chì mi riguarda!
  È l'ipermaresciallu hà cuminciatu à cantà, è a so seguita hà pigliatu a canzona, chì era obsoleta, ma ancu in l'era spaziale, assai pertinente;
  Hè bellu di campà trà u focu è u fume,
  È sente u tintinnà di a mitragliatrice...
  Guidaci, rè invincibile.
  Avanti, avanti, avanti, avanti!
  
  Quandu i grani splodenu ghjornu è notte,
  I gradi è l'ordini venenu più prestu,
  Ch'ellu rugghjisca furiosamente sopra u mondu,
  Guerra, guerra, guerra, guerra!
  
  L'aiguillette diventa noiosa da a vita tranquilla,
  In l'ozio ancu u culore di e bandiere hè sbiaditu...
  È quellu chì parla d'umanisimu,
  Spia, spia, spia!
  
  Quandu i grani splodenu ghjornu è notte,
  I gradi è l'ordini venenu più prestu,
  Ch'ellu rugghjisca furiosamente sopra u mondu,
  Guerra, guerra, guerra, guerra!
  
  Simu d'accordu chì u fisicu è u filosofu,
  Anu fattu avanzà a scienza cù i so propri...
  Ma i prublemi principali sò in via di risoluzione -
  In fila, in fila, in fila!
  
  Quandu tuttu intornu fiammeggia è toneghja,
  I gradi è l'ordini venenu più prestu,
  Lancendu bombe, splodenu ghjornu è notte,
  Guerra, guerra, guerra, guerra!
  Intantu, e zitelle - i troll è l'elfi femine - guidavanu a cunquista di u pianeta Terra. Avà tiravanu à e persone, ma eranu praticamente invulnerabili elle stesse. Ancu i carri armati è i robot ambulanti si sò uniti à a battaglia, agendu assai aggressivamente, demulendu interi edifici. I paracadutisti s'avvicinavanu digià à u Kremlin.
  Anu cumbattutu cù e truppe russe d'elite è a guardia presidenziale. È pareva assai bellu è aggressivu. Stu carru armatu hà sparatu un granata d'annientamentu. È una parte di u muru di u Kremlin hè cascata.
  È e zitelle guerriere elfe anu urlatu:
  - Mettemu à morte i nostri nemici,
  U mo primu passu, u mo ultimu passu!
  È cusì chì e zitelle cumincianu à sfracicà è distrughje e case. È cumu e vitture si scioglienu per via di i so colpi d'arma da focu.
  Cercanu ancu d'attaccà l'avioni. Quessi sò tentativi veramente disperati.
  È l'avioni piglianu i longhi tentaculi di i robot è li strappanu. I robot sò ancu di diverse dimensioni. In a mente di u zitellu di tredeci anni, ma insolitamente dotatu, Alik, hè nata una associazione cù u famosu cartone animatu - o piuttostu, serie - Evangelion.
  Ci eranu ancu qualchi robot veramente belli, è eranu cuntrullati da adolescenti - masci è femine.
  E guerriere femine di u spaziu ùn sò micca mostri, ma piuttostu assai belle. Sò veramente un spettaculu da vede. Soprattuttu quandu alcune di elle si levanu i scarpi è cumincianu à schjattà i so pedi nudi è cesellati. Hè abbastanza praticu, devu dì.
  Alik, chì era un ghjovanu espertu di l'informatica è hà vistu l'invasione da diverse angulazioni, osservendula nantu à i monitori è in varie forme, è e buffonate di l'elementi, hà nutatu cun entusiasmu:
  A ghjente di tutta a Terra trema,
  Dopu tuttu, a crudeltà hè oltre u limitu...
  Sè e zitelle si battenu -
  Hè megliu ùn entre micca in una lite!
  È e zitelle ùn si limitanu micca à sparà laser contr'à e case è altre strutture. Sparanu ancu pulsar letali cù i so pedi nudi.
  È questu provoca una distruzzione incalculabile. È in u prucessu, e persone sò ferite gravemente.
  Ma malgradu a crudeltà di tali scontri, e zitelle cunquistatrici ùn sò micca cusì sadiche spietate cum'è puderia sembrà à prima vista.
  Uccidenu una persona cù un raghju, ancu carbonizàndula à u livellu scheletricu cù onde rosse o aranciu, poi scatenanu un'onda verde chì si sparghje cum'è un tsunami. È i corpi sò restaurati. Solu l'omi diventanu masci micca più vechji di dodici anni. Ma e donne sò tutte ghjovani è belle.
  U giuvanottu prugrammatore è hacker Alik hà cantatu:
  - Immortalità dapoi tempi antichi,
  L'omu hà cercatu, affascinatu da un scopu maravigliosu.
  In e religione di i libri antichi,
  È e scienze strette di i tempi più tardi!
  Ùn era micca solu a paura chì u guidava,
  Ma nè Diu nè Allah ùn aiuteranu quì,
  È dinò u desideriu di fà tuttu u percorsu,
  Vede l'alba, sente a risposta,
  Passà à l'altezze di una cunniscenza senza precedenti!
  Iè, u vechju hè statu veramente schiacciatu da una trave cascata, versendu e so viscere. Ma a zitella cunquistatrice u restaura, è subitu un zitellu in pantaloncini corti salta fora. Surride cù i so denti bianchi, chjaramente assai cuntentu di u so novu corpu infantile è sanu.
  È cumu ùn pudete micca esse felice ? Sè vo soffrite d'artrite o di gotta, dareste tuttu per fà piantà u dulore lancinante. È ùn ci hè tempu per u sentimentalismu quì.
  U zitellu Alik, essendu un zitellu assai dotatu, hà capitu tuttu què è hà ancu cantatu:
  - L'anni passeranu, è forse capiremu,
  Cumu attraversà stu nastru senza fine,
  Cumu ùn si perde micca in u turbine salvaticu di i tempi,
  Dissolvendu si in u viotu di l'universu!
  L'anni passeranu, ancu s'ellu ci sò parechji prublemi,
  Credu chì diventeremu cum'è zitelli torna -
  In u splendore di e stelle, dopu à millaie d'anni,
  Ci ritruveremu tutti nant'à u nostru pianeta!
  Ebbè, eccu una zitella à l'attaccu è pare, dicemu, cusì spaventosa è seducente à tempu!
  Quì, unu di i rapitori hà furzatu un ghjovanu à mette si in ghjinochje è l'hà fattu basgià i so pedi nudi. È questu, benintesa, hè un attu assai bellu è aggressivu.
  Dui belle femine elfe è troll anu pigliatu u ghjovanu cù e so dite nude - una per u nasu, l'altra per a gamba - è l'anu strappatu. Pezzi di carne strappata spruzzavanu in tutte e direzzione. E zitelle risianu cum'è pazze. Leccavanu e gocce di sangue chì li cascavanu da e labbre; pareva deliziosu.
  Dopu anu accesu prima u raghju turchinu, dopu quellu verde. È in u locu di a carne strappata, hè apparsu un zitellu, apparentemente di circa dodici anni, spaventatu è à tempu assai toccante è carinu.
  E zitelle, tramindui elfi è troll, risero è mustrarono i denti.
  Alik, ancu s'ellu ùn cridia micca in Diu, si fece u segnu di a croce automaticamente. Ma tandu sbuffò cun disprezzu. Era cum'è s'ellu cacciava i diavuli cù e so mani.
  U zitellu fischiava è cantava:
  U manicomiu hè in focu,
  U Sanatoriu di Satanassu...
  Sò ovviamente incòmodu,
  Chè simu figlioli di Diu!
  Alik hà riaccesu u scanner è hà cuminciatu à fighjà ciò chì era visibile da altri anguli. Unu di i generali russi hà pruvatu à sparà à e zitelle elfe. Ma i so proiettili anu rimbalzatu nantu à e tute spaziali traslucide di e zitelle. Sò saltate versu u generale. È l'anu pigliatu cù i so pedi nudi, unu per u nasu, l'altri dui per l'arechje. È l'anu tiratu. È u generale hà urlatu di paura è isteria.
  È e zitelle elfe ridenu. Si divertenu assai. È sò ancu pronte à cantà.
  È in effetti cinguettanu è squittianu. Ma e singole parolle ùn ponu esse distinte.
  Alik hà decisu ch'ellu era megliu à parlà cù u so amicu per Skype prima ch'ellu fussi troppu tardi. Era ancu una zitella abbastanza dura.
  Ma hè pussibule di mantene u cuntattu.
  Alina hà cuntattatu subitu u so amicu Alik. Pareva assai spaventata.
  Una zitella di circa quattordici anni hà cinguettatu:
  - Sapete ciò chì succede. Hè Armageddon!
  U ghjovanu prugrammatore hà fattu un cenno di capu in segnu d'accordu:
  - Iè, questu pare veramente a fine di u mondu! Ma ùn pudemu micca panicà!
  Alina hà squittatu:
  "Dite questu cum'è s'ellu ùn accadessi nunda di terribile, è tuttu hè nurmale. Ma un incubo accade nantu à u nostru pianeta!"
  Alik hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  "Avete ragione, sicuru, Alina. Hè veramente un incubo. Ma ùn ci hè nunda da riparà è nunda da aghjunghje!"
  A zitella era indignata:
  - Ma ti cunsideri un geniu ciberneticu!
  U prugrammatore zitellu fece un cenno cù a testa:
  - Forse ! Mi cunsideru tuttu u cuntrariu. Ma eccu ci simu di fronte à a putenza di una civiltà estremamente avanzata è enorme.
  Alina, ancu ella una zitella assai intelligente è dotata, hè diventata assai curiosa è hà dumandatu:
  - Chì ghjè u prublema più grande: a dimensione enorme o u sviluppu di a civiltà ?
  Alik alzò e spalle è rispose sinceramente:
  - Più cum'è u sviluppu. A dimensione hè secundaria. I grandi armarii cascanu cù un forte scoppiu!
  A zitella hà risu è hà rispostu:
  "Hè una osservazione veramente precisa. Ma francamente, ùn ci facilita micca e cose! Ancu s'è a sofisticazione di u nemicu hè assai più impurtante."
  Alik hè restatu zittu. Hà guardatu torna u monitor è l'imagine video.
  Quì si pò vede una casa di ritirata. Elfi è troll femine sò entrati. I visi di e zitelle, chì ùn anu mai cunnisciutu a vechjaia, facenu una smorfia di disgustu.
  È anu cuminciatu à sparà i so raggi laser cù una efficienza murtale. È si n'andò. Onde verdi è turchine anu inghjuttitu i vechji è e vechje. È tandu hè accadutu un miraculu. In u so locu sò apparsi zitelli di dodici o tredeci anni, cù visi assai dolci è pelle liscia, pulita è fresca. È pareva cusì maravigliosu è bellu.
  Micca cum'è i vechji è e vechje. Ma avà i belli zitelli è e belle zitelle currianu intornu.
  I vestiti di i zitelli sò apparsi nantu à elli - pantaloncini corti è minigonne. I zitelli saltavanu scalzi, per furtuna facia caldu, è dopu l'invasione aliena hè diventatu ancu più caldu.
  È i zitelli sò incantati. Davveru, quantu hè piacevule esse un vechju fragile pocu fà è avà un zitellu ghjovanu è sanu ?
  Ebbè, e zitelle sò ancu più cuntente. Si guardanu in i specchi è facenu facce soddisfatte - parenu più ghjovani. Hè maravigliosu!
  Alik hà nutatu:
  - A zitellina hè megliu cà a vechjaia!
  Alina hà accunsentitu:
  - Benintesa, hè megliu! Ma quantunque, a megliu età hè quandu sì ghjovanu, ma sempre adultu. È questu hè a megliu cosa da ammette!
  U zitellu hà risu è hà nutatu:
  - Chì bellu hè d'esse per sempre ghjovanu, per sempre ghjovanu, per sempre imbriacu!
  A zitella hà nutatu, facendu una smorfia:
  - Iè, imbriacu... L'ibriachezza hè una pazzia vuluntaria!
  Alik fece un cenno cù a testa è rimarcò:
  - Forse. Ùn aghju micca bevutu, dunque ùn sò micca. Ma fumà hè veramente disgustosu è vile. Ùn capiscu micca quelli chì a facenu!
  Alina hà rispostu cun decisione:
  - Mala abitudine! Ùn ci hè nunda di peghju chè una sigaretta!
  È u zitellu è a zitella l'anu pigliatu è anu scuzzulatu i pugni.
  Intantu, a purificazione di u pianeta Terra cuntinuava. Pareva più comicu chè terrificante.
  È ci eranu grandi guerrieri, è avà ci sò zitelli in u so locu. È hè cusì pretenziosu.
  I vechji sò certamente felici. Ma i ghjovani, micca tantu. Hè vera, hè una gioia per una vechja gobba di diventà una zitella, ma chì ne hè di una donna adulta, ma sempre ghjovana ?
  Iè, una trasfurmazione hè in corsu quì. È chì ne hè di i zitelli ? Ùn li importa micca; pudete stà in piedi o cascà quì.
  Alina hà cinguettatu:
  - Andaremu audacemente in battaglia per u putere di i Sovietici è cum'è unu entreremu in i segni di luce!
  CAPITULU N№ 19.
  Alik era distrattu da a battaglia di novu. Una cumpagnia di suldati è dui carri armati pruvavanu à attaccà e zitelle aliene chì invadianu. E zitelle si sò avvolte in una bolla di campu di forza. I proiettili rimbalzavanu cum'è piselli. È dopu i guerrieri anu sparatu cù i so blaster. È cum'è risultatu, un miraculu hà veramente cuminciatu à accade.
  I suldati, chì ùn eranu più assai ghjovani (postu chì a riforma militare avia aumentatu significativamente l'età di i coscritti), cuminciaru à trasfurmà si in masci di undici o dodici anni, ma micca di più, è e so mitragliatrici si sò trasfurmate di colpu in ghjoculi per i zitelli.
  Pareva estremamente divertente.
  Alina hè ancu scoppiata à ride. Era particularmente divertente quandu, in locu di i tanki, sò apparsi torte soffici, decorate cù rose, animali, pesci è farfalle fatte di crema culurita. È parevanu assolutamente deliziosi.
  A zitella prugrammatrice hà ancu rimarcatu:
  "È ci hè un benefiziu à questu. Trasfurmà l'arme di distruzzione in cose gustose è piacevuli! Ùn hè micca cusì?"
  Alik hà accunsentitu:
  "Dopu à a guerra cù l'Ucraina, aghju cuminciatu à odià l'arme. Hè veramente disgustosu tumbà u vostru propiu populu, soprattuttu i vostri fratelli in sangue è fede!"
  Alina hà surrisu:
  - Ùn sì micca ateu ?
  U giuvanottu geniale hà rispostu:
  - Micca propiu ! U mo Diu hè a mente umana ! Credu chì per via di l'iperevoluzione si pò sviluppà da a scimia à l'Onnipotenza !
  A prugrammatrice zitella hà fattu un segnu di capu è hà cunfirmatu:
  "Questa hè a fede a più raghjonevule è ottimista. Dopu tuttu, crede in un Diu secondu a Bibbia ùn hè micca esattamente desiderabile. Un Diu chì face more i zitelli di cancru hè o male o impotente!"
  Alik hà cunfirmatu cù un surrisu tristu:
  - Benintesa! È in quale si verificanu guerre. Ancu s'è stu cunflittu ùn hè ancu u più brutale, è certi pirsuni ne sò cuntenti!
  Infatti, quandu u raghju hà toccu l'omu in sedia à rotelle, ellu hà saltatu di colpu è s'hè rivelatu esse un zitellu mezu nudu di circa dodici anni. È u zitellu hà cuminciatu à ballà cun gioia, cantendu:
  A mo ghjuventù salvatica,
  Sò torna forte, frescu è energicu...
  A mo squadra hè a mo famiglia,
  U zitellu hè certamente assai fieru!
  Alina hà nutatu questu mentre fighjulava à traversu l'elettronica:
  - Vedi, figliolu meu, per certi hè a guerra, ma per altri hè a so propria mamma!
  Alik hà surrisu è hà dettu:
  - À a mo età, i masci ùn li piace micca assai a parolla "zitellu". Preferimu esse chjamati omi!
  A zitella hà risu è hà dettu:
  - L'omi, soprattuttu quand'elli anu a barba, sò abbastanza disgustosi. Imaginate quantu hè spiacevule quandu vi punge a barba quandu basgiate!
  U zitellu hà rispostu:
  "Sì sempre una zitella ancu tè, è ghjudichi questu cum'è una zitella ! Eppuru, per quelli chì ùn amanu micca e barbe, hè ghjuntu un veru paradisu - un ritornu à a zitiddina !"
  Alina hà dettu cù un surrisu:
  - Ùn avemu induve vultà ! Simu digià zitelli ! Più precisamente, sempre zitelli !
  Intantu, un altru aereo d'attaccu russu hè statu pigliatu da l'onda d'urto di l'emettitore è si hè disintegratu in barrette di cioccolatu individuali. Chì pareva estremamente divertente.
  Dui zitelli in pantaloncini corti sò riesciuti à espulsassi. Sò scesi è anu cantatu:
  Sempre più altu è sempre più altu.
  Sforzatevi per u volu di i nostri acelli...
  È in ogni elica respira,
  Pace di e nostre fruntiere!
  Alina hà nutatu cù una risata, puntendu i diti:
  - Razionalizazione!
  Infatti, e duie zitelle elfiche chì eranu state e catturatrici avianu catturatu parechji zitelli è zitelle è li avianu attaccati à un carru. Li frustavanu è i cacciavanu cun grande entusiasmu.
  I zitelli saltavanu è i so pedi nudi rimbalzavanu. È pareva divertente è umoristicu.
  Alik l'hà pigliatu è hà cantatu:
  - Eccu ci, brina, brina, brina,
  Minacce luntane di l'inguernu canu...
  Alina hà obiettatu:
  - Avà hè estate. È d'estate, i zitelli amanu saltà scalzi...
  È i zitelli cuminciaru à cantà in coru:
  - Oh, chì gambe,
  Semu sempre scalzi.
  I zitelli sò briciole -
  L'adulti sò colpiti cù un pugnu!
  Pareva veramente divertente è divertente. Quessi ragazzi sò veramente qualcosa di speciale!
  Quì pudete vede cumu una zitella elfa hà culpitu un zitellu in pantaloncini corti à e so gambe nude cù una frusta.
  Hà gridatu è cantatu:
  Gloria à l'elfu, gloria,
  I carri armati si precipitanu in avanti...
  Divisioni di a zitella in bikini,
  Saluti à u populu russu!
  Iè, pareva veramente divertente. È e zitelle cuntinuavanu à pienghje è à ride à tempu.
  Quessi surrisi sò veramente belli. L'elfe è i troll femine anu cuntinuatu à caccià l'umani, riturnenduli à a zitiddina. È pareva cusì bellu è accattivante à a so manera.
  Alik l'hà pigliatu è hà cinguettatu:
  -A zitellina hè bona,
  E rose fiuriscenu prufusamente...
  È un tale scalpello -
  À a grande mimosa!
  Alina hà risu è hà rispostu:
  - Iè, questu hè veramente divertente!
  È a zitella cantava:
  Ci hè una capanna fresca nantu à e zampe di gallina!
  U zitellu hà rispostu allegramente:
  - Credi o micca, hè divertente!
  Alina hà dettu cun piacè:
  -È a rana si trasforma in principessa!
  Alik hà aghjustatu cun aplomb:
  - Chì ùn hà significatu in a nostra età!
  A zitella hà risu è hà accesu un cartone animatu. Pareva abbastanza interessante. Ma quale hà bisognu di un cartone animatu quandu succedenu cose cusì ? Per esempiu, ancu u presidente russu s'hè piattu in qualchì locu sottu terra. Ma serà senza dubbitu trovu. È ancu ellu diventerà un zitellu. Puderia ancu esse divertente.
  Ghjustu pocu fà, tutti t'anu ubbiditu, ma avà devi ubbidì à l'altri. È ti custeranu cum'è un cavallu di battaglia. Avà, questu hè veramente maravigliosu.
  Alina hà nutatu cù un surrisu:
  - Quandu u presidente calvu è grassu diventa un zitellu scalzu in pantaloncini corti, serà divertente.
  Alik hà twittatu:
  - Iè, iè, iè, iè -
  Seraghju una stella!
  Intantu, avvenimenti simili si sò svolti in a Casa Bianca, induve i venerabili deputati è senatori sò stati trasformati in zitelli di micca più di dodici anni. È era abbastanza bellu. Quelli chì eranu vechji si sò rallegrati di stu ringiovanimentu, mentre quelli chì eranu ancu ghjovani ùn eranu micca cusì entusiasti.
  Unu di i ghjovani cungressisti, diventendu un zitellu, hà gridatu:
  - Devu andà torna à a scola ? Questu hè orribile, pensava ch'e eru persu !
  Ma a signora anziana, chì era diventata pocu fà una zitella, era terribilmente felice:
  - Mi sentu cusì bè avà! Hè solu un miraculu!
  Quasi tutti i novi zitelli eranu scalzi, postu chì e so vechje scarpe sò cascate. Cusì a so zitellina hè stata veramente scalza.
  Ma in l'emisferu sudu, hè digià invernu. È dopu à tali trasfurmazioni, i zitelli anu fretu. Subitu cumincianu à imbulighjassi. Tuttavia, l'emisferu sudu hè assai menu pupulatu chè quellu sittintriunali. In Sudafrica, ancu in invernu, u tempu hè più o menu listessu cum'è in Russia in settembre, ciò chì significa chì i zitelli ponu corre scalzi. Inoltre, parechji, soprattuttu quelli chì anu a pelle nera, correnu scalzi tuttu l'annu quantunque.
  U ritornu à a zitiddina hè interessante. Certi omi arabi, essendu diventati torna masci, pienghjenu perchè anu persu e barbe lussureggianti chì avianu passatu tantu tempu à cresce. È avà sò torna zitelli, battuti nantu à e piante di i pedi cù bastoni in u mondu islamicu. L'unicu vantaghju d'esse un zitellu trà l'Arabi hè chì ùn anu micca bisognu di osservà u digiunu straziante di Ramadan. È hè veramente, soprattuttu s'ellu casca d'estate, un veru turmentu.
  Ma, benintesa, hè una gioia per l'anziani - smettenu di lagnassi di i so vechji malanni, è u so umore è u so benessere migliuranu. Inoltre, guerrieri affascinanti - femine elfiche è troll, è ancu pappagalli più rari - trasformanu assolutamente tutti quelli di più di tredeci anni in zitelli, cusì nimu si sente offesu chì site un zitellu.
  Benintesa, l'adulescenti sò i più scontenti di sta trasfurmazione. Hè vera: si rimpiccioliranu di statura è perderanu a capacità di fà l'amore senza ottene nunda in ritornu. Dopu tuttu, un adolescente si sente digià bè è spessu ùn hà mancu bisognu di perde tempu à rasassi. È eccu chì site furzatu à entre in molecule. È hè una fatica.
  È sciocchezze in una buttiglia!
  Alik hà nutatu cù un surrisu:
  - Iè, i liceani anu avutu paura. Sò chjuchi cum'è noi avà!
  Alina hà nutatu:
  - Benintesa ùn ti trasformeranu micca ! Sì cusì chjucu cum'è sì, ùn pareresti mancu dodeci !
  U prugrammatore zitellu hà obiettatu:
  - Chjucu, ma putente ! Sò un geniu !
  Alina hà ridacchiatu è hà nutatu:
  Sì altu cum'è un studiente di prima elementare,
  Ma cù una mente cum'è quella di Lev Tolstoj...
  Scribbà scherzi hè una schifezza -
  Induvina quale hè!
  Alik fece una smorfia d'offesa è sbuffò:
  - Quant'à l'altezza di un studiente di prima elementare, hè troppu!
  A zitella surrise. È fighjò u monitor. I senatori è i cungressisti americani eranu allineati è furzati à marchjà à pedi scalzi è infantili. Li sò state ancu date eleganti uniformi aranciu cù numeri di prigiò. Avà ùn site micca solu zitelli, ma ancu cundannati.
  Alina hà nutatu:
  In i Stati Uniti, i zitelli sò mandati in prigiò à partesi da dece anni. Lasciate chì i senatori è i cungressisti capiscinu da per elli ciò chì hè una prigiò per i minori.
  Alik hà nutatu:
  "Una scola speciale ùn hè megliu cà una culunia penale. Soprattuttu quì, induve i delinquenti ghjovani qualchì volta cummettenu atti orribili di malvagità!"
  Alina hà ridacchiatu allegramente è hà nutatu:
  - I zitelli dolci cù i capelli corti stanu causendu u caosu! Ùn sì micca statu in una scola speciale, Alik! I zitelli si cumportanu perfettamente!
  U giuvanottu geniale hà risu è hà rispostu:
  Seria megliu s'è tù studiassi à a scola, cara mia,
  Hè bè fora, ma hè difficiule in prigiò!
  Intantu, i deputati di a Duma di Statu sò stati mustrati in video. Eranu vestiti cù uniformi turchine cù numeri, trasformati, benintesa, in zitelli. Elfi è femine troll li cumandavanu, diventendu i novi maestri di a vita. Era tuttu cusì maravigliosu è diliziosu.
  Alik hà nutatu cù un surrisu:
  - Eccu induve appartenenu i deputati! Si l'anu meritatu!
  È i zitelli anu risu è anu mustratu i denti. Davveru, ùn sò micca tutti sti deputati di a Duma di Statu feccia ? Ancu unu di elli hà parlatu contru à a guerra cù l'Ucraina ? Un veru serragliu.
  È avà sò stati furzati à calpestà i pedi di i so figlioli nudi è andà in a prigione più vicina, Butyrka, induve seranu furzati à travaglià assai duru per u benefiziu di u novu guvernu.
  Alina hà nutatu cù un surrisu:
  - U novu mondu, ci vole à ammette, hè assai più ghjustu chè quellu vechju!
  Alik hà fattu un cenno di capu vigoroso è hà cunfirmatu:
  - Hè difficiule d'esse in disaccordu cun què!
  A zitella hà tandu suggeritu:
  - Cantemu ! Per rallegrà ci !
  È i zitelli cuminciaru à cantà cun entusiasmu;
  A ghjente hà sunniatu dapoi l'alba di i tempi,
  Truvà un fratellu in a vastità di u spaziu...
  È anu cumpostu parechje puesie,
  È si n'hè parlatu assai!
  
  Ma u mondu di colpu hè diventatu diversu,
  Ciò chì a ghjente pensava, sapete di questu...
  L'alienu s'hè presentatu cum'è un cherubinu,
  È i boni ghjudici veneranu!
  
  Ma u pianeta si sta sfracendu in un incubo,
  Hè stata attaccata da un gruppu di pappagalli...
  Eccu ciò chì hà fattu u diavulu cornutu,
  È avà l'umanità hè turmentata!
  
  Tuttavia, per esse sinceru,
  L'autorità anu avutu ciò chì si meritavanu...
  U cacciadore hè veramente diventatu u ghjocu,
  È u Führer calvu l'hà pigliatu in faccia!
  
  Avà, credetemi, hè ghjuntu un guvernu differente,
  Chì guverna più saviamente...
  Ci era solu un Satanassu male,
  Avà hè u cuntrollu di i pappagalli!
  
  È avà hè ghjuntu un novu allineamentu,
  In quale a ghjustizia hè apparsa...
  Un risultatu innegabile hè statu ottenutu,
  Riconoscimentu è misericordia da u Signore!
  
  Cusì trasformanu l'adulti in zitelli,
  Per finisce a suffrenza è u dulore...
  Pareva un cattivu cool prima,
  È avà qualcosa s'hè trasfurmatu in una falena!
  
  Avà sò tutti zitelli - ùn ci sò simpliciamente micca adulti,
  Crescenu masci, femine...
  Benintesa, ùn duvemu micca causà prublemi,
  Cusì chì ùn ci sianu micca prublemi cù i pannolini!
  
  Quale era quì quandu u presidente ùn era nimu ?
  Hè diventatu veramente una spezia di tartaruga...
  È in qualchì locu un scalpello ronzava,
  È avia sete di una vera bona lotta!
  
  Hè per quessa chì ùn pudemu capiscelu,
  Quandu l'alieni custruiscenu sti adulti...
  Passà l'esami cù solu A,
  Ùn hè troppu tardi per cambià questu!
  
  Avà i picciotti correnu scalzi,
  È i tacchi di e zitelle sò ancu nudi...
  Quì sò stati spinti cù una frusta à u fiascu,
  È a voce hè radiante!
  
  Chì Diu cunceda chì i zitelli restinu per sempre ghjovani,
  Per ch'elli pudessinu custruisce l'Eden...
  Per chì u filu di a vita di seta ùn si rompa,
  Cusì almenu ùn avemu micca bisognu di esse in furmazione tuttu u tempu!
  
  Amemu i ghjochi, credetemi,
  Tiratori è vari camminatori...
  E strategie sò ottime per i zitelli,
  Faremu una furchetta, credetemi!
  
  È chì un urdinatore hè ancu un amicu,
  Conta tutti i byte assai prestu...
  Averemu una quantità decente nantu à u nostru ombelicu tandu,
  È credetemi, ùn ci hè nunda di più bellu!
  
  Beh, i ghjochi sò finiti, suppongu.
  E zitelle è i zitelli sò scappati...
  Unu conta cum'è zeru,
  Hè statu in vanu chì avete patitu è esse statu turmentatu!
  
  Quì Ghjesù hà accettatu a morte per a ghjente,
  Ma què ùn t'hà micca fattu megliu...
  È solu da u pianeta di u spaziu u cattivu,
  Vi aprirà l'Eden di u mondu!
  I zitelli cantavanu maravigliosamente, cù grande sentimentu. È a so canzona sunava maravigliosa è bella.
  Intantu, l'elfe è i troll femine sò intruti in a residenza di u presidente russu. Quì, sò stati accolti da guardie d'elite. Ma dopu esse stati culpiti da raggi verdi è viuletti, si sò subitu trasformati in ragazzi scalzi è spaventati. I zitelli mezzi nudi anu lasciatu cascà l'armi è si sò inginocchiati.
  A battaglia hè stata cummattuta guasi interamente da femine elfiche è troll. I pappagalli eranu unu in un milione paragunatu à ste zitelle guerriere. Chì, à propositu, ùn sò micca nate, ma sò cresciute per via di a clonazione è in uteri cibernetici.
  Ste zitelle cù e gambe nude, belle è graziose, musculose è chì purtavanu solu bikini, s'avvicinavanu sempre di più à u presidente russu.
  U capu di un imperu un pocu sgonfiatu dopu à u so fiascu in a guerra cù l'Ucraina era grassu è calvu - micca una figura cummercializabile. Tremava letteralmente di paura. U ministru di a Difesa Buldogov era ancu in un statu tragicu è terrorizatu.
  In fatti, pare cusì prontu per u cumbattimentu quì...
  A porta blindata hè cascata sottu à l'impattu di i raggi laser. È l'elfi sò intruti in i corridori di a residenza. I raggi anu vulatu versu elli, riflettendusi subitu nantu à i campi di forza. È si sò dispersi in una nuvola di scintille. È tuttu hè statu illuminatu, emettendu riflessioni.
  Era chjaru chì a squadra di e zitelle scalze era imparabile. Avanzavanu cun grande aggressività.
  U presidente, cù e mani tremanti, hà pruvatu à alzà a pistola. L'hà purtata à a tempia.
  U secretariu di stampa hà nutatu:
  - Perchè ti spari ? Beh, una volta diventatu zitellu, hè megliu chè esse vechju, calvu è panciatu !
  Michele hà nutatu:
  - Ùn sò ancu vechju!
  U ministru di a Difesa Buldogov hà nutatu:
  "Hè bè di more cun onore. Ma s'elli ùn facenu chè trasfurmà ci in masci, allora... Ùn ci hè nisun sensu à sparà ci per quessa!"
  U Ministru di l'Internu hà surrisu:
  "E cundizioni in i centri di detenzione ghjuvanile sò cum'è quelle in un bon campu per zitelli. Dunque, esse un zitellu hè megliu chè esse un adultu, senza parlà di un vechju. Allora... Ùn ci abbattemu micca troppu!"
  U Ministru di e Finanze hà nutatu:
  - Ti furzeranu à travaglià gratuitamente! È questu serà spaventosu!
  U Ministru di a Cultura hà nutatu:
  - Ùn ci hè tempu per u grassu... Mi dumandu s'è no simu zitelli, ci lasciaranu fighjà 18+ ?
  St'ultima osservazione hà suscitatu una risata. Pare veramente divertente.
  U direttore di l'FSB hà nutatu:
  "U nostru esercitu ùn esiste più. L'opzione più sicura per noi hè di arrendeci!"
  U Ministru è u Vice Primu Ministru di u Cumplessu Militare-Industriale murmuravanu:
  - I Russi ùn si arrendenu micca!
  U presidente hà surrisu:
  - Ùn sò micca russu... Fighjate a forma di u mo nasu!
  È torna, risate è sghignazzi.
  U ministru di a Difesa Buldogov hà nutatu:
  "Allora forse duvemu piglià un bichjeru ? Ci vole à ammette, s'elli ci trasformanu in masci, sta puderia esse a nostra ultima volta chì beiemu alcolu."
  U capu di statu hà dettu cun sentimentu:
  - Avemu per casu un cognac eccellente! Hà duiecentu anni!
  Dopu à chì a squadra hà pigliatu è hà cuminciatu à stappà e buttiglie, è e zitelle affascinanti l'anu aiutate.
  U Ministru di l'Internu hà nutatu:
  "A cosa più dulurosa di un istitutu correzionale per i minori hè a mancanza di zitelle. Ancu s'è qualchì volta i prufessori anu relazioni cù i minori, risichendu a prigiò."
  U presidente Mikhail hà nutatu:
  - Seria megliu fà di una donna a Ministra di l'Affari Interni! Seria assai puliticamente currettu!
  U Ministru di l'Educazione hà nutatu:
  - Ci sò veramente assai prufessori. Ma quale ci insegnerà ?
  U Primu Ministru hà rispostu:
  - Probabilmente un bastone! Beh, quandu sì un zitellu, un colpu à i talloni cù un bastone hè bellu!
  L'alcol hà scorri in i corpi di u guvernu russu, è e lingue si sò allentate, è a cunversazione hè diventata sempre più franca è allegra.
  Si pudianu sente risate ogni tantu.
  U Ministru di e Finanze hà dettu cù un suspiru:
  - A mo testa si spacca letteralmente per via di u sforzu custante, ma quandu diventeremu zitelli, ùn ci saranu micca prublemi!
  U Ministru di l'Internu hà nutatu:
  - Dopu ci manderanu in un centru di detenzione ghjuvanile per i masci. Pensate chì serà cusì bellu ?
  U direttore di l'FSB hà nutatu:
  "Ùn ci saranu micca zitelli quì di più di dodici anni. Cusì almenu ùn ci serà nimu da viulà. Altrimenti, seremu per sempre ghjovani è per sempre scalzi."
  U capu di u Ministeru di l'Affari Interni hà nutatu:
  "Certi acceleratori facenu questu ancu à dece anni. Dunque, ùn vi aspettate micca un bellu campu per i zitelli induve ghjucarete solu nantu à l'urdinatori."
  U presidente hà nutatu:
  - È s'è no urganizemu una ribellione ?
  In risposta, più risate...
  U Ministru di i Trasporti hà nutatu:
  - Ribellione in infernu!
  U Sicritariu di u Cunsigliu di Sicurezza hà dichjaratu in modu abbastanza logicu:
  "L'umani s'abituanu à tuttu. Dunque hè megliu cumportassi bè. Forse sò creature abbastanza civilizzate è ci permetteranu ancu di visità altri mondi!"
  U Primu Ministru hà murmuratu:
  - Hè ciò chì vulete!
  È si versò un bicchieru di cognac in gola è cuminciò à inghjuttillu avidamente.
  U presidente hà nutatu cù un surrisu:
  "Sinceramente, vulia esse un zitellu è corre scalzu. Cum'è in u rumanzu "U Principe è u Poveru". Anch'ellu ne sunniava..."
  U Ministru di a Salute hà nutatu:
  "U principe era ancu ellu un zitellu, è hè perdonabile. Ma per noi, esse torna zitelli - hè cum'è..."
  U Primu Ministru hà murmuratu:
  - Ma a zona calva ricrescerà!
  È torna u guvernu ride. È si versanu novi bicchieri.
  U Ministru di l'Internu hà pigliatu un'altra sigaretta è hà nutatu:
  "Hè una gattiva abitudine. Ma quandu seremu più vechji, ci pruibisceranu ancu di fà la. Ancu s'è, in i centri di detenzione per i minori, fumanu sempre, malgradu tutte e pruibizioni!"
  U presidente hà nutatu:
  - Fumà duveria esse pruibitu in prigiò per tutti, adulti è zitelli. Stu tabaccu hè cusì disgustosu, chì vi face vene voglia di vomità!
  U capu di u Ministeru di l'Internu hà rispostu, facendusi u segnu di a croce:
  - L'ultima sigaretta di a mo vita, sinceramente!
  U Ministru di a Salute hà nutatu:
  A cosa più dannosa di e sigarette sò l'olii di catrame; sò assai dannosi per i pulmoni. È a nicotina stessa hè una droga. Se e droghe cum'è l'hashish sò pruibite, perchè ùn pruibisce micca ancu a nicotina?
  U presidente hà rispostu cù un suspiru:
  Dopu à a scunfitta in a guerra in Ucraina, l'autorità di u guvernu russu hè cascata. L'ultima cosa chì ci vulia era di pruvucà rivolte per via di u tabaccu è di l'alcol. U nostru guvernu era digià appesu à un filu...
  U capu di l'FSB hà suggeritu, alzendu un bicchieru di cognac:
  - Allora bevemu à i nostri avversarii pulitichi appesi per u so moccu!
  È i membri di u guvernu russu tintinnavanu i bicchieri è si versanu u cognac in gola. Bevianu guasi senza spuntinu, ancu s'è e serve li purtavanu panini cù caviale neru.
  È tandu sò apparsi l'elfi. Zitelle assai belle, chì i so soli vestiti eranu una stretta striscia di tela nantu à u pettu è i fianchi, è pedi nudi assai seducenti è lussureggianti.
  E zitelle s'inchinarunu davanti à u guvernu è dicenu:
  - Allora, avete pigliatu una decisione ? Serà bona o gattiva ?
  U presidente russu calvu è grassu Mikhail Mishustin hà annunziatu:
  - Amichevolmente ! Ci arrendemu !
  U Primu Ministru fece un cenno cù a testa:
  - Scusate simu briachi ! Hè più faciule d'andà in cattività cusì !
  A generale femina cù l'arechje d'elfa fece un cenno cù a testa:
  "Hè vera! Questa hè l'ultima volta chì beie alcolu in a to vita..." Aghjunse ella, surridendu. "A menu chì, benintesa, ùn ti denu un codice d'emancipazione quandu diventerai adultu è puderai sceglie u to propiu corpu!"
  A troll femina hà urdinatu:
  - Avà hè ora di sorte!
  I ministri imbriachi sò surtiti barcollendu da daretu à a tavula. Belle zitelle li anu tiratu raggi. È sti individui si sò trasformati in ragazzi mezzi nudi di circa dodici anni in pochi secondi. L'ultimu à esce hè statu u Ministru di a Difesa Bulldogov. Hà tiratu fora di colpu una pistola è hà sparatu à u generale elficu. A pallottola hà rimbalzatu nantu à u campu di forza è hà culpitu u ministru dulorosamente in u stomacu. Hè cascatu è hà cuminciatu à contorce si.
  U generale elfu hà nutatu:
  - Chì face male ? Ùn devi micca esse testardu ! È ùn ti fà micca fisicu !
  Dopu à quessa, hà lasciatu Bulldogov cuntorce si è soffre per un altru minutu, poi hà puntatu a pistola è hà premutu u buttone. Un raghju verde hà lampatu, cuprendulu cum'è un'onda. È invece di u Ministru di a Difesa grassu è calvu cù un pirtusu in u stomacu, hè apparsu un bellu zitellu biondu, musculosu è in costume da bagno.
  S'inchinò à u generale elfu è disse:
  - Prontu per u travagliu è a difesa!
  Un'altra guerriera troll hà urdinatu:
  - Zitelli prigiuneri ! Avà, marchjate !
  È i picculi pedi scalzi di i picciotti chì eranu stati pocu fà u guvernu russu cuminciaru à schiaffà longu u pianu di marmaru di u bunker.
  CAPITULU N№ 20.
  Alik hà vistu tuttu què in linea. U zitellu prodigio hà nutatu cù un surrisu:
  - Chì maraviglia hè andata! Avà ci hè una cumpleta uguaglianza è fratellanza in u mondu! È tutti, senza eccezione, sò ghjovani, felici, scalzi è belli!
  Alina hà dettu cun ammirazione:
  - Iè, hè bellu! Ma ùn hè micca tuttu! In qualchì locu in Africa, i dittatori si piattanu sempre in i bunker. Ma in un'altra mezz'ora, ùn ci serà più un solu adultu nant'à u pianeta Terra.
  Infatti, e serve di u bunker di u guvernu russu si sò ancu trasformate in zitelli - in questu casu, zitelle. È postu ch'elli eranu digià abbastanza ghjovani, ùn eranu micca particularmente felici. Hè megliu esse un zitellu chè un vechju, ma diventà un ghjovanu hè megliu chè stà un zitellu. È questu hè capiscitoghju. I vechji omi è donne sò certamente felici, ma quelli chì sò sempre ghjovani ùn puderanu micca esse cusì entusiasti.
  Hè vera, e zitelle apparentemente nove cuminciaru à ride è à surrisu. A fisiologia di a zitiddina hà pigliatu u sopravventu. È avà era chjaru quale era quale. Più precisamente, l'esistenza determinava a cuscenza, è eranu abbastanza felici di diventà zitelli.
  Alik l'hà pigliatu è hà cuminciatu à cantà;
  Esse un zitellu hè maravigliosu à a so manera,
  Pudete corre in u campu scalzu...
  Ancu s'ellu hè un pocu periculosu per u zitellu,
  Un hooligan hè capace di catturà per forza!
  
  Ma chì tipu di zitellu hè ellu in a so eterna zitiddina,
  Quandu ùn cresci più in pantaloncini corti...
  Un stranieru hè apparsu in u quartieru,
  È hà vindutu l'omu per un centesimu di rame!
  
  Ùn hè micca assai bè, crede mi.
  Esse un zitellu in pantaloncini per sempre...
  Ancu s'è u vostru core serà sanu,
  Ma u guardianu colpirà forte!
  
  Dopu tuttu, ùn hè micca una valle paradisiaca chì t'aspetta,
  U maestru ùn hè micca u Signore Santu Cristu...
  Innò, ùn ci hè micca una cosa cum'è a mità di u mondu,
  Quandu si vole simpliciamente versu e stelle!
  
  Ti feranu travaglià cusì, zitellu.
  Ch'elli scacciaranu figurativamente sette dopu...
  È ùn anu micca u sabbatu quì,
  Prestu ti scotterai cù acqua bullente!
  
  I picciotti eranu veramente sopraffatti da u bisognu,
  Dopu tuttu, ci sò parechji prublemi in u novu mondu...
  U corpu di u zitellu era dulurosu da a stanchezza,
  Hè un servu, è micca un signore fieru!
  
  Cusì, u mo caru zitellu scalzu,
  Travagliate duru cum'è duvete...
  Salta per u campu cum'è un cunigliulu ghjuchjeru,
  È ùn diventà mai un cumbattante!
  
  Ci sò donne chì sò belle,
  Ma ùn anu micca bisognu di masci è zitelli...
  À a so manera, i picciotti sò felici,
  Ùn vi fidate micca di i vostri cori, o ghjente!
  
  Crediteci, a schiavitù ùn ci vincerà,
  È a frusta maligna di u nemicu ùn si romperà...
  I zitelli credenu ch'elli custruiranu u so propiu regnu,
  A timpesta di neve spinosa si schiarerà!
  
  Simu zitelli, credu, prestu risorgeremu tutti,
  Scunfighjeremu l'alieni è i fanatichi...
  U schifosu Cainu averà e so corne à calci,
  È culpimu l'insettu cù una mazza!
  
  Ùn ci credi micca, a ghjente ùn ci serà micca debulezza,
  Faremu prestu un veru paradisu...
  Seremu i nostri ghjudici, zitellu,
  Altrimenti u napalm pioverà da u celu!
  
  A feccia arrubba assai,
  Hè per quessa chì i zitelli sò in miseria...
  Esciremu nantu à a strada larga,
  Cusì chì a ghjente si diverte in ogni locu!
  
  Ebbè, chì ne hè di i mo pedi nudi di zitellu,
  Caminanu nantu à petre più taglienti chè e muntagne...
  Eppuru, camminendu longu à u percorsu,
  Purteremu l'alienu à l'ascia!
  
  Puderemu vince rigali,
  Scunfighjate l'alieni da u spaziu...
  È i cori di i picciotti battenu forte,
  U cacciadore diventerà prestu u ghjocu!
  
  S'ellu hè necessariu, scunfighjeremu e legioni,
  Credimi, ùn hè micca in u nostru interessu di ritirà ci...
  Ci saranu milioni di zitelli daretu à noi,
  Chì a furtuna è eiu simu nantu à listessa strada!
  
  Schiacciemu una scarafaggia cù u nostru tallone nudu,
  Per noi, questu ùn hè micca u limite...
  Ùn ghjuchemu micca à ammuccià è circà cù stu destinu,
  Più in altu, u nostru falcu zitellinu, vola in altu!
  
  Ma ùn vene micca gratuitamente, cunnosce a vittoria,
  Hè ora di taglià l'orda di u spaziu...
  Questu ùn hè micca ciò per chì i nostri nonni anu luttatu,
  Chè l'alieni puderianu batte u zitellu!
  
  Creemu un imperu cusì,
  In quale ci serà pace è grazia...
  Cunducenu una zitella scalza à l'esecuzione,
  Ma seremu capaci di dà un pugnu in faccia à u boia!
  
  Innò, ùn simu destinati à rompe, crede mi,
  Quantu forte hè u spiritu di i picciotti...
  Ancu s'è in corpu simu solu zitelli,
  Ma possu schiaccià ancu dui adulti!
  
  Credu chì ci serà felicità in l'universu,
  Siccomu Diu Onnipotente hè cun noi...
  A terribile timpesta si dissiperà,
  U diavulu romperà u so longu cornu d'acciaiu!
  
  U zitellu truverà tandu a libertà,
  È u titanu musculosu diventerà putente...
  Hè ora di finisce sta stupida danza tonda,
  Vola in a distanza cum'è un'aquila celeste!
  Dopu à quessa, i zitelli anu decisu ch'ellu era ora di fà una merendella. Tuttavia, lascià u scantinatu era periculosu. Ancu s'è Alik era chjucu di statura, i zitelli anu cuminciatu à furmà si. Chiaramente, l'occupanti ùn avianu micca intenzione di lascià u pianeta senza surveglianza. Sia i masci sia e femine anu cuminciatu à riceve uniformi aranciu speciali cù numeri, cum'è i prigiuneri. È sò stati furmati in colonne è furzati à marchjà.
  À Alik ùn li piacia micca marchjà, è u zitellu avia un ego gigantescu. Seriamente, era cum'è tutti l'altri ?
  Ma i membri di u guvernu russu eranu digià stati numerati. I picciotti scalzi in pantaloncini aranci è magliette numerate currispondenti eranu avà custretti à marchjà, accumpagnati da troll è elfi femine. E nuove guardie si sò assicurate chì i picciotti puntassinu i pedi è stampassinu fermamente e so piante nantu à l'asfaltu. Pareva abbastanza risqué.
  I puteri in carica si sò trasformati subitu in prigiuneri ghjuvanili è e so corne sò cascate.
  Alina hà nutatu:
  "È u presidente Mishka hà migliuratu sensibilmente u so aspettu. Prima era calvu è panciatu. Ma avà hè un zitellu cusì dolce è magru!"
  Alik fece un cenno cù un surrisu:
  - Hè vera! L'omi adulti sò generalmente abbastanza disgustosi cù a so barba. Ma noi ragazzi simu simpliciamente di prim'ordine!
  Alina hà ridacchiatu è hà allungatu a manu per piglià a buttiglia di Coca-Cola, direttamente da a buttiglia.
  U zitellu prodigio hà dettu:
  - Ùn la fà! A cola hè male per tè, soprattuttu per i to denti!
  A zitella hà risu è hà rispostu:
  - Fighjate i neri in America, beienu Cola è chì denti anu!
  Alik hà dumandatu:
  - Induve avete vistu persone nere quì?
  Alina hà rispostu:
  - À u cinema!
  U zitellu prodigio hà risu è hà nutatu:
  - Chì stupidu hè di ghjudicà a vita da i filmi!
  A zitella hà logicamente nutatu:
  Molta ghjente ghjudica a Francia medievale da i rumanzi di Dumas. In ogni casu, ci vole à esse preparati à u fattu ch'elli puderanu vene ancu per noi!
  U zitellu prodigio hà cinguettatu:
  - Ma s'ellu ci sò quelli chì venenu à tè, ci saranu ancu quelli chì venenu per tè!
  Ligati da una catena, ligati da un solu scopu! Ùn hè chjaru ciò chì!
  Alina sbuffò cun petulanza è nutò:
  "Ebbè, canzone cusì ùn ci riempienu micca d'ottimisimu o d'incoraggiamentu! Avemu bisognu di cantà qualcosa di più edificante, qualcosa chì ci faci andà è ci mette in un umore pusitivu!"
  Alik hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  - Questu serà bellu! Cantà canzoni patriottiche hè veramente bellu è stupendu!
  U zitellu saltò in pedi, battè i so pedi in e scarpe da ginnastica è cuminciò à cantà à tutta voce;
  Sò un zitellu di a grande era russa,
  Quandu vulemu scuzzulà u mondu sanu cù una burla!
  Dopu tuttu, e persone maiò ùn sò micca pulci,
  È ogni cumbattente hè un idolu per mè!
  
  Sò natu zitellu in un seculu particulare,
  In u quale l'urdinatore decide scherzendu...
  È quellu chì si mette una veste in disperazione,
  L'inguernu hè cusì vivu ch'ellu face filà i so picculi anelli!
  
  Innò, l'Africa in a nostra vasta Russia,
  Ma a Siberia hà una putenza illimitata...
  È e nostre figliole sò e più belle di l'universu,
  È ogni zitellu hè un eroe da a nascita!
  
  Amate Cristu è onorate u Gran Signore,
  Chì Diu Rod regni nantu à noi per sempre!
  E foglie diventanu gialle è dorate,
  Credu chì u Figliolu di Diu Svarog mi darà forza!
  
  Avemu tutti assai avventure da passà,
  Per marchjà per sempre in a spirale universale...
  Vulete avè parechji passatempi diversi?
  Chì l'omu-Diu sia glorificatu in l'eternità!
  
  Ammette tuttu in u mondu hè una parolla fierosa,
  In quale hè l'unicu core di u Supremu Babbu-Verga.
  È ci hè una cuntinuazione di a vita dopu à a tomba,
  È pudemu ghjunghje in celu, credetemi, finu à a fine!
  
  Credimi, u pianeta hà ricunnisciutu a grandezza di i Russi,
  Cù un colpu di spada damascena, u fascismu hè statu schiacciatu...
  Semu apprezzati è amati da tutte e nazioni di u mondu,
  È prestu stabiliremu u cumunismu santu nant'à u nostru pianeta!
  
  Impiegaremu navi stellari in mondi diversi,
  È seremu più alti è più freschi chè tutti, Rod Grant.
  Dopu tuttu, i Russi più forti sò i piloti,
  Un cumbattante curaghjosu è farà a pezzi chiunque!
  
  Puderemu elevà ci sopra à l'universu,
  È fà qualcosa chì spaventerà u diavulu...
  Dopu tuttu, a cosa principale di un guerrieru russu hè a creazione,
  È s'ellu hè necessariu, u guerrieru salverà a Patria!
  
  Per a gloria di a Russia, u cavaliere di l'atti,
  Sguainate a vostra spada è cumbattite ferocemente...
  È guerrieri russi, ùn fighjate micca,
  Custruemu u cumunismu scherzosamente!
  
  Ciò chì aspetta in u futuru hè un spaziu duru,
  Ma inseme, credu, faremu chì sia cunfortu...
  È l'ordine diventerà bellu è novu,
  È purificheremu ogni abominazione cù u focu!
  
  Dopu tuttu, in u nostru paese Diu è a Bandera sò unu,
  Un suldatu proletariu in estasi à a battaglia...
  Chì quelli di i cumbattenti anu digià i capelli grigi,
  È qualchissia hè senza barba, ma ancu in battaglia hè cum'è un rè!
  
  A Russia s'hè alzata sopra à u mondu oghje,
  I becchi di l'aquile russe brillanu cum'è l'oru.
  Crea per tè un Diu idolu proletariu,
  Più azzione è menu pinsamenti dulurosi!
  Cantavanu cusì bè. Ma tandu Alina hà risu è hà dettu:
  "Iè, a Russia s'hè alzata. Tuttu u guvernu hè statu mandatu in un centru di detenzione ghjuvanile, è avà avemu un novu guvernu incomprensibile!"
  Alik hà rispostu cun fiducia:
  "Ebbè, stu guvernu u merita. Soprattuttu dopu avè persu a guerra cù l'Ucraina, ancu s'è a ghjente intelligente ci hà avvistatu di ùn interferisce micca!"
  È u zitellu prodigio hè scoppiatu in una cascata sana d'aforismi;
  Indulge à u male hè tradisce u bè!
  U rè ferma un rè ancu in stracci - ma ancu u viulettu ùn trasformerà micca quellu chì hè sporcu di spiritu!
  U crimine u più terribile hè di dà a libertà à u male, lascendu u bè senza prutezzione!
  A logica più a cunniscenza, multiplicata da l'intuizione irrazionale - hè una forza capace di scuzzulà l'universu da i so fundamenti!
  I zitelli malati devenu esse alimentati à forza, altrimenti moreranu.
  Ma in questu casu, nimu ci accuserà d'esse crudeli cù i zitelli dendu li medicine amare è iniezioni!
  A guerra hè qualchì volta più misericordiosa chè un chirurgu chì amputa un membru!
  Una donna senza ornamenti hè cum'è un arburu senza foglie, un omu senza fronzoli hè cum'è un troncu senza licheni!
  E bone zitelle amanu cù l'arechje, e cattive zitelle facenu tuttu cù a bocca per soldi!
  A guerra hè un'abominazione cum'è l'oliu di ricinu, disgustosa, amara, ma senza ella ùn pudete micca purificà a vostra anima nè temperare a vostra mente!
  I soldi sò solu un strumentu per serve a Patria. Avè ne di più rende u serviziu più efficace, basta chì avete una cuscenza!
  S'ella salva a Patria, senza dubbitu, senza sapè - quandu e bugie portanu à a vittoria, allora hè santa!
  A cunferma pratica di a fede hè cum'è un tendinu per una manu - senza ella hè impotente è more!
  I grandi successi si ottenenu vulendu, micca saltendu!
  Quandu u nobile ride di gioia, u cumunu pienghje di dolu, perchè i nobili sò più divertiti da e perdite di i poveri!
  Calchì volta i presidenti facenu scherzi chì facenu ride a ghjente!
  I soldi sò ancu un suldatu; devenu esse prutetti è ricurdati: a praticità hè più impurtante chè l'onore! Quest'ultimu hè in vendita, ma u primu ùn hà prezzu!
  U verde hè sempre aspru - a maturità hè dolce!
  U votu u più simplice hè u più difficiule à mantene! Hè più faciule chè ùn respirà, ma pochi ponu mantene lu finu à u tramontu!
  A viulenza hè un attributu necessariu di a lege è di l'ordine!
  E parolle scuzzulanu l'aria - a spada schiaccia a carne!
  L'argumenti nantu à a religione sò cum'è un anellu, senza fine in vista è chì tornanu sempre à i stessi vechji argumenti!
  U tradimentu hè cum'è u vinu - ci si abitua più prestu, ma a sbornia hè peghju!
  U male hè soprattuttu quandu si causa qualcosa di spiacevule à u prossimu, quandu si li face male, ma u peccatu hè libertà!
  Per esempiu, u sessu hè ancu un peccatu, ancu s'è in realtà causate piacè à u vostru cumpagnu, micca dolore!
  Nunda ùn unisce persone diverse cum'è un nemicu cumunu!
  Sè vo vulete fà a pace cù u nemicu, inventate una guerra cumuna!
  Nunda ùn indebulisce un esercitu cum'è un cattivu cumandante, è un cervellu malatu cum'è un corpu malatu!
  U cumandante si piega cum'è una verga d'acciaiu temperatu per culpisce più forte!
  Una spia hè u travagliu u più eccitante di u mondu: a precisione di un chirurgu, u risicu di un geniere, a virtuosisimu di un attore!
  A misericordia in guerra hè a surella di a scunfitta - perchè quellu chì hè risparmiatu ùn hè micca scunfittu!
  Parlà à dece hè cum'è luttà contr'à mille!
  Diu hè ancu infelice à a so manera - a rispunsabilità hè infinita, ma ùn ci hè nimu cù quale spartela!
  Diu hè sempre solu, perchè una cumunicazione interessante pò esse ottenuta solu cù uguali!
  A mancanza di tecnica pò cumpensà u spiritu di lotta, ma a tecnica ùn cumpenserà mai a mancanza di spiritu!
  Un suldatu hè cum'è l'argilla; per guadagnà valore deve esse in infernu!
  Taglià a spesa militare hè a forma più sprecata di risparmiu!
  - Certi pirsuni anu solu una età nant'à u so passaportu, mentre chì altri anu una saviezza matura al di là di i so anni!
  Cusì l'hà dettu u zitellu geniale. Chì hè in realtà abbastanza intelligente. È Alina hà surrisu.
  Era chjaru da u monitor chì ancu in Africa, u guvernu era in corsu di cambiamentu è educazione. Curiosamente, però, l'omi neri adulti si stavanu trasformendu in masci biondi, ancu s'elli eranu prufundamente abbronzati, cù caratteristiche europee. In altre parole, a radiazione emessa da i bioblaster di e femine elfiche è troll ùn hà micca solu cambiatu l'età di l'adulti, ma ancu u so tipu razziale è a so fisiologia. I zitelli eranu diversi, ma eranu tutti belli è piacevuli à vede. In altre parole, ùn eranu micca cloni. Innò, era unità in a diversità.
  Ma à u listessu tempu, ci era una bella unità. I masci è e zitelle avianu i capelli chjari, ma in diverse tonalità. Smeraldo, rubino, topazio, zaffiro, è tuttu ciò chì hè. È pelle abbronzata cum'è u bronzu. Cusì, si stava verificendu una chiara migliurazione di a razza umana. È quant'era maravigliosu tuttu. Ma tuttu era cusì bellu. È i zitelli eranu scalzi. Cum'è in a culunia carceraria di Makarenko. È eranu vestiti cù pantaloncini arancioni è gonne corte. È à tutti i zitelli sò stati dati numeri cù lettere è numeri. Ancu s'elli avianu ancu qualchì tipu di nome anticu. Era un assorbimentu tutale.
  Alik, u zitellu, sintia ancu in fondu à l'osse ch'elli l'averebbenu pigliatu ancu ellu. Caminà scalzu è in pantaloncini corti era piacevule, soprattuttu quandu facia caldu, ma finisce in un centru di detenzione ghjuvanile è travaglià cum'è un sumere ùn era micca affatto attraente.
  U ghjovanu prodigiu hà cinguettatu:
  -Iè, questu hè veramente un grande fastidiu.
  Alina hà ridacchiatu è hà nutatu:
  - Beh, sapete, almenu spergu chì a vechjaia ùn vene micca, è esse una eterna zitella scalza avarà u so incantu!
  Alik fece un cenno cù a testa è cinguettò:
  Iè, vedi per tè stessu quantu hè bellu -
  Colpisce subitu l'ochju di u toru,
  Quasi senza mirà!
  I zitelli cuntinuavanu à fighjà u filmu. I masci eranu veramente vestiti cù pantaloncini aranci. È pareva elegante è intelligente. Ma chì zitellu era, hà dettu qualcosa. L'elfe anu pigliatu u zitellu indisciplinatu è l'anu spintu nantu à u so spinu. È li anu inchjudatu i pedi nudi in ceppi. Dopu, a troll femina hà pigliatu un manganellu di gomma in a manu diritta. È cù tutta a so forza, l'hà sfracicatu in e piante nude di i pedi di u zitellu.
  A zitella bionda è bella hà gridatu per via di u colpu. È a supervisora l'hà colpitu di novu.
  Alina hà squittatu:
  - Chì crudeltà ! Dà un calciu à i tacchi à un zitellu !
  Alik dumandò sarcasticamente:
  - È chì ne dici di una zitella ?
  A troll femina hà datu una sculacciata à u pede nudu di u zitellu cù tutta a so forza. È l'hà fattu aggressivamente.
  Alik hà cantatu:
  I mo tacchi, i mo tacchi di zitelli scalzi,
  E zitelle ùn sò micca bone, ghjuchemu à ammuccià piuttostu!
  Alina hà fattu l'ochju à u zitellu è hà cinguettatu:
  Peccatore, zitellu, sai chì uttenerai ciò chì meriti,
  Brusgiarai in u focu cum'è una ragna...
  I dimònii ti turmenteranu in l'infernu,
  Quelli chì veneravanu Satanassu!
  I pedi nudi di u zitellu si gonfiavanu visibilmente è diventavanu turchini per via di i colpi inferti da a manu forte di u troll. È era veramente estremamente dulurosu.
  Alina hà dumandatu à a so contraparte:
  - Forse duvemu aiutà stu zitellu stancu ?
  Alik hà obiettatu cù un suspiru:
  "Ùn sò ancu cumu influenzà via internet. È assai prubabilmente, i mo tacchi nudi saranu ancu sottumessi à un bastone, o ancu à un ferru rovente!"
  Eppuru, quandu u zitellu si calmò dopu à un altru colpu forte à e piante nude è infantili, a troll femina smise di punghje.
  Alina hà ridacchiatu è hà cantatu:
  - È avemu un tale rifugiu, ti battenu nantu à i tacchi cù bastoni!
  Alik fece un cenno cù a testa è surrise:
  - Trebbianu certamente!
  U zitellu hà accesu un altru prugramma. Un cartone animatu era in streaming in linea. Unu abbastanza divertente, cù Chip è Dale. Quessi cartoni animati sò cusì divertenti.
  Alina hà nutatu:
  Sta seria animata hè interessante per ogni età. "Ebbè, aspettate solu!" pare un pocu primitivu!
  Alik hà accunsentitu:
  "L'avventure di a lepre è di u lupu sò troppu simplici. È ci sò stati solu vinti episodi filmati, è quelli eranu corti. DuckTales, per esempiu, hè assai più longu, è ùn ne parleraghju mancu di Teenage Mutant Ninja Turtles!"
  A zitella hà risu è hà rispostu:
  - Oh, e Tartarughe Ninja sò fantastiche!
  I zitelli si sò fatti l'ochju... Dopu à quessa anu cuntinuatu à fighjà l'avvenimenti nantu à a Terra.
  Qualchì sceiccu arabu, essendu diventatu un zitellu, hà rifiutatu di fà a fila. Cusì l'elfi sò andati è l'anu datu calci in i tacchi nudi.
  U sceiccu grida à piena voce - face veramente male. Ma questu ùn pare micca esse abbastanza per l'elfi. Una zitella tira fora un mini-blaster è mette focu à u tallone tondu è nudu di u zitellu, chì pare avè circa dodici anni. È ellu grida à voce alta. Face veramente male.
  È e zitelle sò assai belle è trattanu e piante nude di u zitellu cù bastoni, à tal puntu chì un'onda di dulore sale da e piante di i so pedi finu à u fondu di a so testa.
  L'altri zitelli - masci è zitelle - s'inchinanu à i so novi patroni. A musica sona, i tamburi battenu, è ancu i masci in pantaloncini marchjanu. Marchjanu, pruvendu à mantene i so pedi nudi à livellu. È s'elli facenu un sbagliu, i fulmini colpiscenu i pedi di i zitelli.
  Alik hà nutatu cù un surrisu:
  - Questa hè letteralmente a disciplina di Hitler!
  Alena hà obiettatu:
  - U Terzu Reich era ancu pienu d'atrocità. Si davanu tangenti è si facianu furti, cumprese a benzina rumena è l'acciaiu alliatu!
  Alik hà cantatu in risposta:
  Tuttu hè in u putere di i ladri, o in e mani di Diu,
  O quelli chì decidenu u nostru destinu à u più altu...
  Chì hè più putente chè u demone, è più impudente chè tuttu,
  U furtu domina u pianeta di e persone!
  Era chjaru chì i picciotti in pantaloncini aranci è magliette avianu digià cuminciatu à spazzà e strade cù e scope, è e zitelle lavavanu l'asfaltu cù stracci.
  Era una cavalcata di zitelli. È i pedi nudi di i zitelli schiaffeghjavanu forte. Pareva abbastanza bellu.
  Alenka hà nutatu:
  "È i zitelli devenu travaglià scalzi. È i masci anu facce cusì belle, lisce, pulite è tonde. Micca cum'è e facce rugose è cuperte di barba di l'adulti. Hè una differenza notevule!"
  Alik hà fattu un segnu di capu è hà accunsentitu:
  "È e facce di e zitelle sò assai megliu cà quelle di e donne anziane. Ma e figure di e zitelle adulte sò in qualchì modu più attraenti!"
  È u zitellu cantava:
  E zitelle sò ghjunte è si sò pusate à fiancu,
  Sò belli, assai felici!
  È i zitelli si sò alzati per stende si, fendu una duzina di squats. Dopu, u sangue hà cuminciatu à scorre più prestu per e so gambe. È u so spiritu hè migliuratu.
  Una di e zitelle nant'à u screnu era assai bella, cù i capelli ricci. Saltava è girava in una gonna aranciu, i so tacchi nudi è tondi chì splendevanu.
  Alik hà nutatu cù un surrisu dolce:
  - Chì zitella! Semplicemente super!
  Alina s'hè offesa:
  - Ùn sò micca super?
  U zitellu disse cun fiducia:
  - È sì super!
  I zitelli anu risu torna è anu tiratu fora a lingua. Tuttu pareva estremamente divertente è divertente à a so manera.
  Intantu, l'elfe è i troll cuminciaru à lancià pugnali affilati è boomerang cù i so pedi nudi. Vulavanu è giravanu. Era simplicemente stupente à fighjà. È e zitelle dimustravanu e so cumpetenze à u più altu livellu. È l'uggetti distruttivi giravanu in aria. È ancu u sole pareva brillà più forte.
  Alik hà nutatu cù un surrisu dolce:
  - Questa hè bellezza!
  Alina hà obiettatu:
  "Bellezza" hè una parolla antica. Forse pudete pensà à qualcosa d'altru, qualcosa di più bellu ?
  Alik hà risu è hà cantatu:
  I mo pinsamenti sò i mo cavalli,
  Sò un bellu stallone...
  Ùn ricunnoscu micca, crede mi, a briglia,
  È un veru cumbattante sanguinariu!
  L'elfe anu cuminciatu à fà u solleticu nantu à i talloni di unu di i zitelli prigiuneri. Dui li tinianu e braccia, duie e gambe, è una hà passatu una piuma di struzzu nantu à a sola nuda di u zitellu.
  È ellu hà ridatu, chì pareva estremamente divertente è allegru.
  Alik hà nutatu cun sarcasmu:
  - Cusì si divertenu!
  Alina hà fattu un cenno cù a testa in segnu d'accordu:
  - Sò tali strani! Chì pudete aspittà da elli?
  U zitellu hà nutatu:
  - U focu hè più grande!
  A zitella hà cunfirmatu:
  - È hà l'odore di l'agnellu arrustitu!
  È i zitelli cantavanu:
  Chì bellu hè di stende si nantu à l'erba,
  È manghjà qualcosa di deliziosu...
  Principià una lite in i bagni, Quandu l'esami sò A!

 Ваша оценка:

Связаться с программистом сайта.

Новые книги авторов СИ, вышедшие из печати:
О.Болдырева "Крадуш. Чужие души" М.Николаев "Вторжение на Землю"

Как попасть в этoт список

Кожевенное мастерство | Сайт "Художники" | Доска об'явлений "Книги"